|
Numărul 2 / 2017 
seminarul profesional Interpretarea criminalistică şi medico-legală a unor elemente materiale DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.4
ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR. Studiu de caz
Bogdan FLORESCU* Dănuţ SIBIAN**
Abstract: Traffic accident or man slaughter? Forensic traces interpretation in a specific case. During the year 2003, on the edge of a vilage in Caraş-Severin County, in the immediate vicinity of a national road, a violent event occurred, resulting in the death of the victim M.P. The original investigation - focused on a supposed traffic accident - was not confirmed, so a forensic examination of the traces was required to confirm or deny the implied version. The interpretation of the traces revealed the nature of the violence that led to the death of the victim and detailed the events preceding the death of the victim. Keywords: bloodstain, shoeprint, trace interpretation, forensic experiment, traffic accident, man slaughter
Abstract: during the year 2003, on the edge of a vilage in Caraş-Severin County, in the immediate vicinity of a national road, a violent event occurred, resulting in the death of the victim M.P. The original investigation - focused on a supposed road accident - was not confirmed, so a forensic examination of the traces was required to confirm or deny the version of the road accident. The interpretation of the traces revealed the nature of the violence that led to the death of the victim and detailed the events preceding the death of the victim. Keywords: bloodstain, shoeprint, trace interpretation, forensic experiment, road accident, murder
CONTEXTUL EVENIMENTELOR Victima M.P. lucra ca paznic de noapte la o unitate de producţie aflată la marginea comunei B., într-o zonă neiluminată; totodată, locuia într-o încăpere a acestei unităţi. Anterior evenimentelor, există susţineri potrivit cărora obişnuia să întreţină relaţii amoroase în această încăpere cu concubina altui locuitor al comunei; acesta aflase, iar într-o seară chiar a venit să îşi ia concubina acasă, întâmplare care a decurs tensionat însă fără violenţe, însă acesta i-a atras atenţia concubinei să nu mai repete cele petrecute. Şi, în special, i-a atras atenţia ca nu cumva să „joace” sau să socializeze cu victima M.P. cu ocazia sărbătorii săteşti care se apropia. Cu ocazia sărbătorii săteşti care a urmat, concubina nu şi-a respectat promisiunea şi a dansat cu victima. Concubinul său nici de această dată nu a reacţionat violent, însă mai târziu, atunci când victima M.P. a plecat acasă singur şi sub influenţa băuturilor alcoolice, a plecat şi el însoţit de încă o persoană; au lipsit aproximativ jumătate de oră, timp în care – conform susţinerilor personale – s-au dus până la locuinţa proprie. În cursul aceleiaşi seri, un alt cetăţean a plecat cu un autoturism cu numere străine expirate, până în oraşul din apropiere. La întoarcere s-a oprit la intrarea în sat, într-o zonă întunecoasă (în apropierea unităţii de producţie, respectiv a locuinţei victimei M.P.), din cauze fiziologice. Auzind însă gemete venind din întuneric, în apropierea sa, s-a speriat şi a mers mai departe. Ajuns în centrul satului, la sărbătoarea locală, s-a întâlnit cu poliţiştii ce asigurau ordinea publică, însă nu le-a povestit nimic despre gemete, speriat fiind de faptul că ar putea devoala cu această ocazie conducerea autoturismului cu numere expirate. În dimineaţa următoare s-a descoperit corpul victimei M.P., ocazie cu care acest cetăţean s-a confesat poliţiştilor şi le-a povestit ce făcuse şi ce auzise în seara precedentă. Pornindu-se la de ideea unui accident rutier (victima fiind descoperită în imediata vecinătate a carosabilului unui drum naţional şi prezentând unele urme care păreau a susţine ipoteza accidentului), a fost investigat în primul rând acest conducător auto; cu toate acestea, pe autoturismul său nu s-a descoperit nicio urmă care să confirme implicarea sa într-un accident, iar testarea poligraf pentru detecţia comportamentului simulat nu a pus în evidenţă indicii de nesinceritate. În continuare au fost făcute cercetări pentru a se identifica autovehiculele care au circulat în acea noapte în zonă, fiind verificate toate autoutilitarele ale căror foi de drum indicau tranzitarea localităţii respective; şi aceste verificări au rămas fără rezultat. EXPERTIZA CRIMINALISTICĂÎn cursul lunii iulie 2004, organele de cercetare penală s-au adresat Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, dispunând efectuarea unei expertize criminalistice traseologice şi a accidentelor de trafic rutier, pentru a se stabili dacă decesul numitului M.P. a survenit ca urmare a unui accident rutier ori consecutiv unor violenţe de altă natură. Anterior expertizei criminalistice efectuate în cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, în cauză a fost întocmit un raport de expertiză criminalistică în cadrul Institutului de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliţiei Române (denumirea instituţiei corespunde anului 2003, când s-a efectuat lucrarea), care a concluzionat că „nu se poate stabili dacă urmele de pe cămaşa în litigiu au fost create de o anvelopă pentru autovehicul sau de un alt obiect”; o a doua expertiză, de data aceasta întocmită de către un expert tehnic, a concluzionat că decesul victimei nu a survenit ca urmare a unui accident rutier. În vederea efectuării expertizei criminalistice dispuse în cauză, ne-a fost pusă la dispoziţie cămaşa purtată de victimă în momentul decesului, precum şi procesul-verbal de cercetare a locului faptei, planşa foto şi schiţa locului faptei întocmite cu această ocazie, raportul medico-legal de autopsiere şi planşa foto întocmită cu ocazia autopsierii cadavrului victimei M.P.; nu ne-au putut fi puse la dispoziţie celelalte articole de vestimentaţie sau de încălţăminte, însă acestea au fost fixate anterior prin fotografiere. Examinarea criminalistică s-a disjuns pe trei axe de examinare, rezultând (A) constatări din examinarea locului faptei, (B) constatări din examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei şi (C) constatări din examinarea cadavrului victimei, urmând ca toate constatările să fie coroborate şi interpretate într-un capitol sintetic (D).
Cu ocazia cercetării locului faptei nu au fost identificate niciun fel de urme dinamice sau statice create de pneurile vreunui autovehicul (urme de frânare, derapare, demarare sau rulare liberă). Totodată nu au fost relevate urme specifice unui impact de tip autovehicul – pieton. În acest sens putem menţiona absenţa de pe partea carosabilă şi acostamentul drumului a unor eventuale cioburi (de far, semnalizator, oglindă, parbriz, grilă radiator, bara paraşoc etc.) care sunt prezente în cvasitotalitatea unor asemenea tipuri de impact. De asemenea, în astfel de accidente, există posibilitatea detaşării unor particule de vopsea de pe elementele de caroserie ale autovehiculului, precum şi a detaşării unor particule de sol care au aderat anterior impactului în zonele inferioare ale autovehiculului. Nu au fost relevate nici urme create de diverse lichide scurse de la autovehicul (apă, ulei, combustibil etc.), în urma unui eventual impact. Toate aceste aspecte rezultă din examinarea procesului verbal de cercetare la faţa locului, a schiţei locului faptei şi a planşei foto întocmită cu această ocazie.
a). Urme de sânge În una din fotografiile din planşa foto întocmită cu ocazia cercetării la faţa locului a fost fixată, cu reperul criminalistic „0”, o picătură de sânge (v. foto nr. 1).
Foto nr. 1
Procedând la examinarea acestei urme am constatat următoarele:
- deplasarea la faţa locului, identificarea cu ajutorul planşei foto a elementului de bordură primitor de urmă, fotografierea metrică a acestui element (v. foto nr. 2), stabilirea unor puncte de reper vizibile şi omologe în ambele fotografii şi compunerea unei fotografii metrice prin îmbucşarea celor două imagini (cu metoda continuităţii liniare) – v. foto 3;
Foto nr. 2. Fotografie metrică a elementului de bordură primitor de urmă
Foto nr. 3. Fotografie metrică a picăturii de sânge
- pornind de la dimensiunea cunoscută a bazei reperului criminalistic (65 mm) şi de la faptul că în fotografia din planşa foto, baza acestui reper se află în acelaşi plan cu planul picăturii de sânge, prin metode geometrice (asemănări de triunghiuri) s-a obţinut diametrul discului central al urmei de sânge. Ambele metode au condus la aceeaşi valoare a diametrului discului central, respectiv 15 mm. Pentru obţinerea unui material de comparaţie adecvat, am procedat la efectuarea unui experiment criminalistic, pornind de la premisa că desprinderea sub efectul propriei greutăţi a unei picături de sânge are loc la acumularea unei cantităţi constante de sânge, astfel încât volumul mediu al unei picături de sânge este de 0,05 ml[1]. Astfel, s-a picurat, cu ajutorul unei pipete, sânge de provenienţă umană (proaspăt recoltat în cadrul unei unităţi medicale, de la unul din cei doi autori ai prezentei lucrări) pe elementele de bordură aflate în imediata vecinătate a obiectului primitor de urmă şi care prezintă caracteristici fizice (rugozitate, aderenţă, curbură a suprafeţei, material etc.) similare cu cele ale elementului pe care a căzut picătura în discuţie. Înălţimile de la care s-a picurat sânge au fost cuprinse în intervalul 5 – 170 cm, efectuând un număr de 32 de determinări experimentale. Rezultatele experimentului au fost fixate prin fotografiere metrică, procedând ulterior la compararea urmei în discuţie cu cele obţinute experimental. Am constatat că determinările experimentale obţinute prin picurarea de la înălţimi cuprinse în intervalul 120 – 170 cm au condus la diametre ale discului central apropiate de valoarea de 15 mm şi o împrăştiere a stropilor marginali asemănătoare picăturii în discuţie. Ilustrăm în anexa 1 rezultatele obţinute de la înălţimile 120 cm, 140 cm, 150 cm şi 160 cm. Picătura având caracteristici dimensionale şi de împrăştire similare cu urma de sânge în discuţie a fost obţinută de la înălţimea de 150 cm, fapt ilustrat prin juxtapunere în forografiile de mai jos.
Foto nr. 4 Foto nr. 5
Faţă de cele constatate şi ilustrate anterior, am conchis că picătura fixată în fotografia din planşa întocmită cu ocazia cercetării locului faptei, a avut ca mecanism de producere căderea liberă, prin picurare, de la o înălţime de aproximativ 150 cm. Această înălţime corespunde zonei faciale a unei persoane având talia cuprinsă în intervalul 160 – 180 cm, aflată în poziţie ortostatică. Înălţimea numitului M. P. fiind de 171 cm, apreciem că este posibil ca picătura de sânge în discuţie să provină de la plăgile deschise de la nivelul feţei (descrise în raportul medico-legal nr. XXX/2003 la punctele 9, 10 şi 11 din cadrul examenului extern al cadavrului). Analizând stropii de sânge aflaţi pe elementul de bordură pe care a fost amplasat reperul criminalistic „0” (conform planşei fotografice), am constatat că aceştia au un diametru mult mai mic (v. foto nr. 6) decât al unei picături care se formează prin cădere liberă (vezi supra). Aceasta se explică prin faptul că mecanismul de producere al stropilor este diferit de cel prezentat anterior (picătură), respectiv formarea stropilor nu mai este determinată de gravitaţie, ci de alte forţe (inerţiale, centrifugale etc.) care corespund diverselor deplasări ale sursei de sânge (alergare, scuturare, rotire etc.). O parte din aceste urme de sânge (v. foto nr. 7) prezintă o formă alungită, însă aceasta nu se datorează căderii sub un anumit unghi, ci întinderii dinamice de către un obiect într-o mişcare de translaţie faţă de elementul de bordură.
Foto nr. 6 Foto nr. 7
Având în vedere faptul că întinderea dinamică s-a putut produce numai atâta timp cât stropii de sânge se aflau în stare lichidă şi datorită faptului că acest interval de timp este de ordinul minutelor, rezultă că întinderea stropilor s-a produs imediat după căderea stropilor pe bordură. Totodată, direcţia de alungire a acestora - respectiv sub un unghi de cca. 45° faţă de axul drumului - şi sensul de alungire dinspre acostament către partea carosabilă, exclud posibilitatea alungirii stropilor de către pneurile unui autovehicul.
b). Lentila de ochelari spartă şi fixată în cursul cercetării locului faptei În planşa foto se relevă prezenţa unor cioburi care în procesul verbal de cercetare la faţa locului sunt fixate ca fiind cioburi ale unei lentile de ochelari. Examinând grupul de cioburi, am constatat că fragmentarea lentilei s-a produs după direcţii radiale, spargerea propagându-se dintr-un focar central către marginile lentilei. În zona centrală a grupului de cioburi se constată o aglomerare de particule pulverulente de sticlă care marchează focarul de spargere a lentilei. Faptul că cioburile au rămas grupate după spargere, iar dispunerea unora dintre ele indică tocmai conturul iniţial al lentilei (linia roşie punctată din foto nr. 9), înlătură posibilitatea spargerii lentilei ca urmare a căderii libere şi indică drept mecanism de spargere o comprimare între două planuri dure, unul dintre acestea fiind cel al elementului de bordură.
Foto nr. 8 Foto nr. 9
Constatăm că în momentul comprimării lentilei, cele două planuri, care au produs spargerea, se aflau într-o mişcare relativă de translaţie, fapt demonstrat de împrăştierea pulberii, din zona focarului de spargere, după o anumită direcţie, indicată în foto nr. 9 cu săgeată albastră, aspectul final al urmei pulverulente având o formă parabolică. Această direcţie este similară cu cea de întindere a stropilor de sânge descrisă anterior (cca. 45° faţă de axul drumului), ceea ce conduce la ipoteza că atât întinderea stropilor de sânge, cât şi spargerea lentilei au fost produse prin acelaşi mecanism, de către acelaşi obiect. Pentru a verifica această ipoteză, am efectuat un experiment criminalistic constând în spargerea unor lentile de ochelari în două ipoteze, cele mai plauzibile în condiţiile date, respectiv călcarea lentilei de către anvelopa unui autovehicul şi de către piciorul încălţat al unei persoane. În primul caz – ilustrat în anexa 2 (foto 1 - 9) – s-a rulat cu roata unui autovehicul peste o lentilă, rezultatul fiind relevat în fotografia nr. 9 din anexa 2. S-a constatat astfel, că după spargerea lentilei şi îndepărtarea roţii cioburile rezultate au rămas grupate păstrând conturul iniţial al lentilei, fără deplasări reciproce. Efectuând acelaşi experiment în condiţii de demarare a autovehiculului cu ruperea aderenţei dintre pneu şi calea de rulare, am constatat că după îndepărtarea pneului cioburile lentilei au fost proiectate la distanţe considerabile faţă de poziţia iniţială (0,5 – 4,5 m) în mod aleator. În acelaşi timp pe calea de rulare s-au imprimat urme dinamice de demarare. În cea de-a doua situaţie, s-a procedat la spargerea lentilelor prin călcare cu piciorul încălţat, sub diferite unghiuri. La călcarea sub un unghi de 90°, respectiv fără mişcare relativă de translaţie între planul încălţămintei şi cel al solului, cioburile rezultate prin spargerea lentilei au rămas grupate păstrând conturul iniţial al lentilei, fără deplasări reciproce, similar cazului în care s-a rulat cu roata peste lentilă (v. foto nr. 10 din anexa 2). La călcarea violentă sub un unghi mai mic de 90° (70° - 80°), s-au constatat următoarele (v. foto nr. 10 şi 11):
Foto nr. 10 Foto nr. 11
Comparând grupul de cioburi relevate în cursul cercetării locului faptei (v. foto nr. 12) cu grupul de cioburi descris mai sus (v. foto nr. 13), constatăm asemănări evidente sub toate aspectele enumerate anterior.
Foto nr. 12 Foto nr. 13 Aşadar, am conchis că spargerea lentilei de ochelari s-a produs prin comprimarea şi translaţia între două planuri dure sub un unghi de cca. 70° – 80°, cel inferior fiind al elementului de bordură, iar planul superior al unui obiect care se afla într-o mişcare relativă de translaţie, probabil un obiect de încălţăminte.
c). Urme dinamice pe acostamentul drumului şi în vegetaţie Examinând foto nr. 8 din planşa foto întocmită cu ocazia cercetării locului faptei, am constatat prezenţa pe acostamentul drumului a două urme dinamice de târâre. Acestea reprezintă, de fapt, două şanţuri create în solul acostamentului, a cărui suprafaţă are o consistenţă nisipoasă, fiind alcătuită cu preponderenţă din pietriş de granulaţie fină. Traiectoria acestor urme este curbilinie, sfârşitul acestora având continuitate cu debutul urmelor de târâre din vegetaţie fixate în procesul verbal de cercetare la faţa locului şi marcate cu reperul criminalistic „3” în planşa foto şi în schiţa locului faptei (v. foto nr. 14). Pornind de la lăţimea reperului criminalistic „3”, respectiv 65 mm, prin măsurători efectuate pe fotografie, s-a constatat că distanţa între cele două urme de târâre – în zona reperului criminalistic – este de aproximativ 30 cm.
Foto nr. 14. Urme de târâre pe acostamentul drumului
Această distanţă de 30 cm corespunde unei depărtări fireşti a membrelor inferioare ale unei persoane târâte. În vegetaţie au fost identificate, de către echipa de cercetare la locul faptei, urme de târâre constând în vegetaţie culcată începând cu limita dintre aceasta şi acostament şi sfârşind cu locul unde a fost găsită victima (v. foto nr. 15).
Foto nr. 15. Sensul de culcare a vegetaţiei d). Alte mijloace materiale de probă În cursul cercetării locului faptei au fost identificate şi fixate fragmente de proteză dentară, o brichetă şi pantofii victimei. Poziţiile acestora au fost descrise în cuprinsul procesului verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei şi relevate în planşa foto. Nu a fost găsită rama de ochelari şi nici nasturii rupţi de la cămaşa victimei.
a). Descriere generală Cămaşa cu care era îmbrăcată victima în momentul cercetării locului faptei este bărbătească, cu mânecă scurtă, de culoare predominant albastru deschis cu dungi verticale (culoare crem) şi orizontale (albe). Pe cămaşă se află cusuţi primii doi nasturi (de la guler în jos), ceilalţi fiind lipsă. În interiorul cămăşii, în zona mediană, în partea inferoară a gulerului este cusută o etichetă brodată cu inscripţia „imperial” (ilustrată alăturat).
Pentru o mai bună localizare a celor constatate, am utilizat un caroiaj cu patru coloane şi patru rânduri, notate astfel: „A” delimitează partea anterioară dreapta a cămăşii, „B” delimitează partea anterioară stânga a cămăşii, „C” – partea posterioară stânga şi „D” – partea posterioară dreapta (v. foto nr. 16 şi 17).
Foto nr. 16 Foto nr. 17
Cămaşa prezintă pe zone întinse urme de sânge cu margini neregulate, stropi de sânge, culoarea acestora fiind specifică proceselor naturale survenite în decursul timpului de la data producerii urmelor şi până la momentul examinărilor criminalistice şi totodată emanând un miros specific înţepător. Îmbibarea cu sânge s-a produs cu preponderenţă în partea dreaptă a cămăşii, respectiv în sectoarele A1, A2, D1, D2 şi D3. Această împrejurare se datorează sângerării abundente, având ca sursă plăgile deschise situate la nivelul facial, respectiv buze (pe partea dreaptă).
b). Examinarea cămăşii Procedând la examinarea amănunţită a cămăşii, atât în spectrul luminos vizibil, cât şi cu ajutorul surselor de radiaţii ultraviolete, am constatat următoarele: b.1. La nivelul sectorului A4, cu prelungire în sectorul D4, respectiv la nivelul regiunii abdominale lateral dreapta a corpului uman, s-a decelat prezenţa unei urme de încălţăminte. Aceasta este o urmă de stratificare, creată prin transferul unei pelicule de sânge de pe talpa obiectului de încălţăminte pe cămaşa victimei. Urma a fost creată de un obiect de încălţăminte corespunzător piciorului drept şi este poziţionată uşor oblic şi ascendent faţă de orizontală, fiind orientată cu regiunea tocului către zona nasturilor şi cu vârful depăşind cusătura laterală dreapta a cămăşii. Urma reproduce pe obiectul primitor (cămaşă) construcţia exterioară a pingelei şi a tocului încălţămintei ca obiect creator, regiunea arcadei fiind incert imprimată. Ilustrăm mai jos urma de încălţăminte fotografiată în spectrul luminos vizibil (foto nr. 18), în cel al radiaţiilor ultraviolete (foto nr. 19), precum şi prin negativare şi întărirea contrastului (foto nr. 20). Fotografiile de examinare au fost realizate cu ajutorul unui aparat foto digital Canon EOS 10D şi au fost prelucrate (pentru sporirea contrastului) cu ajutorul computerului, utilizând programele Adobe Photoshop 7.0 şi Adobe Photoshop Elements 2.0.
Foto nr. 18
Foto nr. 19
Foto nr. 20
Examinând fotografiile efectuate cu ocazia examinării obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei (din anexa procesului verbal de cercetare la faţa locului, precum şi planşa foto întocmită cu această ocazie), constatăm că această urmă este vizibilă şi în fotografiile din planşa foto ataşată la dosar. Ilustrăm mai jos un detaliu din această fotografie efectuată cu ocazia cercetării locului faptei.
Foto nr. 21
În ce priveşte mecanismul de producere a urmei, am constatat următoarele: Aceasta este o urmă de stratificare ce reproduce – în cvasitotalitatea sa – structura exterioară a tălpii unui obiect de încălţăminte; sângele a aderat, într-o primă fază, pe talpa obiectului de încălţăminte, fiind ulterior transferat în momentul contactului cu obiectul primitor, respectiv pe cămaşa victimei. Având în vedere forma convexă, precum şi elasticitatea regiunii corpului uman, corespondentă zonei unde a fost imprimată urma pe cămaşă, apreciem că pentru a se imprima o urmă integrală în această regiune a fost necesară o forţă suficient de mare pentru a comprima şi aplatiza regiunea abdominală laterală dreapta a victimei. De asemenea, constatăm că adiacent urmei create de pingea – respectiv la 6 mm deasupra şi paralel cu marginea acesteia (v. foto nr. 22 şi 23) – a fost creată o urmă fragmentară ce redă structura exterioară a bordurii pingelei. Aceasta a fost creată ca urmare a deformării ţesuturilor regiunii abdominale şi mulării cămăşii pe partea laterală a bordurii pingelei. Şi această constatare conduce la concluzia că forţa cu care a acţionat obiectul de încălţăminte asupra corpului victimei a fost mare.
Foto nr. 22 Foto nr. 23 Urma pingelei prezintă, la o treime de vârf, o zonă în care nu s-a depus sânge de pe talpa încălţămintei, indicând faptul că, în momentul creării urmei, cămaşa formase în locul respectiv un pliu. În foto nr. 22 este delimitată această zonă cu linii de culoare albastră, iar în foto nr. 24 este ilustrată urma de încălţăminte cu reconstituirea pliului cămăşii.
Foto nr. 24 Examinând urma astfel obţinută, constatăm că în cea mai mare parte conturul urmei este imprimat clar, detaliile având continuitate liniară raportat la traseul de pliere. Dimensiunile urmei sunt: lungime ≈ 30 cm; lăţimea pingelei – 11 cm; lăţimea tocului – 8,5 cm (v. foto nr. 25). In anexele raportului de expertiză criminalistică au fost ataşate ilustrări la scara 1:1 ale urmei de încălţăminte, ilustrări pe care s-a evidenţiat modelul antiderapant şi conturul obiectului creator.
Foto nr. 25. Dimensiunile urmei La examinarea urmei lăsate de pingeaua obiectului de încălţăminte, constatăm că aceasta redă un profil antiderapant regulat. Zona marginală a pingelei prezintă proeminenţe de formă aproximativ patrulateră pe toată circumferinţa, şanţurile care le delimitează fiind dispuse radial. Zona centrală a pingelei – având formă aproximativ elipsoidală – prezintă, de asemenea, proeminenţe patrulatere, dispuse pe trei rânduri (v. foto nr. 26).
Foto nr. 26
Examinând urma imprimată de zona tocului obiectului de încălţăminte, constatăm că aceasta reproduce în mare parte circumferinţa tocului, cu redarea parţială a profilului din zona marginală a tocului (v. foto nr. 27). În această zonă se distinge imprimarea parţială a proeminenţelor tocului, acestea având formă trapezoidală, şanţurile despărţitoare fiind dispuse pe direcţii radiale cu convergenţă în centrul tocului. În zona centrală a urmei tocului, având formă ovală, nu se disting elemente care să conducă la stabilirea modelului corespunzător acestei zone.
Foto nr. 27. Urma imprimată de tocul obiectului de încălţăminte
b.2. La nivelul sectorului B3 (v. foto nr. 16), corespunzător regiunii toraco-abdominale stânga, se constată prezenţa unei urme fragmentare de încălţăminte (v. foto nr. 28 şi 29). Aceasta reproduce, în parte, construcţia exterioară a tocului, respectiv a zonei marginale dreapta a acestuia. Ea este amplasată la cca. 20 cm de buzunarul cămăşii, inferior acestuia, fiind înclinată la cca. 45° faţă de orizontală.
Foto nr. 28 Foto nr. 29
Urma are lungimea de 8 cm şi lăţimea de 1,5 – 2 cm. Ea reproduce cu claritate conturul tocului, estompându-se către zona centrală a acestuia. Urma e formată din amprenta a şase proeminenţe paralele cu lăţimea de cca. 6 mm, distanţa dintre ele fiind de cca. 3 – 4 mm. Totodată, poziţia acesteia indică faptul că, în momentul imprimării pe cămaşă, obiectul de încălţăminte care a creat-o se afla orientat oblic cu vârful descendent. Având în vedere faptul că proeminenţele tocului reflectate în urmă sunt paralele (v. foto nr. 30) şi faţă de constatările anterioare, respectiv amplasarea radială a proeminenţelor încălţămintei care a creat urma relevată la pct. b.1, conchidem că urma fragmentară descrisă mai sus provine de la un obiect de încălţăminte diferit de cel care a creat urma de la pct. b.1.
Foto nr. 30
În ce priveşte stabilirea aparteneţei de tip a încălţămintei, menţionăm că urma descrisă anterior nu oferă suficiente elemente în acest sens, existând posibilitatea ca o diversitate mare de încălţăminte să prezinte un desen antiderapant al tălpii apt să creeze astfel de urme. Doar cu titlu exemplificativ, ilustrăm mai jos trei tipuri de încălţăminte (foto nr. 31 – papuc de plajă; foto nr. 32 – pantof de stradă; foto nr. 33 – pantof tip sport).
Foto nr. 31 Foto nr. 32 Foto nr. 33
b.3. Examinând zona nasturilor (sectoarele A1 – A4) şi a butonierelor (sectoarele B1 – B4) constatăm prezenţa a doi nasturi, respectiv primii doi începând de la guler în jos, următorii cinci nasturi lipsind. Ilustrăm în foto nr. 34 detalii ale zonelor nasturilor şi butonierelor corespunzătoare, notate de la 1 la 7, începând de la guler în jos.
Foto nr. 34
Procedând la examinarea amănunţită a acestor zone, constatăm că zona relevată în foto nr. 34, poziţia 4, se află la limita suprafeţei textile îmbibate cu sânge. Constatăm că locul unde a fost cusut anterior nasturele este rupt, iar marginile acestuia au aspect scămoşat, ceea ce indică smulgerea nasturelui (v. foto nr. 35 – în lumină naturală şi foto nr. 36 – în radiaţii ultraviolete).
Foto nr. 35 Foto nr.36 Totodată constatăm că în jurul loculului ocupat anterior de nasture, sub forma unui disc, ţesătura textilă nu este îmbibată cu sânge, difuzia sângelui în materialul textil ocolind acest loc (v. foto nr. 35 şi 36). În acelaşi sens, constatăm că şi zona situată în jurul nasturelui cusut la gulerul cămăşii este îmbibată cu sânge, iar difuzia sângelui în materialul textil a ocolit locul de sub nasture (v. foto nr. 37).
Foto nr. 37 Constatările de mai sus conduc la concluzia că în momentul în care s-a produs îmbibaţia cu sânge a acestei porţiuni, nasturele de la poziţia 4 se afla cusut pe cămaşă, cusătura nasturelui comprimând ţesătura, fapt care nu a permis sângelui să difuzeze în această zonă.
Examinând zona situată între butonierele nr. 3 şi nr. 4 se constată prezenţa a două urme de sânge de formă aproximativ circulară. Întrucât această zonă este confecţionată prin dublarea materialului cămăşii, am examinat modul de propagare a sângelui în masa ţesăturii. Astfel constatăm că pe faţa exterioară a cămăşii, cele două pete de sânge au marginile net conturate, iar pe cea interioară marginile acestor pete au contur difuz, neregulat, sunt de dimensiuni superioare celor de pe faţa exterioară şi se unesc (v. foto nr. 38 – faţa exterioară şi foto nr. 39 – faţa interioară, indicate cu săgeţi de culoare roşie).
Foto nr. 38 Foto nr.39 Foto nr. 40 În zona imediat învecinată acestor pete, constatăm că marginea liberă a dublurii exterioare este neîmbibată cu sânge, iar sub aceasta materialul este îmbibat cu sânge, aspecte indicate cu săgeţi de culoare albastră în foto nr. 38 – 40. Aceste constatări conduc la concluzia că urmele în discuţie s-au format prin propagarea sângelui dinspre faţa interioară a cămăşii către faţa exterioară.
b.4. Alte urme relevate pe cămaşă Prin examinarea cămăşii s-au decelat şi alte urme decât cele descrise până acum, pe care le enumerăm mai jos:
Foto nr. 41 Foto nr. 42
Foto nr. 43 Foto nr. 44
Foto nr. 45 Foto nr. 46
Foto nr. 47 Foto. nr. 48
Întrucât nu ne-au fost puşi la dispoziţie pantalonii victimei, examinarea acestora s-a efectuat doar prin intermediul fotografiilor întocmite cu ocazia cercetării locului faptei şi a examinării criminalistice. Din examinarea acestor fotografii (v. foto nr. 49 şi 50) am constatat faptul că şi aceştia prezintă urme de sânge de formă neregulată situate în partea dreaptă sub buzunarul de ceas (v. foto nr. 51). Buzunarul stâng prezintă o ruptură la partea superioară, fiind descusut la nivelul beteliei. În zona genunchilor, pantalonii prezintă pete de culoare închisă şi formă neregulată (v. foto nr. 52).
Foto nr. 49 Foto nr. 50
Foto nr. 51 Foto nr. 52 Examinarea obiectelor de îmbrăcăminte nu a condus la decelarea nici unei urme care să indice ca mecanism de producere contactul cu un autovehicul ori subansamble ale unui autovehicul, urmele constatate pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimei fiind însă de natură să indice – ca mecanism de producere – heteroagresiunea.
Examinând planşa foto întocmită cu ocazia autopsierii cadavrului numitului M. P., precum şi rapoartele de expertiză medico-legală întocmite în cauză, constatăm următoarele:
Foto nr. 53 Foto nr. 54
Există posibilitatea ca această leziune să se fi produs concomitent şi prin acelaşi mecanism cu urma de încălţăminte descrisă la pct. b.1, aceasta cu atât mai mult cu cât partea inferioară a urmei pingelei este imprimată mai puternic şi leziunea se află poziţionată în zona osului coxal, deci opunând o rezistenţă mai ridicată la comprimare. Posibilitatea ca acelaşi mecanism de producere a celor două urme (v. foto nr. 53 şi 54) să fi avut ca urmare şi alte leziuni ale organelor interne (rupturile multiple de la nivelul ficatului) poate face, de asemenea, obiectul unei alte expertize medico-legale.
Foto nr. 55 Foto nr. 56
Am conchis aşadar că există posibilitatea ca echimoza în discuţie să fi fost creată de către acelaşi obiect de încălţăminte care a creat şi urma descrisă la pct. b.1. Atât examinarea planşei foto cu privire la cadavrul victimei, cât şi rapoartele medico-legale întocmite în cauză, nu au relevat existenţa unor urme specifice călcării de către roţile unui autovehicul.
Examinarea picăturii de sânge relevată în cursul cercetării locului faptei (v. pct. A.2.a) a condus la concluzia că mecanismul de formare a acesteia este căderea liberă, prin picurare, de la o înălţime de aproximativ 150 cm. Această înălţime corespunde zonei faciale a unei persoane având talia cuprinsă în intervalul 160 – 180 cm, aflată în poziţie ortostatică. În imediata vecinătate a acestei picături de sânge, s-a constatat prezenţa unor stropi de sânge. Din examinarea acestora s-a concluzionat că mecanismul de formare a câtorva dintre aceşti stropi de sânge este întinderea dinamică (mânjirea) de către un obiect aflat într-o mişcare de translaţie faţă de elementul de bordură. Totodată s-a concluzionat că întinderea dinamică s-a putut produce numai atâta timp cât stropii de sânge se aflau în stare lichidă şi datorită faptului că acest interval de timp este de ordinul minutelor, rezultă că întinderea stropilor s-a produs imediat după căderea lor pe bordură. De asemenea, direcţia de alungire a acestora - respectiv sub un unghi de cca. 45° faţă de axul drumului - şi sensul de alungire dinspre acostament către partea carosabilă, exclude posibilitatea alungirii stropilor de către pneurile unui autovehicul. De altfel, nu au fost relevate niciun fel de urme de pneuri, astfel încât să se poată presupune un asemenea mecanism de formare. Din examinarea cioburilor de lentilă relevate la faţa locului (v. pct. A.2.b), am concluzionat că spargerea lentilei de ochelari s-a produs prin comprimarea şi translaţia între două planuri dure sub un unghi de cca. 70° – 80°, cel inferior fiind reprezentat de elementul de bordură, iar planul superior al unui obiect care se afla într-o mişcare relativă de translaţie, probabil un picior încălţat. Cele menţionate mai sus, coroborate cu prezenţa pe acostament a unui fragment de proteză dentară şi totodată cu leziunile victimei de la nivelul buzelor, indică posibilitatea ca – pe acostamentul drumului – să se fi produs o altercaţie, victima aflându-se în poziţie ortostatică.
Multiplele excoriaţii punctiforme existente pe corpul victimei (pct. C), precum şi murdărirea pantalonilor victimei în zona genunchilor (pct. B.2), sugerează posibilitatea căderii victimei pe acostamentul drumului, în timpul altercaţiei.
Urma de frecare relevată pe zona exterioară superioară tocului pantofului stâng al victimei, consemnată în anexa la procesul verbal de cercetare la faţa locului, coroborată cu urmele de târâre de pe acostament şi din vegetaţie (v. pct. A.2.c), indică posibilitatea ca victima să fi fost târâtă prin susţinerea părţii superioare a corpului, victima având contact cu solul doar la nivelul regiunii calcaneane. Această poziţie a victimei este indicată şi de cantitatea redusă de sânge depusă de-a lungul traseului de târâre, concomitent cu îmbibarea puternică a cămăşii. Poziţia pantofilor victimei, raportată la traseul de târâre a acesteia, indică, de asemenea, târârea victimei cu partea posterioară către sol.
Examinarea celor două urme de sânge de formă aproximativ circulară (v. pct. B.1.b.3) a condus la concluzia că acestea s-au format prin propagarea sângelui dinspre faţa interioară a cămăşii către faţa exterioară. De asemenea, am constatat că nasturele de la poziţia 4 era cusut pe cămaşă în momentul în care această zonă s-a îmbibat cu sânge, smulgerea lui producându-se ulterior (v. pct. B.1.b.3). Faţă de acestea, am apreciat că sângele care a creat cele două urme s-a depus prin comprimarea zonei butonierelor pe zona nasturilor, deja îmbibată cu sânge, cămaşa fiind încheiată. Forma urmelor şi distanţa dintre centrele acestora, precum şi comprimarea zonei (ca mecanism de formare), pun în discuţie posibilitatea lovirii victimei cu pumnul (v. foto nr. 57).
Foto nr. 57
Această posibilitate este confirmată şi de relieful specific al pumnului, respectiv faptul că articulaţia metacarpiană a degetului mijlociu este mai reliefată, iar articulaţia metacarpiană a degetului inelar este mai puţin proeminentă, situaţie ce explică dimensiunile mai mari (datorate unei comprimări puternice) ale urmei superioare, şi dimensiunile reduse (datorate unei comprimări mai uşoare) ale urmei inferioare. Toate acestea indică – cu probabilitate – că urmele în discuţie au fost create prin lovirea victimei cu pumnul.
Constatarea că urmele de sânge de pe cămaşa victimei se întind până în treimea superioară a sectoarelor C4 şi D4, partea inferioară a acestor sectoare prezentându-se relativ curată, sugerează faptul că, majoritatea urmelor de pe cămaşă s-au format în timp ce aceasta se afla introdusă în pantaloni. Faptul că urma de încălţăminte descrisă la pct. B.1.b.1 este o urmă cvasiintegrală imprimată cu sânge, coroborat cu faptul că la faţa locului nu s-au produs alte bălţi de sânge decât cea formată sub victimă în poziţia finală, conduce la concluzia că sângele a aderat, într-o primă fază, la talpa încălţămintei de pe cămaşa victimei în cadrul unui contact anterior, iar în momentul lovirii în regiunea latero-abdominală dreapta s-a produs transferul sângelui de pe talpă pe cămaşă.
Pornind de la concluzia că urma fragmentară de încălţăminte descrisă la pct. B.1.b.2 provine de la un obiect de încălţăminte diferit de cel care a creat urma descrisă la pct. B.1.b.1, se ajunge la concluzia lovirii victimei de către cel puţin doi agresori.
Totodată, poziţiile şi orientarea urmelor create de obiectele de încălţăminte pe cămaşă indică faptul că, în momentul exercitării loviturilor asupra victimei, aceasta se afla în decubit.
Urma de sânge existentă la nivelul părţii inferioare a buzunarului cămăşii, descrisă la pct. B.1.b.4 şi relevată în foto nr. 41, respectiv propagarea concomitentă a sângelui atât în ţesătura buzunarului aplicat, cât şi în cea a cămăşii propriu-zise, indică faptul că cele două suprafeţe se aflau în contact, astfel că, în momentul producerii acestei urme, în buzunar nu se putea afla niciun obiect, întrucât prezenţa unui astfel de obiect ar fi împiedicat propagarea concomitentă a sângelui în ambele ţesături.
Faptul că urma de sânge descrisă la pct. B.1.b.4 şi relevată în foto nr. 47 şi 48 este o urmă dinamică şi datorită faptului că ea se găseşte pe faţa interioară a cămăşii, fără să aibă corespondenţă cu vreo plagă deschisă de la nivelul regiunii toraco-abdominale a victimei, conduce la concluzia că, în momentul producerii acesteia, cămaşa era descheiată (sau nasturii fuseseră smulşi anterior) şi nu se mai afla introdusă în pantaloni.
Poziţia finală în care a fost găsită victima, respectiv în decubit lateral dreapta cu capul sprijinit de braţul drept, explică îmbibarea mânecii drepte a cămăşii cu o cantitate mai mare de sânge.
Buzunarul rupt la nivelul beteliei pantalonilor, smulgerea nasturilor cămăşii, precum şi toate cele menţionate anterior la acest punct, conduc la concluzia existenţei unei altercaţii între victimă şi minim doi agresori, fiind exclusă ipoteza producerii unui eveniment rutier.
Faţă de cele menţionate la acest capitol, am apreciat că succesiunea în timp a actelor de violenţă exercitate asupra victimei a fost următoarea: Pe acostamentul din dreapta al DN XX, în direcţia oraşului X către comuna B la cca. 14 m de intersecţia cu drumul de acces către S.C. (…..) S.A., s-a produs o altercaţie între numitul M. P. şi cel puţin doi agresori. Este posibil ca în timpul acestei altercaţii victima să fi căzut pe acostament, fiind ulterior târâtă prin susţinerea părţii superioare a corpului, victima având contact cu solul doar la nivelul regiunii calcaneane. La cca. 6 – 7 m de bordura drumului, în vegetaţie, asupra victimei s-au exercitat violenţe fizice constând în lovituri cu pumnul (în poziţie ortostatică a victimei) şi cu piciorul încălţat al agresorilor, momente în care victima se afla în decubit. Ulterior aceasta a fost abandonată în acelaşi loc, survenind decesul. Concluziile raportului de expertiză au reflectat obiectivele formulate, respectiv: „Decesul numitului M. P. nu a survenit ca urmare a unui accident rutier. În momentele premergătoare decesului victimei, a avut loc o altercaţie în cadrul căreia asupra numitului M. P. s-au exercitat acte de violenţă fizică. Opinăm că succesiunea în timp a actelor de violenţă este cea enunţată la capitolul „D. Interpretarea criminalistică a urmelor”.
Deşi, din punct de vedere profesional, această lucrare a generat autorilor satisfacţia unei lucrări deosebite, abundenţa urmelor şi indiciilor permiţând interpretarea şi reconstituirea amănunţită a „filmului” evenimentelor violente premergătoare decesului victimei, totuşi satisfacţia nu poate fi deplină întrucât, din informaţiile pe care le deţinem, fapta a rămas în evidenţe ca omor cu autor necunoscut.
ANEXA 1 – picurare experimentală de la înălţimile de 120 – 140 – 150 – 160 cm faţă de sol
Foto nr. 1 Foto nr. 2
Foto nr. 3 Foto nr. 4
ANEXA 2 – secvenţe din timpul experimentelor criminalistice privind spargerea unor lentile
Foto nr. 1 Foto nr. 2
Foto nr. 3 Foto nr. 4 Foto nr. 5
Foto nr. 6 Foto nr. 7 Foto nr. 8
Foto nr. 9 Foto nr. 10
[1] Gheorghe Păşescu, Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei, Ed. Naţional, Bucureşti, 2000, pag.194.
* Expert criminalist, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara; litmbogdan@yahoo.com. ** Expert criminalist, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara. |
Site realizat de Relu Plesciuc