Numărul 2 / 2003

MIRCEA MUREŞAN

(1937-2003)

                În seara zilei de 5 octombrie 2003 s-a stins din viaţă, în Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Mircea Mureşan. Zăcuse aproape un an, fără să se plângă, fără să se revolte, împăcându-se mult prea repede cu ideea bolii şi acceptându-şi cu stoicism sfârşitul.

                S-a născut la Gherla în 25 ianuarie 1937 şi, după ce a absolvit Liceul de Băieţi nr. 2 din Cluj, în 1954, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii clujene, pe care a terminat-o în 1958 cu diplomă de merit.

                La numai 33 de ani a obţinut titlul ştiinţific de doctor în drept, abordând, sub îndrumarea exigentului profesor Aurelian Ionaşcu, o temă extrem de complexă şi de mare interes practic la vremea aceea, „Forţa majoră în contractele economice". În paralel, şi-a desăvârşit pregătirea profesională prin studii postuniversitare la Facultatea de Drept Comparat de la Strasbourg, pe care a absolvit-o în aprilie 1971.

                Urmând exemplul tatălui, care era avocat, şi-a început cariera profesională ca stagiar la Baroul Cluj. După încheierea stagiului, a trecut însă la Arbitrajul de Stat Interjudeţean Cluj, instanţă profilată pe litigii economice, unde a activat timp de cinci ani şi unde a acumulat enorm de multe cunoştinţe, aşa încât locul întâi pe ţară la examenul de definitivat în arbitraj nu a surprins pe nimeni. O anumită rutină şi încorsetare a muncii de arbitru sau, poate, sfera limitată a problematicii l-au determinat să se îndrepte spre munca de cercetare ştiinţifică, posibilitate ce i-a fost oferită prin înfiinţarea la Cluj, din iniţiativa profesorului Aurelian Ionaşcu, a unei secţii de ştiinţe juridice în cadrul Filialei Academiei Române. Astfel că, la data de 1 decembrie 1965, s-a încadrat prin concurs la nou înfiinţata secţie, care, mai târziu, avea să se reorganizeze ca sector de ştiinţe juridice în cadrul Centrului de ştiinţe sociale Cluj-Napoca. Acesta, la rândul său, avea să devină, în anul 1990, Institutul de cercetări socio-umane, restructurat ulterior ca departament în cadrul Institutului de Istorie „George Bariţ"  al aceleiaşi Filiale din Cluj-Napoca a Academiei Române.

                Pornind de la funcţia de cercetător ştiinţific şi urcând toate treptele profesionale, a promovat în aprilie 1990 ca cercetător ştiinţific principal gr. I. Nu s-a putut dedica în exclusivitate cercetării, aşa cum ar fi dorit, fiind nevoit să accepte de-a lungul anilor şi funcţii de conducere: şef de sector, director adjunct al Centrului de ştiinţe sociale (1971-1989) şi director al Institutului de cercetări socio-umane (1990-1998). A fost mulţi ani la rând consilier juridic onorific al Filialei din Cluj a Academiei Române.

Ca o recunoaştere a meritelor sale ştiinţifice, a obţinut în anul 1990 dreptul de a conduce doctorate în specialitatea Drept civil la Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, asumându-şi responsabilitatea îndrumării unui mare număr de doctoranzi, dintre care 14 deţin astăzi titlul ştiinţific de doctor în drept, inclusiv autoarea acestor rânduri.

În anul 1992, a fost titularizat ca profesor universitar la disciplina Drept civil. Contracte şi Succesiuni, la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca a Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir", unde a activat neîntrerupt până în toamna anului 2002, când boala l-a ţintuit la pat. Nu şi-a limitat însă activitatea didactică la această instituţie, colaborând şi cu alte universităţi, în mod special, cu Universitatea „Vasile Goldiş" din Arad şi „Tibiscus" din Timişoara.

Tot în anul 1992 a fost atestat consilier editorial la Editura Cordial Lex S.R.L., specializată pe carte universitară şi juridică, editură pe care el însuşi a înfiinţat-o şi al cărei director a devenit în 1994.

În ultimii ani de viaţă, a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj.

Mircea Mureşan lasă în urmă o bogată şi interesantă operă ştiinţifică, materializată în monografii de valoare la elaborarea cărora a participat, împreună cu profesorul Aurelian Ionaşcu şi cu alţi colaboratori din cercetare, şi anume: Dreptul de autor (Editura Academiei, Bucureşti, 1969); Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil român, vol. I şi II (Editura Academiei, Bucureşti, 1973 şi 1978); Familia şi rolul ei (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975); Filiaţia şi ocrotirea minorilor (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980). Desigur, valoarea acestor monografii se raportează la epoca respectivă, dar ele continuă să rămână puncte de reper în dezvoltarea ştiinţei juridice româneşti.

Şi-a adus aportul, alături de colegii Mircea N. Costin şi Victor Ursa, la elaborarea primului Dicţionar de Drept civil din literatura juridică română (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980).

                Spre a veni în ajutorul studenţilor săi, şi-a editat la Cordial Lex propriile cursuri şi manuale universitare, antrenând uneori şi cadre didactice mai tinere în elaborarea acestora: Drept civil. Partea generală (1994, 1996, 1998); Drept civil. Persoanele (1994 şi, în colaborare, 1997); Contractele civile, vol. I. Contractul de vânzare-cumpărare (1996, 1998); Contractele civile speciale, vol. II(1999); Drept civil. Succesiunile - Privire sintetică (în colaborare, 1995 şi 2000) ş.a.

                Pentru studenţi, aceste cursuri întrunesc rare şi apreciate calităţi: sunt foarte bine sistematizate, redactate cu claritate, fără divagaţii inutile, cu evidenţierea a ceea ce este esenţial şi demn de reţinut,  dar şi cu multe trimiteri bibliografice, de natură a stârni interesul şi a îndemna la studiu aprofundat.

                Pe lîngă cărţile publicate, individual sau colectiv, profesorul Mircea Mureşan a mai publicat în jur de 50 de studii şi articole în reviste sau culegeri de specialitate din ţară şi din străinătate, abordând probleme extrem de diverse, ca, de pildă: coproprietatea pe apartamente, antecontractul de vânzare-cumpărare, folosinţa locativă, răspunderea civilă, sancţiunea civilă, prescripţia extinctivă etc.             

                A susţinut peste 70 de comunicări la manifestări ştiinţifice desfăşurate în ţară sau în străinătate şi a participat personal ori cu comunicări la patru congrese internaţionale de drept comparat (Pescara, Amsterdam, Teheran şi Cracovia).

                În ultimii ani de viaţă, cucerit de calculator şi de multiplele sale avantaje, a conceput şi realizat, împreună cu inginerul Puiu Sorin Stadnic, aplicaţia informatică InfoLEX®, pe care el însuşi a definit-o ca pe „o bază de date completă, care permite regăsirea rapidă a bibliografiei juridice şi a jurisprudenţei publicate în toate domeniile dreptului".

                Mircea Mureşan a fost tipul perfect de om de ştiinţă, dăruit muncii de cercetare ştiinţifică pînă la sacrificiu. Era inteligent, receptiv la nou, însetat de cunoaştere, înzestrat cu o gândire logică şi cu un ascuţit simţ al observaţiei. În orice problemă juridică, îşi putea forma rapid o părere, pe care o exprima cu claritate şi o argumenta convingător. Stăpânea arta scrisului, îi plăcea să despice firul în patru (cum obişnuia chiar el să spună), fiind în acelaşi timp foarte atent la nuanţe. Redacta cu mare uşurinţă texte de specialitate, ştiind să se facă înţeles, dar nu începea niciodată să scrie fără a se documenta serios asupra temei abordate. Seriozitatea şi corectitudinea l-au călăuzit în munca de cercetare ştiinţifică, aşa cum l-au călăuzit şi în viaţă.  

                Viaţa lui a mai avut însă o constantă definitorie, imensa lui generozitate,  răsfrântă asupra colegilor mai tineri din cercetare şi, apoi, din învăţământ, pe care i-a ajutat să se formeze, îndrumându-i cu răbdare şi bunăvoinţă, încurajându-i şi sporindu-le încrederea în forţele proprii. Au beneficiat de generozitatea lui şi doctoranzii pe care i-a avut şi cărora le-a jertfit multe nopţi din viaţa sa, dar şi studenţii ale căror lucrări de licenţă le-a condus, pentru că înţelegea să se implice efectiv pe tot parcursul pregătirii şi redactării lucrărilor. Când a proiectat InfoLEX-ul, chiar mai înainte ca acesta să fi fost pus oficial în circulaţie, furniza bucuros material bibliografic oricui avea nevoie şi îi solicita ajutorul.

                Generozitatea, nobleţea sufletească şi puterea de înţelegere a oamenilor şi a slăbiciunilor lor, l-au caracterizat pe omul Mircea Mureşan, ca şi devotamentul şi fidelitatea faţă de cei din jur. Aflat pe patul de suferinţă, a avut încă puterea şi dorinţa de a-l omagia pe profesorul Aurelian Ionaşcu, la împlinirea unui veac de la naştere. I-a venit acum rândul, din păcate mult prea devreme, să fie omagiat el însuşi. Şi nu găsesc alte cuvinte mai potrivite decât versurile de final al unui poem de Serghei Esenin: „Rămas bun, deci, inimă de frate! / Vorbe triste nu vreau să aud. / Moartea-n viaţă nu-i o noutate, / Dar nici viaţa nu-i nimic mai mult! /".   

Conf. univ. dr. Gabriela Chivu        

« Back