Numărul 3 / 2015

ARTICOLE

 

 

REGIMUL JURIDIC AL CONTROLULUI ACTIVITĂȚII OPERATORILOR DE TRANSPORT RUTIER CONFORM LEGISLAȚIEI REPUBLICII MOLDOVA

 

Mihalache Iurie*

 

 

Abstract: Legal status of control activities road transport operators under the law of the republic of moldova State organ responsible for implementing public policies and controller of road transport operators in Republic of Moldova is the Administrative Authority „National Road Transport Agency” (A.A. „NRTA”). Unfortunately, activity A.A. „NRTA” focuses on implementing transport policies and lacks adequate legal levers to exercise the right of control. European practice proves that public policy, implementation and control of their achievement should be performed 3 different public authorities. For example, in Romania there are State Inspectorate for Control in Road Transport, which ensures the control of the road transport, the Ministry of Transport with the role of transport policy and Romanian Road Agency – the role of transport policy implementation. The conclusion is that in Moldova the control of the road transport operators can not be carried out by A.A. „NRTA”. It is necessary to create a control structure, such as „Road Transport Inspectorate”.

 

Keywords: road transport, contravention fine, transport inspectorate, road transport ticket, roadmap, registration certificate.

Cuvinte-cheie: transport rutier, amendă contravențională, inspecție de transport, bilet de călătorie în transportul rutier, foaie de parcurs, certificat de înmatriculare.

 

 

 

Îmbunătăţirea performanţelor sectorului public este o prioritate imediată pentru Republica Moldova. Experiența Uniunii Europene dovedește că separarea instituţională a proceselor de elaborare a politicilor publice de cele de implementare a lor acordă o relativă autonomie managerială şi autonomie de implementare a politicilor în raport cu instituţiile care le elaborează, astfel încât sporește gradul de credibilitate şi eficienţă a sectorului public. Crearea unei autorităţi de implementare a politicilor publice separată instituţional de cea de elaborare a politicilor este în conformitate cu conceptul de „agenţificare” a teoriei „New Public Management”, definită ca platformă de reformare a sistemului de management public şi apărută ca o critică a birocraţiei şi principiilor existente de organizare a sistemului public[1]. Implementarea conceptului de „agenţificare” vine să reformeze mecanismele complexe de ierarhizare a sistemului public şi luare a deciziilor de sus în jos, astfel încât să se producă o descentralizare a managementului public pentru a oferi o mai mare eficienţă procesului de implementare şi pentru al aduce cât mai aproape de aşteptările populaţiei[2].

Menționăm faptul că în Republica Moldova principiul separării autorităților publice care elaborează politici publice de cele care se ocupă de implementarea lor se aplică deja în domeniile: telecomunicațiilor (Agenția Națională pentru Reglementarea în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației), audiovizualului (Consiliul Coordonator al Audiovizualului), energeticii (Agenția Națională pentru Reglementarea în Energetică), dar și transportului aerian (Autoritatea Aeronautică Civilă). În acest context reforma în domeniul transporturilor rutiere prin implementarea anumitor agenții cu funcții de control este promovată intens de Uniunea Europeană, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional. Aducem exemple că „agențificarea” drept concept de reformă a managementului de stat în domeniul transportului rutier este o practică larg răspândită nu doar în țările industrializate, precum Marea Britanie, Germania, Franța, Italia etc., dar și în țări în curs de dezvoltare, precum România, Ungaria, Polonia etc.[3] Cu această ocazie, ediția din anul 2014 a proiectului Codului transporturilor rutiere prevedea crearea Autorității Naționale Rutiere a Republicii Moldova, ca instituție cu autofinanțare, împuternicită cu funcții de licențiere, autorizare, supraveghere și control[4], însă recomandările au fost excluse din varianta finală a proiectului.

Libertatea activităţii de întreprinzător nu trebuia înţeleasă ca fiind absolută. Anumite limitări sunt impuse de către autorităţile publice abilitate cu dreptul de a efectua controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. Conform Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător nr.131/2012[5] se consideră control orice formă de verificare, revizie, audit, evaluare şi/sau analiză exercitată de către un organ de control la faţa locului şi/sau prin solicitare directă de la persoana controlată a documentaţiei şi a altei informaţii prin poştă, inclusiv prin poşta electronică, sau prin telefon, informaţie pe care aceasta, în virtutea legii, nu este obligată să o ofere periodic (art.4). Într-o altă definiție, controlul reprezintă totalitatea acţiunilor de verificare a respectării de către persoanele supuse controlului a prevederilor legislaţiei, realizate de către Agenţia Naţională Transport Auto în calitatea sa de organ abilitat cu funcţii de control, în corespundere cu prevederile titlului VIII al Codului transporturilor rutiere, sau de un grup de instituţii similare[6]. Efectuarea controlului se admite doar în cazul când sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute expres de lege privind: a) dreptul organului de control de a efectua controlul; b) cazurile, limitele şi durata controlului.

Autoritatea de control este în drept să efectueze controlul doar în privinţa aspectelor ce ţin de competenţa sa exclusivă și care nu sunt supuse controlului de alte organe de control. În conformitate cu art.14 alin.(1) al Legii nr.131/2012, se interzice suprapunerea domeniilor de control între organele de control, iar unul şi acelaşi organ de control nu este în drept să exercite controlul asupra uneia şi aceleiaşi persoane mai mult decât o dată într-un an calendaristic. Cheltuielile ce ţin de efectuarea controalelor urmează a fi suportate de organele de control. Până la finele trimestrului de gestiune, organul de control aprobă graficul controalelor pentru trimestrul următor şi îl publică pe pagina sa electronică (art.15 alin.(2) și (3)).

Codul transporturilor rutiere al Republicii Moldova[7] prevede că organul abilitat cu funcții de implementare a politicilor publice și de control a activității operatorilor de transport rutier pe teritoriul Republicii Moldova este Autoritatea Administrativă „Agenția Națională Transport Auto” (în continuare – A.A. „ANTA”), creată prin Hotărârea Guvernului R.M. nr.539 din 23.04.2008[8] (art.9 alin.(1) lit.(a)). Din punct de vedere structural, A.A. „ANTA” se află în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova (în continuare – MTID), are statut de persoană juridică şi un efectiv de 107 unităţi de personal. Autoritatea este condusă de un director și doi vicedirectori numiți în funcţie şi eliberați din funcţie prin ordinul ministrului. Finanţarea autorității este asigurată din contul veniturilor acumulate din taxele pentru eliberarea actelor permisive.

În pofida faptului că a fost singura autoritate publică specializată în domeniul transporturilor rutiere, până în anul 2014 A.A. „ANTA” s-a axat pe implementarea politicilor de transport, fiind lipsită de pârghii juridice adecvate pentru exercitarea dreptului de control. Situația gravă se datora și reorganizărilor instituționale efectuate pe parcursul anilor precedenți. Astfel, în anul 2005 a fost lichidat Inspectoratul Transporturilor de Mărfuri și Călători, iar în 2008 a fost lichidată Agenția Moldovei Trafic Auto Internațional, ca instituții specializate de control. Drept urmare, în traficul național a dispărut controlul specializat, iar de la vamă au fost retrași colaboratorii specializați ai instituțiilor subordonate MTID[9]. Lipsa unei instituții funcționale investită cu funcții de supraveghere și control specializat în domeniul transporturilor rutiere a generat sporirea traficului ilicit de călători[10].

Consolidarea competențelor de control ale A.A. „ANTA” s-a realizat odată cu adoptarea Codului transporturilor rutiere și modificarea pct.8 din Hotărârea Guvernului R.M. nr.539/2008 prin care autorității i-au fost conferite o serie de drepturi şi obligaţii de control: să elibereze, să suspende, să retragă, parţial sau total, autorizaţii, permise de activitate pe rută şi certificate, conform legii; să emită prescripţii privind înlăturarea încălcărilor depistate în urma controalelor efectuate; să controleze îndeplinirea de către agenţii transportatori străini pe teritoriul Republicii Moldova şi a transportatorilor autohtoni care efectuează transporturi internaţionale, a condiţiilor acordurilor internaţionale AETR (Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi internaţionale pe şosele) şi INTERBUS (Acordul privind transportul internaţional ocazional de călători cu autocarul şi autobuzul).

Controlul activităţii de transport rutier poate fi efectuat în trafic şi/sau la sediile operatorilor de transport rutier, în conformitate cu Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, de către inspectorii împuterniciţi în acest scop prin decizii de control ale A.A. „ANTA”. Decizia de control va conţine: a) denumirea (numele) persoanei supuse controlului; b) tipul controlului şi scopul acestuia; c) temeiul efectuării controlului, în cazul controalelor inopinate; d) aspectele ce urmează a fi examinate în cadrul controlului; e) numele complet al controlorului; f) termenul de efectuare a controlului; g) perioada de activitate supusă controlului. Majoritatea controalelor efectuate de A.A. „ANTA” poartă caracter planificat, fiind realizate conform unui grafic publicat trimestrial pe site-ul autorității de control[11].

A.A. „ANTA” este în drept de a efectua și controale inopinate, cu aplicarea de sancţiuni contravenţionale, în limitele competenţelor sale (art.9 alin.(2) lit.(a) din Codul transporturilor rutiere). Controalele inopinate nu pot fi desfăşurate în baza informaţiilor neverificate, provenite dintr-o sursă anonimă, precum și în cazul când organul de control are și alte modalităţi directe sau indirecte de obţinere a  informaţiei necesare. Despre efectuarea controalelor inopinate organul de control este obligat să notifice autoritatea de monitorizare a controalelor (Cancelaria de Stat) în maximum 5 zile lucrătoare după desfăşurarea controlului. La notificare se vor anexa toate documentele şi probele necesare pentru ca Cancelaria de Stat să poată monitoriza întrunirea condiţiilor stabilite de lege.

Asemeni colaboratorilor de poliție, inspectorii A.A. „ANTA” au dreptul să oprească vehiculele care execută activităţi de transport rutier. În acest scop, inspectorii trebuie să fie echipaţi şi plasaţi astfel încât să poată fi observaţi şi recunoscuţi cu uşurinţă de către participanţii la trafic. Pe timpul zilei, semnalele de oprire se execută cu braţul sau cu bastonul reflectorizant, iar pe timpul nopţii – numai cu bastoane iluminate sau reflectorizante, similare cu cele din dotarea poliţiştilor rutieri. Neoprirea la semnalul inspectorului în trafic şi sustragerea de la efectuarea controlului se sancţionează în conformitate cu prevederile Codului contravenţional (art.150).

Legea nr.131/2012 prevede că inspectorii pot începe controlul doar în cazul când sunt întrunite cumulativ anumite condiţii de procedură: a) prezentarea legitimaţiei şi a deciziei de control; b) înmânarea exemplarului delegaţiei de control; c) existenţa probelor care demonstrează prezenţa temeiurilor prevăzute de lege, în cazul controalelor inopinate; d) expirarea termenului de notificare, în cazul controalelor planificate; e) completarea condicii de înregistrare a controalelor. În cazul când nu se respectă condițiile respective, persoana supusă controlului este în drept: a) să interzică accesul în incintă şi să refuze orice cooperare cu persoana care pretinde a fi controlor; b) să apeleze la suportul organelor de poliţie pentru evacuarea din incintă a persoanei care pretinde a fi controlor (art.21).

Procedura de control se încheie prin întocmirea de către controlor (controlori) a unui act de control: în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data încheierii controlului – în cazul controalelor planificate, şi de cel mult 3 zile lucrătoare de la data încheierii controlului – în cazul controalelor inopinate (art.28 din Legea nr.131/2012). În scopul asigurării cadrului legal de aplicare a dispozițiilor legale cu privire la control, prin ordinul ministrului transporturilor a fost aprobat formularul-tip al procesului-verbal de constatare a contravențiilor din transportul rutier[12]. De facto, ordinul respectiv a abrogat un ordin mai vechi cu privire la instituirea formularului-tip de procese-verbale[13]. La stabilirea încălcărilor ce conţin indici ai unei infracţiuni, organul de control este obligat să expedieze organelor de urmărire penală o notificare despre săvârşirea infracţiunii.

Discuții contradictorii există în legătură cu abilitarea A.A. „ANTA” cu drept de sancționare contravențională a operatorilor de transport rutier. Conform art.407 alin.(1) din Codul contravenţional al Republicii Moldova[14], contravenţiile prevăzute la art.198-200, 204, 206, 207 se constată de organele de specialitate ale administraţiei publice în domeniul transportului auto. Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre examinare în fond instanţei de judecată competente (art.407 alin.(3)). Anumite relatări cu privire la abilitarea A.A. „ANTA” cu drept de aplicare a sancțiunilor sunt prevăzute în Codul transporturilor rutiere și în Hotărârea Guvernului nr.539/2008 cu privire la aprobarea Regulamentului A.A. „ANTA”. Problema rezidă în faptul că Codul contravențional nu prevede sancțiunea sub formă de suspendare a dreptului la utilizarea plăcilor de înmatriculare și a certificatelor de înmatriculare. Mai mult decât atât, unii experți recomandă de a stabili drept atribuţie pentru A.A. „ANTA” nu aplicarea sancţiunilor contravenţionale, dar constatarea contravenţiilor din domeniul transportului rutier, cu remiterea materialelor organului de poliție[15].

Constatăm faptul că excesul de formalism în accesul la profesie este o piedică în dezvoltarea normală a domeniului transporturilor rutiere. Modalitatea de inițiere și desfășurare a afacerii în domeniul transporturilor rutiere din Republica Moldova este una extrem de complexă[16]. Problema dată a fost reliefată pe larg în literatura de specialitate autohtonă de cercetătorii Academiei de Transporturi, Informatică și Comunicații – Gh.Ceban, N.Garștea[17], B.Corețchi, O.Sârbu[18] și M.Cucereanu[19]. Autorii descriu că licența de transport se obține la Camera de Licențiere, dreptul de deservire a rutelor regulate se obține la MTID, iar permisul de activitate pe rută la A.A. „ANTA”[20]. Prin urmare, pentru a desfășura activitatea de transport rutier de călători pe rute regulate sunt necesare 3 acte administrative permisive, obținute la trei instituții publice diferite, cu proceduri de eliberare și retragere a acestora diferite[21]. Ca soluție, se propune simplificarea procesului birocratic de acces la profesie prin concentrarea procedurilor de eliberare a actelor permisive în cadrul A.A. „ANTA”.

Anumite reglementări cu referire la controlul operatorilor de transport rutier sunt prevăzute în Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje nr.854/2006[22]. Problema este că actul normativ nominalizat face trimitere la sintagma „controlul activităţii”, dar nu aduce detalii cu privire la tipul de control. De exemplu, pct.80 stabilește că controlul activităţii transportului auto de călători este exercitat de angajaţii organelor abilitate, care dispun de legitimaţie pentru dreptul de control. Controlul respectării pe traseu a prevederilor actelor normative în vigoare este exercitat de către grupele mobile mixte ale organelor abilitate cu acest drept (pct.81). Pot fi antrenaţi în acţiunile de control şi reprezentanţii agenţilor transportatori ce activează în această direcţie (pct.82).

Persoana care efectuează controlul trebuie să aibă documentaţia de strictă evidenţă (formulare de acte şi procese-verbale), să fie echipat cu uniformă specială, să aibă la loc vizibil ecuson cu fotografia şi numele, şi să respecte cerinţele cu privire la staţionarea vehiculelor fără a cauza prejudiciu traficului asigurat (pct.80). De asemenea, înainte de efectuarea controlului persoana cu funcţii de control este obligată să prezinte şoferului sau taxatorului legitimaţia pentru dreptul de control. Şoferul şi taxatorul sunt obligaţi să prezinte toate documentele solicitate pentru control, să acorde ajutor la efectuarea controlului, să îndeplinească toate indicaţiile ce ţin de competenţa persoanelor cu funcţii de control. Dacă în autovehiculul ce transportă pasageri lipseşte documentaţia necesară, controlorul purcede la întocmirea procesului-verbal care se expediază organelor abilitate în scopul aplicării sancţiunilor prevăzute de legislaţi.

Dacă în autobuzul care transportă pasageri pe rute regulate au fost depistaţi pasageri fără bilete, cu bilete nevalabile ori persoane care nu beneficiază de dreptul de a călători gratuit, şoferului sau taxatorului i se aplică o amendă în cuantumul stabilit de legislaţie sau se întocmeşte un proces-verbal, călătorul procură biletul, iar şoferul sau taxatorul vinovat de transportarea pasagerului fără bilet în scopul însuşirii încasărilor este tras la răspundere contravențională (pct.83). În situația în care pasagerul contravenient nu are bani, precum şi în cazul în care refuză să achite amenda sau plata pentru călătorie, se întocmeşte un proces-verbal, care urmează a fi expediat organelor judecătoreşti, iar pasagerul este obligat să părăsească unitatea de transport auto. Procesul-verbal trebuie să fie semnat de persoana care l-a întocmit şi de către contravenient. Dacă acesta refuză să semneze procesul-verbal, refuzul trebuie să fie confirmat în procesul-verbal de către martori (pct.84).

Una dintre obligațiile de bază ale A.A. „ANTA” constă în efectuarea controlului respectării perioadelor de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto. În acest sens Codul transporturilor rutiere stabilește că operatorii de transport rutier trebuie să organizeze activitatea conducătorilor auto astfel încât aceştia să se conformeze duratelor de conducere, pauzelor şi perioadelor de repaus (art.143). Problema este că până în prezent, în Republica Moldova nu există obligativitatea dotării autovehiculelor cu tahografe pentru calcularea duratei de conducere și odihnă a conducătorilor auto. Situația dată contravine Regulamentului nr.165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 04.02.2014 privind tahografele în transportul rutier[23], care stabilește că fiecare stat trebuie să prevadă prin lege introducerea obligatorie a tahografelor (pct.12). Din motiv că Republica Moldova nu s-a conformat acestor reguli, ca soluție de alternativă, în art.144 din Codul transporturilor rutiere s-a stabilit că până la intrarea în vigoare a prevederilor privind obligativitatea dotării vehiculelor rutiere cu tahografe, evidenţa timpului de muncă şi odihnă urmează a fi efectuată de fiecare membru al echipajului în scris, pe foaia de parcurs, cu folosirea simbolurilor grafice adecvate şi cu indicarea perioadelor de conducere şi de repaus.

Codul transporturilor rutiere prevede că durata de conducere zilnică nu trebuie să depăşească 9 ore. Această durată poate fi prelungită până la cel mult 10 ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii. În total, durata de conducere săptămânală nu trebuie să depăşească 56 de ore. După o perioadă de 4 ore şi jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puţin 45 de minute (art.139). Membrii echipajului trebuie să aibă mereu la ei şi să poată prezenta la control foile de înregistrare pentru săptămâna în curs şi pentru ultima zi a săptămânii precedente în care a condus. Foile de înregistrare completate se păstrează la sediul operatorului de transport pe o perioadă de cel puţin 12 luni consecutive de la data ultimei înscrieri şi se prezintă, la cerere, agenţilor de control (art.141).

Altă atribuție principală a A.A. „ANTA” ține de controlul aplicării procedurilor de evaluare a conformităţii şi de certificare a sistemelor de management (art.9 alin.(2) lit.(j)). Certificatul de conformitate, numit și certificatul sistemului de management, se eliberează de organismele de evaluare a conformităţii și atestă faptul că operatorul de transport rutier a implementat şi menţine un sistem de management al calităţii. În acest context, Codul transporturilor rutiere prevede că întreprinderile care efectuează transport rutier prin servicii regulate, transport rutier ocazional și în regim de taxi au obligaţia, pe toată durata transportului, să deţină la bordul vehiculului rutier copia autentificată a certificatului de conformitate (art.70 lit.(g), art.72 lit.(f), art.76 alin.(2) lit.(e), art.83 lit.(d)). Deși obligativitatea procedurii de evaluare a conformităţii şi de certificare a sistemelor de management în domeniul transporturilor rutiere este reglementată de Codul transporturilor rutiere, aceasta urmează a fi pusă în aplicare începând cu data de 01 ianuarie 2016 (art.153 alin.(1) lit.(h)). Problema este că în practică, prezența certificatelor de conformitate este dublată de alt document asemănător, numit raportul de verificare tehnică a vehiculului, motiv din care suntem de părerea că certificatele de conformitate sunt inutile și necesită a fi excluse.

Anumite competențe de control în domeniul transportului rutier au autorităților publice locale. Conform Legii cu privire la transporturi nr.1194/1997[24], în componenţa organelor administraţiei publice locale se creeză comisii specializate pentru coordonarea funcţionării transporturilor din cadrul unității teritorial-administrative. Activitatea lor trebuie să fie de aşa natură, încât să nu influenţeze libertatea comercială şi cea de conducere a organizaţiilor de transport, deoarece legea interzice amestecul autorităţilor administraţiei publice locale în activitatea economică a întreprinderilor de transport (art.4 şi 5). În acest context Codul transporturilor rutiere prevede o serie de competențe pentru autorităţile publice locale în raporturile cu operatorii de transport rutier care prestează servicii contra cost în trafic local, municipal sau raional: a) să convoace şedinţe cu operatorii de transport rutier în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru soluţionarea problemelor apărute; b) să monitorizeze periodic modul de prestare a serviciilor de transport rutier contra cost de persoane în trafic local, municipal şi raional, după competenţă; c) în cazul constatării unor încălcări, să sesizeze A.A. „ANTA” în vederea retragerii autorizaţiilor acordate; d) să solicite motivat organelor competente anularea regimului de licenţiere sau notificare (art.15).

Concluzii și recomandări. 1. Una din condițiile integrării Republicii Moldova la Uniunea Europeană constă în armonizarea legislației naționale la regulamentele europene din domeniul transporturilor rutiere, precum: Regulamentul CE nr.1071/2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile ocupației de operator de transport rutiere, Regulamentul CE nr.1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul, Regulamentul nr.561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor etc. Ținând cont de faptul că în Republica Moldova nu a existat o instituție funcțională investită cu funcții de control în domeniul transporturilor rutiere, după modelul țărilor Uniunii Europene, dar și a țărilor din Europa de Est (de exemplu, Ространснадзор – Federația Rusă, ASMAP – Ucraina, Транспортная инспекция – Republica Belarusi etc.), armonizarea legislației naționale la acquis-ul european este o misiune cu șanse reduse de realizare.

Nu este clar de ce Codul transporturilor rutiere, în vigoare din 15 septembrie 2014, nu a fost examinat minuțios în cadrul procedurii legislative cu respectarea tuturor exigențelor cadrului legal pentru asigurarea elaborării şi adoptării unor acte legislative de calitate, garantarea transparenţei procesului decizional, precum şi necesitatea asigurării compatibilităţii cu legislaţia comunitară prin procedura de armonizare, în vederea evitării situațiilor de amendare a legislației imediat după adoptare.

Practica europeană dovedește că elaborarea politicilor publice, implementarea și controlul îndeplinirii acestora trebuie realizate de 3 autorități publice diferite. De exemplu, în România există Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, care asigură controlul activității transporturilor rutiere, Ministerul Transporturilor cu rol de elaborare a politicilor de transport și Agenția Rutieră Română – cu rol de implementare a politicilor de transport[25]. Inspecții de stat pentru controlul în transportul rutier, ca autorități publice distincte, există în Polonia, Bulgaria, Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria, Slovenia etc. Cu regret, A.A. „ANTA” din Republica Moldova asigură concomitent atât implementarea setului de politici publice, cât și controlul activității transportului rutier. Luând în considerație ipostaza dublă ce revine A.A. „ANTA”, aceasta nu deține împuterniciri depline de control a situației din transportul rutier. Mai mult ca atât, grație actualei forme de organizare a A.A. „ANTA” (efectiv redus de personal, salarii foarte mici și lipsa structurilor teritoriale), aceasta nici nu ar putea organiza un sistem complex de control asupra respectării legislației din domeniul transporturilor.

Pornind de la aceste realități, ajungem la concluzia că în Republica Moldova controlul traficului rutier de persoane, a activităţii operatorilor de transport rutier, precum şi a activităţilor conexe nu poate fi efectuat tot de A.A. „ANTA”, fapt ce impune necesitatea creării unei structuri de control, cum ar fi „Inspectoratul Rutier de Transport”. Din punct de vedere structural, Inspectoratul Rutier în Transport urmează a fi un organism tehnic permanent specializat în subordinea MTID, care să asigure la nivel naţional inspecţia şi controlul respectării reglementărilor naţionale şi internaţionale în domeniul transporturilor rutiere. Crearea Inspectoratului Rutier în Transport ca instituţie specializată de control va diminua semnificativ traficul ilicit de călători, va contribui la responsabilizarea operatorilor de transport rutier şi la creşterea calităţii serviciilor prestate. Pentru mai multă eficiență, propunem ca Inspectoratul să aibă subdiviziuni teritoriale la Edineț, Bălți, Orhei, Ungheni, Cahul și Comrat.

2. Legislația națională nu definește noțiunea „activitate de transport ilicită”, motiv din care recomandăm completarea alineatului (1) al articolului 5 din Codul transporturilor rutiere cu prevederea: „activitate de transport ilicită” – efectuarea unei operațiuni de transport rutier fără a deține licența de transport rutier, copia conformă a licenței de transport rutier, autorizația de transport rutier de persoane prin servicii regulate valabilă pe itinerarul de rută în care se efectuează controlul unde a fost staționat, carnetul INTERBUS, autorizația pentru serviciul ocazional neliberalizat, contractul încheiat cu beneficiarul de transport rutier de persoane prin servicii ocazionale, după caz, desfășurarea unei activități conexe transportului rutier fără a deține autorizația pentru activitatea conexă transportului rutier sau în cazul efectuării transportului rutier de persoane, cu încălcarea regulilor de efectuare a transportului în regim de taxi, în afara localității unde este înregistrată întreprinderea.

3. Recomandăm modificarea prevederilor din Codul transporturilor rutiere și Codul contravențional prin atribuirea A.A. „ANTA” a calității de agent constatator, în special prin conferirea dreptului de aplicare în privința operatorilor de transport rutier a sancțiunilor exprimate prin interzicerea temporară, persoanei fizice și/sau persoanei juridice, de a utiliza o anumită unitate de transport prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare. În vederea consolidării atribuțiilor de control ale A.A. „ANTA”, recomandăm completarea articolului 148 din Codul transporturilor rutiere cu alineatele (4)-(6) care vor avea următorul conținut:

(4) Controalele Agenției vizează: a) activitatea de întreprinzător în transportul rutier și activități conexe transportului rutier; b) combaterea, în cooperare cu organele ministerului afacerilor interne și fiscale, a fenomenelor de activitate ilicită în aceste domenii.

(5) În cazul controlului activității de întreprinzător în transportul rutier și activități conexe transportului rutier, decizia de control a Agenției va cuprinde expres temeiul, durata, subiectul controlului și nu se extinde, sub sancțiunea nulității, asupra altor circumstanțe și subiecți care nu sunt obiectul deciziei de control.

(6) În cazul întreprinderii acțiunilor de combatere a fenomenului de activitate ilicită în transportul rutier și activități conexe transportului rutier, decizia de control a Agenției va cuprinde expres obiectul combaterii activităților ilicite. În cadrul acțiunilor de control având ca bază o decizie de combatere a activităților ilicite, inspectorii Agenției nu au dreptul să extindă acțiunea deciziei de control pentru documentarea unei contravenții care nu face obiectul noțiunii de activitate ilicită, conform prezentului cod.

4. În scopul formării unui mecanism juridic eficient de aplicare a normelor stabilite la art.148 alin.(4)-(6) din Codul transporturilor rutiere, recomandăm completarea Capitolul IV din Codul contravențional cu un nou articol 361 care va avea următorul conținut:

Articolul 361. Suspendarea dreptului de a utiliza unitatea de transport:

(1)      Suspendarea dreptului de a utiliza unitatea de transport constă în interzicerea temporară, persoanei fizice și /sau persoanei juridice, de a utiliza o anumită unitate de transport prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.

(2)      Suspendarea dreptului de a utiliza unitatea de transport este aplicată doar de către agentul constatator, pe un termen de 6 luni, iar plăcuțele cu numărul de înmatriculare și certificatul de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) au trecut cel puțin 30 de zile de la data înmânării sau a comunicării procesului-verbal de reținere; b) se prezintă dovada achitării amenzii contravenționale.

(3)      La aplicarea suspendării dreptului de a utiliza unitatea de transport se întocmește un proces-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, în două exemplare, dintre care un exemplar se înmânează sau se comunică conducătorului unității de transport, în cazul în care acesta refuză primirea și/sau posesorului unității de transport.

(4)      Agentul constatator informează contravenientul și organul competent responsabil de eliberarea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatelor de înmatriculare despre măsura de suspendare, în termen de 3 zile, de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de reținere.

5.  În scopul eficientizării activității de combatere a traficului ilicit de călători, recomandăm formarea grupurilor mobile mixte în componenţa: colaboratorilor din cadrul A.A. „ANTA”, Inspectoratului Naţional de Investigare, Inspectoratului Naţional de Patrulare,Departamentului Poliţiei de Frontierăşi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Grupurilor mobile mixte necesită a fi antrenate pe traseele locale, naţionale şi internaţionale, precum şi pe străzile adiacente ale gărilor şi staţiilor auto din ţară, în scopul documentării situațiilor de transport ilicit și sancționării operatorilor de transport rutier.

Şefii subdiviziunilor mobile disconcentrate ale Inspectoratului Naţional de Patrulare, şefii Secţiilor de Investigare a Fraudelor Economice, colaboratorii A.A. „ANTA”, Inspectoratului Fiscal teritorial şi reprezentanţii administraţiei publice locale de nivelul doi (după caz), urmează a institui în fiecare raion grupuri mobile de control pentru combaterea transportului ilicit de călători cu generalizarea informaţiei şi prezentarea lunară în adresa A.A. „ANTA” a raportului privind măsurile întreprinse. Totodată, în scopul evitării conflictului de competență între organele statului cu atribuții de control, considerăm necesară delimitarea şi concretizarea atribuţiilor de control şi sancţionare a agenţilor constatatori – A.A. „ANTA”, Serviciul Vamal şi organele poliţiei.

Suplimentar, recomandăm organizarea controalelor în comun cu Camera de Licenţiere (după caz), la sediile operatorilor de transport rutier care efectuează transporturi de persoane în folos public, precum şi a întreprinderilor prin intermediul cărora se practică activitatea ilicită de transportare pasagerilor.

6. Legislația în vigoare nu prevede un termen de exploatare a mijloacelor de transport utilizate pentru transportul de pasageri. În consecință, unii operatori de transport antrenează autovehicule cu vechime de 25-30. Ținând cont de gradul de uzură a acestor autovehicule, pasagerii sunt expuși riscului sporit de accidente în perioada de transportare. Anume în scopul asigurării nivelului înalt de securitate a pasagerilor, recomandăm fixarea unui termen maxim de exploatare de 12 ani pentru mijloacele de transport antrenate în transportul rutier de pasageri. Unitățile de transport care depășesc termenul sus-menționat, să nu fie admise la transportul de pasageri. Responsabilitatea verificării termenului de exploatare a autovehiculelor să revină Camerei de Licențiere și A.A. „ANTA”.

7. Propunem ca legitimațiile de conducător auto în trafic internațional să fie eliberate conducătorilor auto care posedă un stagiu de muncă în domeniul transporturilor rutiere de pasageri în trafic național de cel puţin 3 ani. Termenul de valabilitate a certificatelor de manager în transport și a legitimațiilor de conducător auto să fie de 5 ani.

8. Pornind de la faptul că prezența certificatelor de conformitate este dublată de alt document asemănător, numit raportul de verificare tehnică a vehiculului, recomandăm modificarea art.70, art.72, art.76 și art.83 din Codul transporturilor rutiere prin excluderea normelor ce țin de obligativitatea prezenței certificatelor de conformitate la operatorii de transport rutier.

 

 

« Back