Numărul 3 / 2012

CONSIDERAŢII ASUPRA DECIZIEI NR. 731/2012 A CURŢII CONSTITUŢIONALE A ROMÂNIEI

dr. Carmen Lazăr*

Résumé. Considérations sur la Décision no.731/2012 de la Cour Constitutionnelle de Roumanie. Le présent commentaire se propose d'aborder critiquement une décision de la Cour Constitutionnelle de Roumanie, par laquelle celle-ci, en étendant l'objet de sa saisine contrairement aux régles qui gouvernent le contrôle de constitutionnalité, s'est prononcée sur un aspect dont elle n'a pas été saisie. La loi soumise au contrôle de la Cour avant sa promulgation modifiait une disposition de la Loi 3/2000  sur le référendum, à savoir le quorum par lequel le président de la République est démis par l'électorat; suite à cette modification, le quorum ne consiste plus en la majorité de l'électorat mais en la majorité des suffrages valablement exprimés. En revanche, la disposition de la Loi 3/2000 qui établit le quorum de présence pour la validité du référendum - la majorité des personnes inscrites sur les listes électorales - n'a pas été modifié. Le quorum de vote a été jugé constitutionnel par la Cour, mais celle-ci a été aussi ammenée à se prononcer sur le quorum de présence au référendum; par conséquent, au lieu de statuer purement et simplement que la loi est constitutionnelle, la Cour a ajouté à la déclaration de constitutionnalité la condition qu'on assure au référendum, pour la validité de celui-ci, la présence de la majorité des personnes inscrites sur les listes électorales.

Mots clé: Cour Constitutionnelle, contrôle de constitutionnalité, quorum de vote, quorum de présence, référendum, déclaration de constitutionnalité sous réserve

Cuvinte cheie: Curtea Constituţională, control de constituţionalitate, cvorum de prezenţă, cvorum de vot, cvorum de prezenţă, referendum, declaraţie de constituţionalitate sub rezervă

Prin Decizia nr. 731 din 10 iulie 2012[1], Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Legii de modificare a art.10 al Legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, înainte de promulgarea acestei legi, deci în baza art.146 lit.a) din Constituţia României revizuită, decizând că legea este constituţională în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.

Deşi putem fi de acord cu soluţia în sine, considerăm că din punct de vedere tehnic, formal, decizia Curţii Constituţionale este eronată.

Astfel, Legea de modificare a Legii 3/2000 nu vizează decât art.10 al acesteia din urmă, prevedere care se referă la referendumul de demitere a preşedintelui României şi care stipulează că demiterea preşedintelui este aprobată dacă în favoarea propunerii (de demitere, n.n.) se pronunţă jumătate din numărul voturilor valabil exprimate; anterior acestei modificări, cvorumul de demitere se raporta la numărul cetăţenilor înscrişi în listele electorale.  Art.5 alin.(2) din Legea 3/2000, care se referă la cvorumul cerut pentru ca un referendum să fie valabil - pragul de prezenţă la vot - şi care dispune că este necesară prezenţa majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale, nu a fost cuprins în Legea de modificare şi, deci, nu a făcut obiectul sesizării de neconstituţionalitate. Prin urmare, Curtea nu se putea formal pronunţa asupra acestui aspect.

Paradoxal, Curtea îşi începe motivarea cu afirmaţia că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că legea supusă controlului este constituţională, deoarece nicio dispoziţie constituţională nu condiţionează legiuitorul de fixarea unei anumite majorităţi pentru demiterea preşedintelui. Acest lucru este dealtfel în linie cu jurisprudenţa ei anterioară; art.10 din Legea 3/2000 mai fusese modificat în acelaşi sens[2] şi făcuse obiectul controlului din acelaşi motiv, Curtea statuând atunci[3], în esenţă, că raportarea cvorumului de demitere la numărul voturilor valabil exprimate şi nu la numărul cetăţenilor înscrişi în listele electorale nu este neconstituţională în sine, cu condiţia ca această modalitate să fie aplicată nediscriminatoriu preşedintelui ales în primul tur, celui ales în al doilea tur şi celui interimar; soluţia a fost reiterată ulterior[4], în urma reexaminării în Parlament a Legii 129/2007, când s-a depus o sesizare şi împotriva variantei reexaminate a acesteia.

Consideraţiile Curţii asupra pragului minim de prezenţă la referendum pot fi socotite corecte[5], dar nu au legătură cu obiectul sesizării sale; dealtfel Curtea însăşi constată faptul că art.5 alin.(2) - care a rămas nemodificat - oferă o reglementare satisfăcătoare în sensul asigurării unei majorităţi absolute a cetăţenilor la vot. Cu atât mai mult deci se pune întrebarea de ce, în dispozitiv, Curtea constată constituţionalitatea legii sub rezerva asigurării participării la referendum a cel puţin jumătate plus unu din cetăţenii înscrişi în listele electorale, când soluţia corectă ar fi fost pur şi simplu să constate constituţionalitatea ei? Mai ales că în cazul acestei legi reexaminarea, deşi obligatorie conform Constituţiei, nu are obiect!

În opinia noastră explicaţia este de natură politică şi nu de natură juridică. Astfel, ulterior sesizării Curţii a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 41/2012[6], act normativ care modifică art.10 din Legea 3/2000 în sensul că, prin derogare de la art.5 alin.(2) (sublinierea noastră, L.C.), demiterea preşedintelui este aprobată dacă în favoarea propunerii (de demitere, n.n.) se pronunţă jumătate din numărul voturilor valabil exprimate; deci, Ordonanţa are în esenţă acelaşi conţinut ca şi legea supusă controlului Curţii, cu o singură dar hotărâtoare - aparent -  diferenţă[7]. Se pare deci că, dintre cele două posibile interpretări pe care le-am arătat la nota 6, Curtea a înclinat să o ia în calcul pe cea care suprimă condiţia unui procent minim de participare la vot şi, temându-se de o asemenea eventualitate, a decis să-şi extindă controlul asupra unui aspect cu care nu a fost sesizată. Aceasta cu atât mai mult cu cât era foarte puţin probabil - chiar exclus - ca Ordonanţa respectivă să-i fie supusă controlului. Cu toate că, aşa cum s-a arătat de către unii oameni politici, decizia Curţii nu produce efecte asupra Ordonanţei şi, deci, referendumul se poate organiza legal pe baza acestui act normativ, fără asigurarea unui procent minim de participare, din punct de vedere politic nu se poate face abstracţie de decizia Curţii; dealtfel, pronunţându-se într-o cauză în care, ca şi în cazul de faţă, ulterior sesizării Curţii Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă cu conţinut similar celei al legii atacate[8], Curtea a statuat că printr-un act normativ ulterior nu se poate prelua conţinutul unei legi declarate neconstituţionale[9]. Pronunţându-se aşa cum s-a pronunţat, Curtea Constituţională a dorit să forţeze mâna Guvernului şi să-l oblige să asigure o prezenţă minimă la referendum[10].

* Conf. univ., Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca; crmnlazar@yahoo.fr.

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I,  nr. 478 din 12 iulie 2012

[2] Prin Legea 129/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 300 din 5 mai 2007

[3] Prin Decizia 147 din 21 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 162 din 7 martie 2007

[4] Prin Decizia 420 din 3 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 295 din 4 mai 2007

[5] Deşi în contradicţie cu recomandările din 2007 ale Comisiei de la Veneţia (sau Comiaia pentru democraţie prin drept), care spun că nu este de dorit fixarea unui cvorum de prezenţă întrucât îi asimilează pe cei care se abţin cu partizanii votului negativ; menţionăm că această Comisie este un organ consultativ al Consiliului Europei, creat de unele state membre şi nemembre printr-un acord şi alcătuit din experţi independenţi desemnaţi de statele respective; recomandările în discuţie sunt publicate pe site-ul http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL-AD%282007%29008-rom.pdf; interesant este faptul că, deşi în considerentele deciziei Curţii Constituţionale se face referire la recomandările menţionate, mai precis la ideea că trebuie asigurată stabilitatea legislativă în materia referendumului, aspectul cvorumului de prezenţă este trecut sub tăcere

[6] Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.452 din 5 iulie 2012

[7] Diferenţa ar consta în partea de frază "prin derogare de la art.5 alin.(2)"; se poate pune întrebarea de ce a fost inserată această parte de frază în art.10, cu care nu are nicio legătură; într-o primă interpretare, prevederea vrea să spună doar că pur şi simplu există o diferenţă între cvorumul de prezenţă şi cel cu care demiterea este aprobată (deci, "prin derogare de la..." ar însemna aici "spre deosebire de..."); dar atunci această parte de frază este inutilă şi în acelaşi timp semănătoare de confuzii, deosebirea dintre cele două situaţii fiind vizibilă oricum; într-o altă interpretare, prin această prevedere s-a intenţionat suprimarea condiţiei unui procent minim de participare la referendum, acesta fiind valabil indiferent câţi alegători ar participa la el; am avea de-a face cu o modificare indirectă a art.5 alin.(2) şi, am adăuga noi, frauduloasă, o asemenea modificare neavându-şi sensul decât pentru a nu fi observată; nu s-ar putea obiecta împotriva acestei interpretări că, din moment ce art.5 alin.(2) rămâne neschimbat, adăugirea din art.10 nu poate produce efecte în acest sens, deoarece dispoziţia din art.10 - care vizează doar referendumul de demitere a preşedintelui - este una specială în raport cu cea din art.5 alin.(2), care vizează toate tipurile de referendum; interesant este faptul că, deşi o asemenea redactare se întâlneşte şi în varianta reexaminată a Legii 129/2007, Curtea Constituţională nu a examinat atunci aspectul prezenţei la vot (care nu-i era supus controlului), cum face în decizia de faţă

[8] Ordonanţa de Urgenţă 38/2012 pentru modificarea Legii 47/92  privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

[9] Prin Decizia 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012

[10] La ora la care scriem aceste rânduri, preşedintele interimar al României a promulgat legea supusă controlului Curţii Constituţionale, lege care a devenit Legea 131/2012 şi care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 489 din 17 iulie 2012; pe de altă parte, Parlamentul urmează să se întruneascăi pentru a respinge (după cum se preconizează) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 41/2012 menţionată; oricum, conform art.146 lit.i) din Constituţia României revizuită, Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii de desfăşurare a referendumului şi confirmă rezultatele acestuia; prin urmare, indiferent care va mai fi evoluţia legislativă în materie, cu siguranţă Curtea va ţine cont, atunci când va trebui să confirme rezultatele referendumului, de prezenţa minimă de jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale

« Back