|
Numărul 2 / 2003 
ANALIZA ECONOMICA SI STRUCTURA CURTILOR CONSTITUTIONALE
Tom Ginsburg[1]
Assistant Professor of Law, University of Illinois, Urbana- Champaign. E-mail: tginsbur@law.uiuc.edu. Pentru comentarii folositoare, le multumesc lui Jay Kesan, Anna-Maria Marshall, Curtis Milhaupt, Eric Posner, Mark Ramseyer, Eric Rasmusen, Dana Rothman, Tom Ulen, si Omri Yadlin. Multumiri speciale lui James Lindgren pentru ajutorul sau exceptional la elaborarea partii empirice a acestei lucrari. De asemenea le multumesc participantilor la Conferinta de drept constitutional si economie organizata de Institutul Cegla la Universitatea Tel Aviv University, in Decembrie 2000, si celor de la forumul Midwest Law and Economics din Bloomington, in Octmbrie 2001. Acest articol este dedicat memoriei lui Noah Baum.
Motto (Cea dintii si cea mai necesara functiune a unei Curti Constitutionale este acea a validarii, nu a invalidarii. Caci lucrul de care are nevoie un guvernamint cu puteri limitate, atit la inceputurile sale cit si pe tot parcursul existentei sale, este un mijloc oarecare de a satisface cetatenii ca a luat toate masurile omenesc posibile, de a ramine in cadrul puterilor sale limitate) . Profesor Charles L. Black
Copyright © 2002 by Theoretical Inquiries in Law; Tom Ginsburg
Rezumat.Desi efectuat in mod formal in urma cererilor (sesizarilor) si la dorinta cetatenilor, Controlul Contitutionalitatii legilor indeplineste de asemenea o functiune de "asigurare" pentru politicienii care se asteapta sa piarda puterea in viitoare alegeri. Prezentul articol discuta diferitele posibilitati (dimensiuni) ale designului curtilor constitutionale si pledeaza pentru faptul ca intinderea si extinderea puterilor curtilor de a exercita controlul constitutional pot fi asteptate sa creasca odata cu gradul de incertitudine politica existent la momentul designului constitutional.In continuare, articolul dezvolta un test empiric simplu al ipotezei de mai sus, ce utlizeaza date din Estul Europei, si care consta in regresia datelor legate de diferite aspecte al designului curtilor, in functie de puterea politica a celui mai important partid din legislatura. In sfirsit, articolul arata ca desenul curtilor constitutionale reflecta interesele pardidelor politice dominante precum si faptul ca o curte independenta si puternica este asociata cu situatii in care puterea politica este divizata si in impas. Résumé: L’analyse économique et lasse structure des Cours Constitutionnelles. Quoiqu’il est réalisé d’une manière formelle, à la suite de demandes des citoyens, le contrôle de la constitutionalité des lois a aussi une fonction d’ « assurance » pour les politiciens qui s’attendent à la défaite pour le soufrage suivant. Cette étude discute les maintes possibilités (dimensions) de l’architecture des cours constitutionnelles ; il croît à une directe proportionnalité entre l’étendue et l’extension des pouvoirs des cours dans l’exercice du control constitutionnel l’incertitude politique existante au moment de la construction constitutionnelle. Puis, l’auteur développe un test empirique simple pour vérifier cette hypothèse, en utilisant des donnés est européennes. A la fin, il montre comme le dessin des cours constitutionnelles reflète les intérêts des parties politiques dominants, ainsi qu’un Cour indépendante et forte est associée à une pouvoir politique divisée et en difficulté.
Introducere Controlul constitutional[2] este o trasatura centrala a multor sisteme constitutionale[3] Avind in vedere aceasta trasatura, este oarecum surprinzator faptul ca literatura juridica legata de de analiza economica a constitutiilor nu a acordat inca multa atentie designului curtilor constitutionale, fie din perspectiva pozitiva, fie din punctul de vedere al designului normativ institutional[4] Ramin astfel numeroase intrebari legate de designul institutiilor democratice la care autorii [5] unei constitutii trebuie sa raspunda, atunci cind stabilesc un sistem constitutional de revizuire a actelor puterii legislative si executive de catre puterea judecatoreasca, inclusiv daca sa centralize si concentreze aceasta revizuire intr-o singura curte, cum sa numeasca judecatorii, si cit de mult acces sa dea publicului la acest proces. Dar ce perspectiva noua poate oferi economia politica in intelegerea designului controlului constitutional ? Cercetarea noastra trebuie sa inceapa cu intrebari fundamentale. La dorinta cui se exercita controlul constitutional, care este rolul celor care monitorizeaza aceast proces, si de ce ar trebui el incredint unei terte puteri decit celor care emit actul supus controlului. Aceste probleme sint discutate in Partea Intii a acestui articol. Partea a doua discuta problemele majore legate de designul constitutiei, inclusiv pe aceea daca puterea de a efectua controlul ar trebui incredintata unei institutii special construite pentru acest scop sau oricarei curti a statului respectiv, pe cea legata de modul in care ar trebui sa fie numiti judecatorii, precum si problemele legate de capacitatea procesuala a partilor. Partea a treia ia in considerare evidenta empirica legata de modul in care curtile constitutionale sint de fapt construite. In acesta parte autorul argumenteaza in favoarea faptului ca un element cheie in modul in care curtile constitutionale sint construite este configuratia politica din momentul in care atributiile curtii sint concepute. Pentru explorarea acestei probleme autorul a construit un esantion format din 18 tari, si a regresat datele legate de diferite posibilitati de constructie ale curtilor constitutionale, functie de puterea politica pe care o detine cel mai important partid din legislatura respectiva. Cu ajutorul acestui model simplu, autorul constata ca designul unei curti constitutionale reflecta interesele partidului politic dominant in momentul respectiv, si ca o curte puternica si independenta este de regula asociata cu situatii in care puterea politica este difuza sau intr-o situatie de impas.
I. Consideratii Preliminare
A. Constitutia cui ? Cele doua recente contributii majore la studiul dreptului constitutional si economiei, apartinind lui Cooter, respectiv Mueller, urmeaza linia trasata de Buchanan si alti adepti ai teoriei contractualiste, tratind democratia constitutionala ca pe un mecanism de satisfacere a preferintelor individiuale prin actiune colectiva[6]. Acesti autori aseamana schema democratica constitutionala cu o serie de relatii de mandat[7], in care poporul mandateaza politicienii pentru satisfacerea cerintelor sale colective. Daca poporul (cetatenii) este mandantarul la dorinta caruia constitutia este creata, atunci designul adjudecarii constitutionale ar trebui sa raspunda nevoii poporului de a controla acesti mandanti(agenti) politici.In alte cuvinte, controlul constitutional efectuat de catre puterea judecatoreasca exista, conform viziunii contractualiste, pentru a preveni repudierea contractului fundamental incheiat de catre politicieni cu cetatenii. Perspectiva contractualista este mai degraba normativa decit pozitiva si este deschisa criticilor pe motive empirice. Sint numeroase motive pentru a suspecta ca de fapt designul constitutional care are loc in realitate nu reflecta interesele cetatenilor. In mod evident , designul constitutional va reflecta numai interesele cetatenilor doar in cazul in care politicienii, autori ai acestui design,care au proiectat institutiile constitutionale si au cazut de acord asupra textului constitutional , au fost mandanti puri ai cetatenilor. Cum insa cetatenii sint supusi problemelor pe care actiunea colectiva le ridica, fiind imposibil pentru ei sa se organizeze pentru a monitoriza dezbaterile parlamentare pe marginea proiectului de constitutie, cu greu poate fi vorba de indeplinirea de catre politicieni ai mandatului pur mentionat anterior. Prin urmare, este mai indicat teoretic sa suspectam faptul ca polticienii pot folosi avantajul mentionat pentru promovarea propriilor lor interese. In plus , numeroase constatari empirice suporta afirmatia ca procesul de faurire al Constitutiei este dominat de intersele pe termen scurt ale politicienilor care participa la elaborarea Constitutiei, mai degraba decit de interesele pe termen lung ale cetatenilor[8]. In aceste circumstante, este foarte probabil ca politicenii care proiecteaza Constitutia sa caute sa includa in ea institutii care sa aduca un beneficiu intereselor lor inguste, mai degraba decit institutii care sa aduca un beneficiu interselor largi ale cetatenilor. B. De ce control al constitutionalitatii legilor? In lumina problemelor legate de mandat descrise mai sus, trebuie sa ne punem intrebarea de ce politicienii, care mod normal urmaresc doar satisfacerea interesele personale, ar dori sa stabileasca o modalitate oarecare de Control al Constitutionalitatii legilor ? Pentru a raspunde la aceasta intrebare nu este suficient sa descriem revizuirea constitutionalitatii legilor doar ca pe un instrument de protectie a intereselor cetatenilor impotriva intereselor unor viitori politicieni, fara sa explicam, de asemenea, de ce aceasta institutie serveste in egala masura interesele prezente ale politicienilor implicati in elaborarea Constitutiei . Personal, cred ca raspunsul la intrebarea de ce politicienii doresc sa stabileasca o modalitate de Control al Constitutionalitatii legilor depinde de pozitia de putere pe care politicienii implicati in elaborarea Constitutiei se asteapta sa o detina in guvernarea post-constitutionala. Si aceasta, deoarece elaborarea constitutiei se asemana cu un joc desfasurat in doua etape. Intr-o prima etapa , autorii Constitutiei aleg institutii care vor fi puse in practica prin intermediul acestei Constitutii. In cea de-a doua etapa, autorii textului constitutional participa in alegerile post-constitutionale. Alegerile determina daca ei sint capabili sa participe la guvernare si sa primeasca vreo rasplata pentru activitatea lor. Perspectiva succesului electoral si cea a "rasplatei" autorilor Constitutiei sint determinate , in parte, de posibilitatile constitutionale, dar alegerile in sine implica un grad de incertitudine pe care acesti autori trebuie sa il aiba in vedere atunci cind elaboreaza Constitutia. Pentru a intelege insa si mai bine de ce autorii Constitutiei partcipanti in jocul descris mai sus pot dori existenta unui control constitutional, consider necesara o scurta trecere in revista a teoriilor curente legate de independenta judecatorilor. Un prim model influent , propus de Landes si Posner, scoate in evidenta valoarea prezenta a legislatiei pentru grupurile de interse[9]. O putere judecatoareasca independenta, argumenteaza Landes si Posner , poate preveni viitoarele legislaturi sa devieze de la contractele legislative stabilite anterior, marind astfel valoarea prezenta a legislatiei pentru grupurile de interese. Prin urmare, politicienii, actionind ca actori rationali, vor cauta sa maximizeze curtile independente, obtinind prin aceasta maximizarea cistigurilor legislative prezente. Teoria de mai sus a generat numeroase critici, in special privitoare la modul in care ea desconsidera posibilitatea ca viitoarele legislaturi sa rastoarne fie legislatia anterioara, fie subsecventele interpretari judiciare ale acesteia. Daca o legislatura poate corecta interpretarea pe care puterea judecatoreasca o da legilor, se naste in mod firesc intrebarea ce se poate face, daca ceva poate fi totusi facut, pentru a preveni o viitoare legislatura sa voteze o noua legislatie, de fiecare data cind ar dori aceasta. Sau, in alte cuvinte, cum ar putea o curte, care actioneaza drept mandatar al vechii legislaturi, sa impiedice noua legislatura sa "vinda" o noua legislatie unui grup de interse sau altul . Intrebarea de mai sus este cu atit mai remarcabila, cu cit noua legislatura controleaza salariile judecatorilor si bugetul puterii judecatoresti.Prin urmare, argumentul propus de Landes si Posner are mai mult sens in in contextul actiunii unei legislaturi care ar dori sa restringa posibilitatile organelor administrative de a incalca "contractul" constitutional initial, lucru aratat de altfel in doctrina[10], si mai putin in context constitutional, unde curtile singure nu pot preveni viitoare legislaturi sa respinga angajamente legislative asumate de legislaturi trecute. In contrast insa cu cercetarea institutiei controlui constitutional, conceput de Landes si Posner drept un instrument "pre-angajament" , Ramseyer studiaza acesta institutie dintr-o perspectiva electorala[11]. Astfel, Ramseyer argumenteaza ca politicienii vor prefera independenta judecatoreasca atunci cind ei considera ca vor pierde alegerile urmatoare. Altminteri, polticienii vor prefera curti dependente, usor de manipulat pentru atingerea unor obiective politice.Teoria lui Ramseyer include o conditie conditie constitutionala (alegeri intr-un viitor previzibil) si o conditie politica ( success putin probabil in aceste alegeri) si este adecvata pentru explicarea modului in care independenta puterii judecatoresti apare la nivel constitutional. Desi s-ar putea contraargumenta, ca si in cazul modelului propus de Ramseyer, ca politicienii aflati la putere in viitor ar putea renunta la independenta judecatoreasca atunci cind aceasta nu ar mai servi intersele lor, acest contraargument este mai slab in contextual controlului constitutional. Si aceasta, deoarece problema restirngerii actiunilor unor viitoare coalitii are importanta in contextual legislatiei ordinare, dar este mai putin importanta in contextul constringerilor pe care le contine Constitutia si a controlului constitutional. Astfel, intrucit constitutiile sint mai greu de amendat.decit legile ordinare, riscul unei viitoare amendari substantiale a Constitutiei este mai scazut decit cel existent in cazul legislatiei ordinare. In plus, chiar daca curtile constitutionale pot fi manipulate, aceasta manipulare nu este lipsita de riscuri politice. Prin urmare, conform modelului propus de Ramseyer, autorii constitutiei adopta un sistem de control constitutional efectuat de curti independente, in scopul de a restringe actiunile unei viitoare guvernari, pe care ei nu o vor mai controla. Aceasta este o propozitie teoretica diferita de cea propusa de Landes si Posner, care isi concentreaza atentia asupra unor autori ai Constitutiei care "s-ar lega" ei insisi de miini . Controlul constitutional va restringe in actiunile lor, desigur, chiar pe autorii constitutiei, in cazul in care acestia vor sfirsi prin a cistiga puterea. Prin urmare, autori constitutionali rationali vor prefera un control constitutional mai puternic, doar in masura in care se prevad inlaturati de la putere. Politicienii care se vad inlaturati de la putere, pot cauta modalitati de restringere a puterilor unei viitoare guvernari, in timp ce aceia care sint increzatori in abilitatea lor de a ramine la putere in urma alegerilor post constitutionale vor prefera mai putine constringeri. Prin urmare, extinderea controlului constitutional devine o stragie minimala/maximala a autorilor constitutiei care se tem de pierderea electoratului in viitoarelor alegeri, desfaurata in scopul prevenirii viitorelor daune rezultate din aceasta pierdere[12]. Numesc aceasta stragie modelul "asigurator"[13] al controlului constitutional. Servind drept forum de confruntare a actiunilor guvernului, controlul constitutional asigura o modalitate de "asigurare" a potentialilor perdanti ai electoratului, in timpul negocierilor pe marginea constitutiei, ca viitorii cistigatori nu vor schimba arbitrar legislatia. Tot astfel cum prezenta pietelor asigurarilor scade riscul contractual, permitind prin urmare incheirea unor contracte care altminteri ar fi prea riscante, posibilitatea exercitarii unui control constitutional scade riscurile elaborarii constitutiei pentru participantii care se tem ca nu vor sfirsi la putere in urma alegerilor post-constitutionale. Prin urmare, controlul constitutionalitatii legilor ajuta la incheierea unor "contracte" constitutionale care altfel ar esua. Ca forma de asigurare, controlul constitutionalitatii legilor este relativ necostisitor, din moment ce poate fi exercitat de catre o curte incadrata cu doar citiva membri. Si, in timp ce putera judecatoreasca, la fel ca si alte branse ale executivului, poate cauta sa isi extinda nelimitat bugetul, institutia de mai sus este evident mai putin costisitoare decit, sa spunem, o a doua camera a legislativului, care eventual ar putea proteja contractul constitutional initial datorita unui sistem diferit de alegere a membrilor acesteia. Prin urmare, controlul constitutional este o forma putin costisitoare de control a majoritatii de catre minoritate, servind intersele autorilor constitutiei de a constringe viitoarele majoritati. Ca instrument de reducere a riscului, controlul constitutional are o valoare pozitiva, chiar daca nu asigura o completa protectie impotriva tuturor intimplarilor neprevazute care ar putea sa apara. Pe de alta parte trebuie avut in vedere ca nici un instrument de reducere a riscului nu se situeaza in afara oricarui risc de esec; astfel cum asiguratorii pot da faliment, tot asa curtile pot fi inefective in exercitarea constolului constitutional. Daca insa cistigurile asteptate dintr-un altfel necostistor contract de asigurare cintaresc mai greu decit potentialul risc catastrofal care ar decurge dintr-o schema sau aranjament constitutional necorespunzatoar, controlul constitutinalitatii legilor trebuie adoptat. In concluzie, toate celelalte variabile fiind egale, starea de incertitudine politica la momentul elaborarii constitutiei creste cererea pentru control constitutional. In conditii de mare incertitudine, adoptarea unui sistem de control constitutional poate fi in mod particular folositor politicienilor, atunci cind aceasta adoptare este facuta in scopul de a pastra si respecta negocierea constitutionala care a avut loc, si de a asigura politicienii ca vor putea confrunta actiunile guvernului, dupa ce s-a petrecut o schimbare electorala. Prezenta alegerile-conditia sine qua non - a unei democratii, mareste incertitudinea si, prin urmare, cerinta pentru control constitutional.Autocratii nu au nevoie de control constitutional.Iar expansiunea institutiei controlului constitutional delungul globului este o reflexie a democratizarii si nu a "anti-democratizarii", asa cum a fost sugerat de anumiti analisti politici[14]. Anexa 1 prezinta citeva date legate de recenta expansiune a controlului constitutionalitatii legilor delungul globului. Pina acum discutia poate fi inteleasa in termenii unei simple inegalitati. Designerii constitutiei vor alege controlul constitutional doar daca si numai atunci cind costurile rezultate in urma pierderilor electorale[15] depasesc costurile legate de mandat [16] pe care le prezinta controlul constitutional. Iar pe masura ce riscul de pierdere electorala creste, creste in egala masura stimulentul de a adopta controlul constitutional. In mod similar, cu cit este mai mare loialitatea corpului judecatoresc fata de autorii constitutiei, indiferent daca aceasta loialitate se datoreaza unor motive ideologice sau politice, cu atit mai mare este stimulentul de a adopta controlul constitutional, riscul electoral fiind constant. Teoria "asigurarii" este superioara teoriei "pre-angajament" a lui Landes si Posner, cel putin din perspectiva urmatorului considerent: prin legatura pe care o face intre controlul constitutional si incertitudinea electorala, teoria asigurarii ne ajuta sa intelegem mai bine expansiunea institutiei controlului constitutionalitatii legilor, care a insotit valul recent de raspindire a democratiei. In schimb, in teoria pre-angajamentului nu este clar de ce institutia controlului constitutional ar trebui sa insoteasca raspindirea democratiei. In plus, cele doua teorii difera in prezicerile empirice pe care le fac,.Astfel, daca pre-angajamentul ar fi necesar pentru a intra intr-o negociere constitutionala, ar trebui sa asteptam o crestere a nivelului de constringere judiciara pe masura ce marimea partidului dominant este mai mare, si aceasta din cauza temerii partidelor mai mici ca partidul dominant va cistiga alegerile post constitutionale si inabusi partidele mai mici. Pe de alta parte, daca controlul constitutional reflecta nevoile de "asigurare", ar trebui sa ne asteptam ca nivelul constringerii judiciare sa descreasca pe masura ce marimea partidului dominant creste, si aceasta din cauza ca partidul dominant, stiind ca va guverna dupa alegerile post constitutionale, va dori sa isi mentina maximum de flexibilitate. Strict vorbind, folosirea termenului de "asigurare" implica o aversiune fata de risc, dar aceasta aversiune nu este un element necesar al teoriei pe care am expus-o mai sus[17]. De fapt, am utilizat tremenul de "asigurare" intr-un sens mai larg. Un partid putin dispus sa isi assume riscuri va prefera o sansa sigura de a guverna un an din patru,citi contine un mandat, unei sanse din patru de guverna intregul mandat. Desi asemenea partide, adversare ale riscurilor, vor pretui probabil controlul constitutional, din moment ce stiu ca nu vor fi la putere trei ani, chiar si partidele cu o atitudine mai neutra fata de risc vor valoriza controlul constitutional, din moment ce sansele lor de a guverna sint mai reduse decit sansele de a nu se afla la guvernare. "Asigurarea" este prin urmare efectiva atita timp cit exista o incertitudine intre momentul in care institutiile sint alese, si momentul in care ele devin operante.Cu siguranta, si alte elemente "tehnice" ale conceptului de asigurare se pot potrivi in fapt analogiei pe care am facut-o cu controlul constitutional, dar ele nu sint necesare teoriei schitate mai sus. Doar cu titlu de exemplu, cunoasterea faptului ca exista un mecansim de control constitutional poate conduce membrii unui partid sau altul sa lupte mai putin pentru cistigarea viitoarelor alegeri, din moment ce controlul constitutional reduce consecintele absolute ale unei asemenea pierderi electorale. Aceasta , desigur, poate fi vazuta ca o forma de hazard moral, dar nu vom insita asupra acestor distinctii. II. Probleme legate de structura
A. Introducere In aceasta parte vom discuta citeva chestiuni legate de designul curtilor constitutionale: centralizare versus descentralizare, accesul la curte; marimea curtii; termenele pentru care sint alesi judecatorii; revizuire abstracta versus revizuire concreta, precum si mecanismele de numire ale judecatorilor. Fiecare dintre aceste chestiuni este discutata din punctul de vedere al efectelor sale asupra costurilor curtilor de a ajunge la o decizie corecta. Am lasat deoparte chestiunile "interne" legate de design-ul curtilor si chestiunile legate de criteriile de decizie: regulile votului, controlul agendei curtii, etc . Aceste chestiuni nu sint luate in considerare in mod obisnuit atunci cind se discuta design-ul curtilor constitutionale, desi, desigur, ele sint relevante. Pentru scopurile acestui argument , voi adopta o prezumtie simplificatoare, mai greu de demonstrat empiric; aceea ca exista cu adevarat o singura solutie "adevarata" la fiecare problema constitutionala.Cineva nu trebuie neaparat sa fie post modernist pentru a se indoi ca este posibil mai mult de un singur raspuns "adevarat" la orice problema constitutionala. Cu toate acestea, prezumtia de mai sus nu este esentiala pentru argumentul meu, atita timp cit cineva accepta ca o interpretare constitutionala particulara poate sa fie mai mult sau mai putin exacta. Astfel, cineva poate argumenta ca prevederea constitutionala potrivit careia o persoana trebuie sa aiba treizeci si cinci de ani impliniti pentru a deveni Presedintele Statelor Unite este deschisa interpretarilor, dar majoritatea oamenilor vor respinge imediat, ca fiind nepotrivita, interpretarea ca o persoana de optsprezece ani ar putea deveni Presedinte. Astfel, problema pe care o curte o are de rezolvat este aceea de a delibera pentru a ajunge la o solutie exacta, cu resursele minime de care dispune.Indiferent daca controlul constitutional este conceput in scopul de a proteja cetatenii de mandatarii lor politicieni, potrivit prezumtiei teoreticienilor normativi, sau in scopul de a proteja pe autorii constitutiei de riscul pe termen scurt ca cetatenii sa ii inlocuiasca din oficiul pe care il detin, potrivit teoriei "asigurarii" , este plauzibil sa presupunem ca toti autorii constitutiei au un interes in asigurarea exactitatii viitoarelor interpretari ale Constitutiei. Controlul constitutional exact mentine "contractul" constitutional intial, astfel cum aceasta a fost adoptat. O anumita capacitate judiciara prospectiva de a efectua un control constitutional exact este intodeauna Pareto-optimal in timpul designului constitutional. Si, intrucit nici un membru al coalitiei constitutionale nu stie ce pozitie va detine in guvernul post-constitutional , fiecare dintre acesti membri va prefera sa stie ca contractul initial poate fi mentinut, chiar daca un membru sau altul va cauta sa nu indeplineasca contractul dupa cistigarea alegerilor post-electorale. Cu toate acestea, exista in practica, un compromis intre costurile legate de deliberare si exactitatea deciziilor. Daca timpul nu ar costa nimic, atunci judecatorii ar delibera pina atunci cind riscul de a emite o decizie inexacta s-ar reduce la zero.In realitate insa, deliberarea este costisitoare, iar judecatorii trebuie sa ia o decizie la un moment in timp cind asememenea riscuri de eroare sint mai mari decit zero. Dar la care moment in timp ar trebui totusi sa o faca? Raspunsul economic standard este ca decizia trebuie luata atunci cind costul marginal al unei unitati aditionale de deliberare este egal cu cu beneficiul marginal rezultat dintr-o exactitate crescuta a deciziei. Determinarea beneficiului marginal al exctitatii crescute presupune ca putem evalua toate costurile sociale si beneficiile unei decizii particulare.Desi aceasta determinare poate fi dificila din punct de vedere practic, este evident ca ca abilitatea curtilor de a efectua un control constitutional exact depinde de chestiuni legate de designul acestor curti. Si daca politicenii doresc sa optimizeze exactitatea acestor decizii judiciare, atunci trebuie sa deseneze aceste curti in mod corespunzator. Evaluind in continuare elementele legate de designul curtilor, voi lua in considerare efectele acestor elemente asupra costurilor legate de obtinerea unei decizii exacte. B.Centralizare si descentralizare Cea mai importanta problema pe care o au de rezolvat autorii constitutiei atunci cind construiesc un sistem de control constitutional este aceea daca sa adopte o forma centralizata sau descentralizata de control. Ar trebui prin urmare acest control sa fie incredintat unui corp specializat , caruia sa sa i se atribuie puterea exclusiva de a verifica constitutionalitatea legilor? Sau ar trebui imputernicite toate curtile sa declare orice lege neconstitutionala, daca este cazul ? Cea din urma forma de control, descentralizata, poate fi gasita in Statele Unite ale Americii, patria controlului constitutional. Cu toate acestea, sistemul centralizat, construit de Hans Kelsen pentru Austria, si adoptat subsecvent in Italia si Germania, a devenit gradat sistemul sau forma predominanta de control al constionalitatii legilor , dupa cel de al doilea razboi mondial. De exemplu, din saizeci si sase de sisteme de control constitutional, reformate sau adoptate dupa 1980, patruzeci si sapte utilizeaza o anumita forma de corp centralizat sau special desemnat pentru efectuarea controlul constitutional. [18] In contrast, un studiu din 1978 despre constitutiile lumii gasea ca numai 26% din aceste constitutii instituiau o curte constitutionala careia ii incredintau controlul constitutionalitatii legilor[19]. Este clar prin urmare ca o curte cosntitutionala a devenit norma printre autorii constitutiilor democratice. Dar care este rationalitatea acestei tendinte care se observa in ultimii ani ? Sa consideram mai intii riscul unor decizii inconsistenete sau inexacte intr-un sistem descentralizat. Intr-un asemenea sistem, prima decizie legata de constitutionalitate va fi luata de o curte de prima instanta. Presupusele decizii eronate vor fi apelate. Astfel, in timp ce costurile legate de erori pot fi ridicate in curtea de prima instanta, ele sint sistematic reduse prin procedura apelului, in care curtea suprema joaca rolul de arbitru final. In contrast cu sistemul de mai sus, sistemul centralizat reuseste sa ajunga la decizii consistente si neeronate prin specializare.La fel cum sistemul continental separa cazurile administrative (si citeodata pe cele provenind din alte ramuri ale dreptului, in egala masura) de alte cazuri, incredintind-le unor instante specializate, tot astfel unele dintre aceste sisteme au stabilit curti constitutionale specializate carora le-au fost incredintate puteri exclusive de a intrepreta constitutia[20]. Specializarea le permite judecatorilor sa ia decizii mai exacte, in masura in care acestia sint pusi tot timpul sa rezolve acelasi gen de cereri. Pentru a concluziona, sistemele descentralizate se bazeaza pe multi si relativ inexacti judecatori, in timp ce sistemele centralizate se bazeaza doar pe citiva, mai exacti.
Sa presupunem, in continuare, ca costurile tranzactionale ale deliberarii cresc cu numarul de judecatori care sint pusi sa examineze cererea, si cu numarul de instante in care cererea repsectiva este dezbatuta. Asa cum am arata, sistemul descentralizat utilizeaza cel putin doua instante.Astfel, intre o curte dintr-un sistem centralizat care are un numar n de judecatori, si curtile dintr-un sistem descentralizat a carui curte suprema are tot un numar n de judecatori , costurile decizionale sint mai mici in sistemul centralizat, acesta avind o singura instanta si nu doua, cum are sistemul descentralizat.Sistemul descentralizat, prin urmare, utilizeaza un numar mai mare de judecatori si instante pentru a ajunge la aceiasi decizie.Mai mult, sistemul centralizat poate fi mai exact daca beneficiile rezultate dintr-o specializare sporita caracteristica acestui sistem pot depasi beneficiile rezultate in sistemul descentralizat, din numarul mai mare de persoane implicate in procesul decizional. Intrucit costurile decizionale sint probabil mai scazute in sistemul centralizat, autorii constitutiei ar trebui sa aleaga sistemul descentralizat in situatia in care nu exista vreun motiv care sa indice ca un numar mai mare de persoane nespecializate, implicate in procesul decizional pot ajunge la o mai mare exactitate decit un numar mai mic de persoane, specializate.
Asa cum am mentionat mai inainate, este probabil imposibil de determinat, atit din punct de vedere teoretic cit si empiric, care dintre cele doua sisteme de mai sus ajunge la decizii mai exacte[21].Exactitatea constitutionala este dificil de masurat la nivel de sisteme. Si chiar daca cineva poate folosi aproximari pentru a masura exactitatea deciziilor unei curti sau judecator anume (cum ar fi acea a procentului de decizii ale acestora anulate in apel) nu exista nici o aproximare care sa ne indice daca curtea de ultima instanta a decis o cauza cu acuratete. Oricum, din punctul de vedere al politicienilor care cauta o « asigurare », sistemul centralizat prezinta mai mai multe mecanisme pur politice de numire decit cel descentralizat (vezi mai jos, sectiunea F). In plus, sistemul descentralizat poate fi mai liberal in ceea ce priveste capacitatea procesuala, desi aceasta nu este necesara pentru functionarea siustemului si nici nu se intimpla automat. Prin urmare, o anumita configuratie a sistemului de control constitutional poate fi mai importanta decit problema mai larga de a adopta sistemul centralizat de control, sau cel descentralizat[22]. Si, daca lucrurile stau astfel, atunci alegerea intre cele doua sisteme poate depinde de factori precum traditia legala a tarii care adopta sistemul si increderea in sine a judecatorilor de rind.
Neexistind, prin urmare, nici o ratiune abstracta pentru a prefera sistemul centralizat de control, va trebui atunci sa ne uitam la ratiuni politice sau istorice pentru a explica tendinta de a adopta sisteme centralizate. In special in noile democratii, poate exista o anumita ratiune pentru a privi cu neincredere un sistem descentralizat. La urma urmei, judecatorii au fost in mod tipic pregatiti, selectati si promovati sub vechiul regim.Si chiar daca anumiti judecatori pot fi liberali in adincul sufletului lor, exista putine mijloace prin care cineva sa se poata asigura de modul in care acesti judecatori ai vechiului regim vor minui puterea intr-un sistem descentralizat. Mai mult, in noile democratii exista o semnificativa neincredere a publicului in sistemul judiciar. Si atunci, incredintarea puterii controlului constitutional catre judecatorul de rind risca sa coboare prestigiul noii constitutii la nivelul celui care face adjudecarea constitutionala, in ochii publicului. Dimpotriva, instituirea unui organ specializat in controlul constitutional, semnifica pentru opinia publica ca acest control este o functiune distincta si importanta.Prin urmare, una dintre explicatiile tendintei catre controlul centralizat poate fi aceea ca raspindirea democratiei care a avut loc pretutindeni a fost insotita de neatractivitatea controlului descentralizat in noile democratii.
Una dintre virtutile sistemului descentralizat este aceea ca permite existenta mai multor persoane care monitorizeaza procesul constitutional decit sistemul centralizat. Aceasta previne stabilirea unui monopol asupra modului cum va fi decisa adjudecarea constitutionala in cazul capturarii curtii constitutionale (supreme) de catre o factiune sau alta. Nu mai putin insa, este important sa nu supraestimam distinctia de mai sus, deoarece si in cazul sistemului descentralizat, chiar daca o curte de prima instanta este putin deferenta puterii si libera de influente politice, putind prin urmare sa adjudece mai exact, decizia acestei curti poate fi anulata in apel de catre o curte suprema dependenta politic. Exista de exemplu evidenta ca, Curtea Suprema a Japoniei este mai conservatoare decit curtile de apel inferioare si prin urmare serveste drept instrument politic in miinile partidului aflat de mult timp la guvernare -Partidul Liberal Democratic[23]. Un alt avantaj al sistemului descentralizat este acela ca plaseaza intregul sistem de drept si curtile care il aplica intr-o singura ierarhie. Sistemele care impart autoritatea legala intre o curte constitutionala si o curte suprema au de infruntat probleme de coordonare atunci cind aloca jurisdictiile (competenetele) si trebuie sa rezolve conflictul intre diferite decizii (intrepretari). Aceasta conduce la probleme, in special in noile democratii unde o noua curte constitutionala concureaza cu o mai veche, deja stabilita curte suprema, reluctanta in cedarea autoritatii de care se bucura.
C. Capacitate procesuala si acces
Sistemele de control constitutional difera mult in ceea ce priveste cine are capacitatea procesuala. Aceasta capacitate poate fi aranjata intr-un spectru larg, de la capacitate foarte limitata, cum a fost in cazul designului originar al curtii austriece din 1920, in care doar statul si guvernele federale puteau incepe o actiune in fata curtii, pina la sistemul german extins din prezent, in care nu numai organismele politice dar si indivizii se bucura de capacitate procesuala si acces direct la lucrarile curtii, prin sistemul petitiilor constitutionale, si in care judecatorii de rind pot referi de asemenea chestiuni curtii constitutionale. Curtea Constitutionala Ungara probabil ofera cel mai larg acces in acest moment, in comparatie cu orice alt organism similar din lume, din moment ce pina si dreptul de a introduce o petitie constitutionala pentru revizuire abstracta (control abstract) nu este limitat doar la cetateni[24]. Ca si alte elemente ale designului institutional, si accesul se poate schimba odata cu trecerea timpului. De exemplu, amendamentele constitutionale introduse in anul 1974 in Franata, au extins dreptul de a introduce o petitie la orice grup format din 20 % dintre parlamentari, permitind astfel partidelor minoritare sa infrunte actiunile guvernului pe tarim constitutional. Deciziile judiciare pot la rindul lor sa extinda sau sa constringa capacitatea procesala[25]. Astfel, doctrinele referitoare la capacitate au variat in Curtea Suprema a Statelor Unite dealungul anilor, reflectind astfel diferite agende ale puterii judiciare[26].
Tabelul 1 Accesibilitatea Adjudecarii Constitutionale (cu cit mai jos in tabel , cu atit mai accesibil)
------------------------------------------------------------------------- Corpuri specializate + orice curte Polonia inainte de 1997 Orice parte aflata intr un litigiu S.U.A. Corpuri specializate + orice curte + petitii ale cetatenilor Germania, Korea Corpuri specializate + orice curte petitii deschise Ungaria Din perspectiva unei teorii normative a drepturilor, ca cu cit accesul la curti este mai liber, cu atit este mai bine. Astfel, din aceasta perspectiva, solutia ungara a capacitatii preocesuale universale pare ideala, cel putin din perspectiva in care non-cetatenilor li se confera anumite drepturi constitutionale ( cum este cazul tipic al prevederilor legate de drepturile omului, de la care nu se poate deroga). Capacitatea universala mareste posibilitatea ca violarile Constitutiei sa poate fi identificate si corectate. Teoria economica arunca insa o lumina diferita asupra problemelor legate de accesul optim , atunci cind ia in considerare posibilitatea introducerii unor actiuni false sau lipsite de merite. Obiectivul capacitatii peocesuale sau accesului la curte este cresterea monitorizarii activitatii celorlate puteri si descresterea violarilor constitutionale de catre acestea. Putem asuma ca posibilitatea introducerii cererilor false sau lipsite de merite va creste odata cu cresterea accesului la curte. Aceasta prezumptie este posibila, avind in vedere ca costurile supunerii unei actiuni atentiei curtii descresc pe masura ce accesul la lucrarile curtii creste. Astfel, daca accesul este restrins de exemplu la orice grup format dintr-o treime din membrii Parlamentului, atunci cetatenii privati care ar dori sa introduca o cerere la curte vor trebui sa cheltuiasca mai multe resurse pentru a convinge unul sau mai multe partide sa le imbratisese cauza si sa obtina astfel cvorumul cerut, decit ar cheltui daca ar avea acces direct la curte.Aceste costuri vor fi reflectate in decizia de a urmari o asemenea cerere. Prin urmare, un acces liber sporit va conduce la mai multe cereri de o calitate mai scazuta. In plus, petentii in sistemele deschise nu sint "jucatori" experimentati[27]ai sistemului. Acolo unde accesul este restrins, de exemplu, la corpuri politice particulare, "jucatorii" au prilejul sa inteleaga cerintele constitutionale. Prin urmare, calitatea medie a petitiilor introduse in astfel de sisteme ar trebui sa creasca nu numai pentru ca accesul este mai costisitor, ci si pentru ca "jucatorii" sint mai informati si mai putin inclinati sa aduca in fata curtii cereri pe care le-ar putea pierde.Rezulta ca ar trebui sa ne asteptam la rate de cistig mai ridicate in sisteme cu acces mai restrins[28]. Iar pentru confirmarea afirmatiei de mai sus exista anumita evidenta empirica. Sa luam in considerarea prototipurile curtilor care au servit drept modele influente pentru alte curti din intreaga lume : Consiliul Constitutional Francez, Curtea Constitutionala Germana, si Curtea Suprema a Statelor Unite. Urmind afirmatia facuta mai sus, am fi tentati sa prezicem ca rata de succes a petitiilor va fi cea mai ridicata in sistemul francez, in care accesul este limitat la politicieni, care tind sa fie jucatori experimentati, va fi ceva mai scauzta in Statele Unite, unde petentilor le incumba semnificative costuri legate de judecata pentru a ajunge la Curtea Suprema, si va fi si mai scazut in Germania, unde mecanismul petitiilor constitutionale permite depunerea unui mare numar de cereri. Evidenta empirica pe care o avem la dispozitie este in conformitate cu prezicerea de mai sus. Stone, de exemplu, raporteaza ca din 1981 pina in 1992, Consiliul Constitutional francez a gasit 52.1% din legile supuse controlului sau constitutional ca fiind in intregime sau in parte neconstitutionale[29].Intr-o perioada de timp care se suprapune celei de mai sus, in primele patru termene ale sale, Curtea Rehnquist, in Statele Unite, a inlaturat ca fiind neconstitutionale circa 16.1 % din legile federale supuse atentiei sale[30]. Intr-un alt studiu in care sint cercetate situtatiile in care Curtea Suprema a Statelor Unite a utilizat Constitutia SUA pentru a interpreta legile supuse atentiei sale intr-un sens restrins se arata ca, incepind de la perioada New Deal, Curtea Suprema a SUA a inlaturat sau a restrins aplicabilitatea a 29.4% din legile federale supuse controlului sau[31].Iar in ceea ce priveste alte curti descentralizate din Statele Unite, un studiu care include un larg esantion de cazuri supuse controlului constitutional curtilor supreme din 16 state americane arata ca 19.4% dintre aceste cazuri au rezultat intr-o declaratie de neconstitutionalitate a legii supuse controlului respectiv[32]. Ratele de succes ale petitiilor de neconstitutionalitate supuse Curtii Constitutionale Federale Germane variaza in functie de mecanismul de acces. Revizuirea abstracta este initiata de guverne sau de minoritatile legislative atit la nivel statal cit si la nivel federal ; aceste cazuri formind insa doar un mic procentaj al cazurilor aflate pe rolul curtii.Cazurile de revizuire concreta sint supuse atentiei curtii pe cale de exceptie de constitutionalitate, invocata in fata curtilor ordinare, iar aceste cazuri au o rata de succes de circa 5%. Majooritatea cazurilor insa, sint supuse atentiei Curtii prin intermediul petitiilor cetatenilor, numarul acestora ridicind-se la peste 80.000 pina in prezent. Doar circa 4% din aceste aceste petitii au dus la o decizie a Curtii, majoritatea lor fiind respinse de un panel initial al curtii pentru lipsa de jurisdictie sau lipsa de merite. Astfel, rata de succes a cererilor de control constitutional, reprezentata ca procent din numarul total de astfel de cereri a fost de numai 2.25% pina in anul 1991[33]. Trebuie spus din nou ca este dificil sa fie deduse concluzii normative in legatura cu designul curtilor din statisticile de mai sus. Pina acum nu avem la indemina o formula simpla de evaluare a costurilor sociale legate de violarile constitutionale sau una de determinare a beneficiilor marginale rezultate dintr-o exactitate crescuta a deciziilor curtilor. De asemenea, nu cunoastem costurile marginale legate de luarea in considerare a de catre curti a petitiilor lipsite de orice merit. Prin urmare, pare dificil de determinat daca, de exemplu, stilul deschis german este preferabil sau nu sistemului mai putin deschis francez, chiar in situatia in care sistemele deschise par sa conduca la un numar mai redus de cereri valide. In plus, am putea argumenta in favoarea sistemului deschis, invocind faptul ca posibilitatea de a introduce mai usor cereri constitutionale are un aspect educativ. Facind disponibil sistemul de control constitutional, sistemele deschise fac publicul mai constient de drepturile sale constitutionale si astfel mai angajat in protejarea lor. Iar acest argument se bazeaza pe asemanarea notiunii de control constitutional cu un joc repetat. Accesul liber, pe masura scurgerii timpului, ar trebui sa conduca la o mai mare calitate a petitiilor, pe masura ce cetatenii invata drepturile lor constitutionale si isi imbunatatesc capacitatea de monitorizare a respectarii acestor drepturi. In egala masura insa, se poate contraargumenta la cele de mai sus ca respingerea unui mare numar de petitii supuse atentiei curtii poate denigra constitutia si mecanismul controlului constitutional in ochii publicului. Indiferent insa de concluziile normative care s-ar putea trage din cele de mai sus, o concluzie pozitiva se poate trage cu siguranta. Politicienii care cred ca vor fi inlaturati de la putere vor dori sa institutie un acces liber la lucrarile curtii, astfel incit ei sa poata confrunta liber actiunile guvernului in fata acesteia, in viitor.Accesul deschis permite de asemenea grupurilor de aparare a drepturilor civile care ar impartasi la un moment dat sau altul preferintele politice ale politicienilor nemultumiti de activitatea guvernului sa introduca propriile lor petitii si sa asiste astfel la monitorizarea actiunilor guvernamentale. Prin urmare, ar trebuie sa asteptam o corelare intre incertitudinea politica si accesul liber la curte. Iar aceasta afirmatie va supusa unui test empiric in Partea a III-a. D.Marimea curtii Autorii Constitutiei pot specifica in textul acesteia numarul de judecatori ai curtii. Compromisul major care trebuie facut in privinta numarului este din nou cel dintre viteza deliberarilor si exactitate. Astfel, cu cit este mai mare numarul de judecatori, cu atit este mai ridicat costul deliberarilor curtii. La extrema cealalata, un complet format dintr-un singur judecator care decide toate cazurile, ar fi o metoda relativ ieftina de luare a deciziilor. Problema cu un complet format dintr-un singur judecator este aceea ca noi recunoastem ca potentialele costuri legate de posibilitatile de eroare ale unui asemenea sistem sint ridicate[34]. Prin urmare, in conformitate cu cele postulate de Teorema Juriului a lui Condorcet, pare plauzibil sa presupunem ca costurile legate de eroare sint reduse prin deliberari. La rindul sau, evidenta empirica disponibila sugereaza de asemenea ca decizia luata in grup este de o mai inalta calitate decit decizia luata la nivel individual[35]. Astfel, ne putem astepta ca pe masura ce numarul de judecatori ai unui complet creste, calitatea medie a deiziilor luate in acest complet creste la rindul sau (asumind calitatea judecatorilor ca fiind constanta). Prin urmare, este comun ca numarul judecatorilor din completurile de judecata sa creasca, pe masura ce problema supusa judecatii trece printr-un sistem de apel. De exemplu, curtile de apel federale din Statele Unite ale Americii decid frecvent cazuri de prima instanta supuse atentiei lor in completuri compuse din trei judecatori, iar apelurile en banc. Cu toate acestea, nu este clar daca numarul suplimentar de judecatori necesari in cazul apelurilor asigura o crestere a acuratetei deciziilor luate in astfel de complete. Anumiti autori chiar sugereaza ca completurile formate intr-un numar mai mare de judecatori pot fi asociate cu o descrestere a calitatii deciziilor, dat fiind faptul ca judecatorii vor fi tentati sa isi insuseasca fara efort concluziile la care au ajuns ceilalti judecatori[36].Richard Posner a argumentat de altfel recent ca o extindere a marimii curtii poate fi asociata cu un declin al calitatii deciziilor, in parte datorita faptului ca normele de munca sint mai greu de urrmat in grupuri largi[37]. Cu toate acestea, evidenta introdusa de Posner nu ne permite sa decidem concluziv aceasta problema. Mai mult, Posner ia in considerare doar marimea de ansamblu a unei curtii de apel in situatia in care judecata in prima instanta este efectuata de completuri formate din judecatori ai acestei curti, astfel incit cercetarea sa nu adreseaza direct argumentul de mai sus legat de controlul constitutional efectuat en banc. Dincolo de aceasta controversa, s-ar putea insa argumenta ca variabila cea mai importanta care ar trebui examinata este marimea completului, mai degraba decit marimea curtii. Dar marimea completurilor, mai degraba decit a fi specificata direct in constitutie, este de regula o materie lasata in seama legii ordinare sau a statutelor organice ale curtii constitutionale.Mai mult, intrucit cazurile importante sint de regula ascultate en banc, marimea totala a curtii este o varibila importanta, supusa influentei autorilor textului constitutional. Si in acest caz, exista ceva evidenta empirica care suporta teza conform careia curtile constitutionale sepcializate numai in controlul constiutional sint incadrate cu mai multi judecatori decit sint corespondentele lor care, pe linga controlul constitutional au in sarcina si rezolvarea apelurilor finale pentru toate materiile. Astfel, pentru noile curti constitutionale infiintate dupa 1989 (n= 25) , numarul mediu de judecatori este 11.25 Pentru curtile supreme care au si sarcina de a efectua controlul constitutional (n= 8), numarul mediu este 8.25 Faptul ca curtile supreme sint incadrate cu un numar mai mic de judecatori, desi ele au de rezolvat si probleme neconstitutionale, poate indica ca luarea in considerare, mai intii intr-o prima instanta, a problemelor constitutionale, salveaza timp mai tirziu, pe masura ce cazul parcurge etapele sistemului.
E. Lungimea termenelor pentru care sint numiti judecatorii Lungimea termenului pentru care un judecator este numit este in mod tipic privita drept o componenta cheie a independentei puterii judecatoresti[38]. Asemenea guvernatorilor bancilor centrale, judecatorii sint supusi riscului unor presiuni din partea politicienilor care urmaresc satisfacerea unor interese politice pe teremen scurt, mai degraba decit binele public pe termen lung. Astfel, altele fiind egale, este adesea argumentat ca, cu cit termenul pentru care judecatorul este numit este mai lung, cu atit va fi mai liber judecatorul sa ignore asemenea presiuni politice. Prin urmare, ar trebui sa asteptam ca politicienii care prefera exactitatea si independenta judiciara sa prefere de asemenea numirea judecatorilor pe termene lungi. Cu toate aceastea, lungimea termenului nu are implicatii asupra costurilor sistemului, cu exceptia acelora legate de numirea noilor judecatori. Desi ne-am putea gindi ca numirile « pe viata « sint intodeauna mai lungi decit termenele stabilite cu exactitate, aceasta nu este cazul in realitate, intrucit toate sistemele cu numiri « pe viata « prevad o retragere obligatorie a judecatorului numit astfel, la virsta de 65-70 de ani[39]. Si chiar in situatia in care aceasta retragere nu ar fi mandatorie, numirile « :pe viata « pot veni tirziu in viata cuiva, mai degraba drept recompensa pentru loialitate politica decit ca stimulent pentru independenta judecatorilor. Rezulta, prin urmare, ca termenul servit ca urmare a unei numiri « pe viata « poate fi in fapt mai redus decit termenul servit de un judecator ce functioneaza intr-o curte in care judecatorii sint numiti pentru termene specifice si limitate. F. Numirea judecatorilor Mecanismul prin care se face numirea judecatorilor este printre cele mai importante probleme legate de designul curtilor. Autorii constitutiei vor fi putin inclinati sa adopte orice forma de control constitutional, daca nu cred ca acest control va fi indeplinit de persoane impartiale. Daca autorii cred ca vor pierde alegerile post constitutionale, ei stiu ca nu vor fi in masura sa mai numeasca judecatori. Prin urmare, mecanismele de numire vadit partizane sint in mod special neatractive pentru ei. Sarcina normativa pe care ei o au de rezolvat este accea de a selectiona dintre mecanismele de numire a judecatorilor pe acela care va maximiza sansele ca judecatorii sa intrepreteze textul constitutiei in conformitate cu intentiile celor care au scris aceasta constitutie. Aceasta sarcina, la rindul sau, presupune luarea in considerare a functiilor utilitare pe care le indeplineste judecatorul, problema pentru care insa nu exista un consens in literatura juridica[40]. Mecanismele de numire urmaresc izolarea judecatorului de presiunile politice pe termen scurt, in paralel cu asigurarea unei anumite responsabilitati a judecatorului pentru deciziile luate. Sistemul judiciar Federal American are astfel numiri «:pe viata « pentru a elibera judecatorul de presiuni politice, dar totodata pune resurse formidabile si desfasoara un extraordinar efort in procesul de numire, in scopul verificarii potentialilor candidatilor potentiali. Alte sisteme legale au instituit mecanisme ex post de asigurare a raspunderii judecatorului pentru propria performanta, dispunind numirea judecatorilor pe teremene limitate, reiinoibile. Multe state americane, la rindul lor, utilizeaza un sistem de alegere care permite judecatorului sa fie numit de catre guvernator, la propunerea unui comitet mixt[41]. Judecatorii sint apoi supusi unui alegeri de confirmare, atunci cind ei candideaza fara opozitie. Cum rareori insa judecatorii din aceste sisteme sint alesi, probabil ca acest sistem nu pune totusi prea multa constringere asupra lor in realitate. Mueller argumenteaza persuasiv ca o cerinta supermajoritara pentru alegerea judecatorilor va tinde sa protejeze minoritatea sa piarda atit alegerile legislative cit si pe cele legate de numirea judecatorilor. Astfel, prin implicatie, aceasta supermajoritate va tinde sa produca candidati judiciari mai moderati si acceptabili[42]. Mueller ia in considerare, de asemenea, si meritele faptului de a avea atit corpul judecatoresc cit si seful executivului implicate in procesul de selectie al judecatorilor. El favorizeaza asemenea numiri profesionale efectuate de judecatori aflati in functiune, notind faptul ca puterea judecatoreasca are stimulente de ordin intern pentru a favoriza o alegere bazata pe competenta candidatilor[43].O putere judecatoreasca care apare incompetenta invita la modificarea sistemului de numire care a dus la crearea ei. Inte-adevar, unul din posibilitatile de design sugerate de Mueller ar permite existenta judecatorilor numiti ca urmare a unui proces de selectie efectuat de judecatori insisi, interzicind interventia legislativa a unei supermajoritati in acest proces [44]Aceasta propunere combina raspunderea pentru propria activitate cu independenta, din moment ce desi majoritatea numirilor vor fi un proces de rutina, exista totusi un mecanism pentru interventie politica in cazul in care judecatorii ar numi candidati care s-ar afla prea departe de opinia politica de mijloc. Voi imparti mecanismele de numire in trei tipuri largi: mecanismele de numire profesionala, astfel cum sint ele descrise in propunerile inaintate de Mueller; mecanisme de numire bazate pe cooperare; si mecanisme reprezentative de numire Teoretic, exista si un mecanism de numire efectuat de un singur corp, care se intilneste de exemplu in cazul in care executivul numeste toti membrii unei curti constitutionale, fara nici un fel de control din partea puterii legislative. Mecanisme de numire efectuata de un singur corp, precum cel de mai sus sint insa neuzuale, deaorece ele conduc la o compozitie a curtii de tipul " totul sau nimic". Daca Presedintele poate numi toti judecatorii, insasi prezumptia unei constringeri constitutionale efective dispare. Si odata cu ea, dispare si ratiunea "asiguratorie" a controlului constitutional despre care am vorbit pina acum. Mecanismele cooperative cer cooperarea a doua corpuri in vederea numirii judecatorilor constitutionali. Procedura americana, rusa sau ungara de numire a judecatorilor de catre presedintele tarii, urmata de confirmarea legislativa a judecatorilor astfel numiti este un exemplu al acestui tip de mecanism. Acest sistem pare consistent cu obiectivul cerintei unei supermajoritati in vederea asigurarii unui suport larg (institutional sau politic) pentru aceia care vor interpreta constitutia. Sistemul prezinta insa riscul unui blocaj, intrucit cere acordul unor institutii diferite pentru a putea progresa cu numirea. Desi nu exista bariere institutionale pentru ca asemenea negocieri sa fie incununate de succes, exista totusi posibilitatea ca in situatiile de conflict sau de impas politic sa nu poata fi facute numiri. In sfirsit, mecanismele reprezentative utilizeaza multiple autoritati de numire. De exemplu, in Italia, o treime din cei noua judecatori ai Curtii sint numiti de catre Presedinte, o treime de catre Parlament si o treime de catre Curtea Suprema[45]. Acest sistem a fost copiat in locuri atit de diverse precum sint Bulgaria, Corea sau Mongolia (diferite versiuni ale modelului de mai sus dispun ca o treime dintre numiri se fac de catre fiecare camera a parlamentului, ultima treime efectuindu-se de catre seful executivului). In anumite tari, numirile judecatorilor se fac ca urmare a propunerilor inaintate de catre un consiliu profesional. Sistemele reprezentative pot fi distinse de sistemele coooperative prin aceea ca, cel putin teoretic, cei numiti in aceste sisteme pot fi agenti puri ai celor care numesc. Intrucit nu este nevoie ca nici o alta institutie sa fie de acord cu numirea in sistemele reprezentative, nu exista nevoia de a face nici un compromis. In plus, in sistemele cooperative poate exista o dinamica care previne numirile facute exclusiv pe criterii politice, atunci cind exista trei corpuri care fac numirile. Astfel, fiecare corp care numeste o persoana ce pare un agent pur al corpului respectiv semnaleaza celorlalte corpuri ca s-ar putea angaja in actiuni extraconstitutionale, avind nevoie sa influenteze curtea prin cei pe care ii numeste, astfel incit curtea sa nu respinga actiunile sale. In mod contrar, atunci cind numeste pe cineva care pare a fi neutru si non-partizan, autoritatea care face numirea semnaleaza ca nu anticipeaza vreo nevoie a sa de a utliza sau manipula curtea in vederea ratificarii propriilor actiuni controversate. Prin urmare, mecanismul cooperativ de numire poate asigura un stimulent pentru numiri moderate. In ciuda popularitatii lor, sistemele reprezentative prezinta un dezavantaj in comparatie cu cele cooperative. Desi o dinamica a moderarii asemenatoare celei descrise mai sus poate avea loc si in aceste sisteme, exista totusi o posibilitate ca politicienii sa isi numeasca agenti puri. Opiniile emise de curti formate din agenti puri sint mai predispuse la fragmentare interioara si la o calitate inferioara celei emise de un corp mai centrist, bazat pe deliberare consensuala, cum este cel numit printr-un mecanism cooperativ. In plus, mecanismele cooperative apromixmeaza mai indeaproape principiul supermajoritar al economiei constitutionale, desi risca impotmolirea in procesul de numire.Sistemele reprezentative, la rindul lor, asigura un proces mai lin de numire, dar risca blocajul in curte. In sistemul German, in care fiecare camera legislativa poate numi un numar egal de membri la Curtea Constitutionala, sint utilizate cerinte supremajoritare pentru selectarea judecatorilor[46]. Aceasta a condus la o norma de reciprocitate care a stabilit o distribuire de facto a scaunelor de judecatori intre cele trei mari partide de gurvernamint germane. Acesta norma a produs o curte stabila, care reflecta preferinte politice largi, si in care cele doua mari partide nu sint superreprezentate in dauna celui de-al treilea partid, mai mic, ci toate sint reprezentate egal. Aceasta versiune a unui sistem de numire centrat in jurul legislativului face ca partidele si nu institutiile sa fie cei mai importanti participanti in jocul numirilor judecatorilor. Astfel, sistemul este stabil deoarece sistemul partidelor este stabil. Dinamicile sistemului partidelor este o variabila cruciala atunci cind evaluam cit de dezirabil este un sistem de numire sau altul intr-un regim dat. Astfel, un sistem in care numirea este incredintata puterii judiciare insesi poate fi cel mai indicat pentru a produce un control constitutional exact, avind in vedere prezumptia noastra de neutraliate judiciara, insa poate conduce la o curte care domina puterea legislativa daca sistemul partidelor este prea fragmentat si instabil pentru a asigura o contrapondere puterii judecatoresti. Pe de alta parte, in sistemele stabile, cerintele supermajoritare vor produce judecatori moderati, dar numirile nu se vor putea face daca exista un impas la nivel legislativ. Sistemele reprezentative asigura eliminarea acestui impas, dar genereaza la rindul lor alte riscuri. De exemplu, sistemul in care seful executivului este si leader-ul partidului majoritar in ambele camere ale Parlamentului, va conduce la o curte aliata cu acest sef al executivului. In sistemele de acest gen in care insa disciplina de partid este redusa sau in care seful executivului este ales in mod independent, rivalitatile intre institutii pot conduce la o curte mai divizata[47]. Pe scurt, in fiecare sistem pot avea loc dinamici foarte variate, dar in cazul in care toate variabilele sint egale, sistemele de numire a judecatorilor bazate pe cooperare par sa fie preferabile celorlalte, din punctul de vedere al unui ipotetic redactor al constitutiei care prefera acuratetea controlului constitutional. G. Revizuirea abstracta versus revizuirea concreta Dimensiunea structurii curtii constitutionale legata de centralizare-descentralizare priveste persoanele care conduc controlul constitutional, in timp ce dimenisunea legata de acces (capacitate procesuala) priveste persoanele sau institutiile care pot face cereri pentru efectuarea acestui control. O alta dimensiune priveste cerintele (prerechizitele) pentru admiterea cazului de catre curte. Revizuirea concreta presupune controlul constitutional in contextul unui caz particular. Revizuirea abstracta determina constitutionalitatea sau neconstitutionalitatea nunei legi in afara unui caz specific. Remediul atunci cind care curtea determina neconstitutionalitatea in cazul revizuirii concrete consta in decizia ca legea este neconstitutionala, ceea ce inseamna fie ca nu este aplicabila, fie ca este nula. Remediul atunci cind curtea determina neconstitutionalitatea in cazul revizuirii abstracte consta pentru reclamant in decizia de neconstitutionalitate. In cazul revizuirii abstracte decizia de neconstitutionalitate afecteaza doar legea, fara a afecta nici un drept subiectiv particular. O problema legata de cea de mai sus este aceea a momentului cind se efectueaza controlul de constitutionalitate. In sistemul francez, de exemplu, controlul poate avea loc doar anteriror (ex ante) promulgarii legii. Aceasta inseamna ca ca legea poate fi modificata de legislatura pentru a fi conforma cu decizia Consiliului Constitutional, ceea ce face Consiliul sa se asemene mai mult cu o a treia camera legislativa decit cu o curte. Controlul posterior (ex post) permite introducerea mai multor tipuri de cereri; reclamantul poate astfel argumenta nu numai ca legea este neconstitutionala dupa cum a fost redactata sau dupa scopul sau, dar si ca ea este neconstitutionala datorita efectelor pe care le produce. Controlul constitutional ex ante (anterior) poate duce la o crestere a calitatii medii a legislatiei-legi evident neconstitutionale nu pot trece. Dar controlul constitutional ex post (posterior) poate conduce la rindul sau la acelasi efect.Demonstrind ca legislatia neconstitutionala nu poate fi implementata, controlul ex-post poate reduce stimulentul de a trece o asemenea legislatie[48].In masura in care controlul dupa promulgare permite luare in considerare a unei informatii mai bogate de catre curte, aceasta poate fi un avantaj pentru post monitorizare (control). Arguabil, revizuirea concreta ar trebui sa fie mai exacta decit revizuirea abstracta, pentru aceleasi ratiuni pentru care control ex post este mai bun decit cel ex ante. Aceasta deoarece curtea are o situatie de fapt specifica asupra careia sa se pronunte, si astfel are mai multa informatie despre legea pusa in discutie decit ar avea intr-o procedura pur abstracta. Curtea poate evalua legea nu numai in baza celor stipulate de lege si in lumina scopului declarat al acesteia, dar si in contextul efectelor sale actuale. Revizuirea concreta este in acelasi timp mai scumpa, deoarece ea in mod tipic presupune ca o curte inferioara sa determine probleme de constitutionalitate, iar folosirea curtilor inferioare , cum am aratat mai sus, este costisitoare[49]. Pe scurt, sistemul pur de revizuire concreta din Statele Unite poate fi mai exact decit un sistem abstract, asemnator celui francez, de exemplu, dar acest sistem de revizuire concreta este semnificativ mai costisitor decit cel abstract, intrucit partile private trebuie sa suporte costul initial al violarii constitutionale, si mai apoi costul judecarii pentru obtinerea unui remediu. Sistemul German, inzestrat la rindul sau cu multiple canale de acces si mijloace de a confrunta o lege neconstitutionala, permite controlul constitutional atit inainte cit si dupa aplicarea de fapt a legii si prin urmare, poate maximiza oportunitatile de a identifica violari constitutionale. Implicatia pozitiva a acestui sistem este aceea ca potentialii perdanti vor cauta sa largeasca controlul constituional, pentru a include in el atit o revizuire concreta cit si una abstracta. H. Sumar Pentru a concluziona argumentul de pina acum, fiecare dimensiune a alegerii structurii are anumite efecte asupra capacitaii curtii de a efectua un control exact. Tabelul de mai jos sumarizeaza cele trei prototipuri de curti constitutionale dealungul acestor dimensiuni.Pentru fiecare, curtea cu cea mai (prezumtiv) exacta si/sau costisitoare optiune este umbrita. Tabelul 2 Dimensiunile alegerilor legate de structura senate de cite 8 membri ---------------------------------------------------------------------- ----------------------------------------------------------------------- ----------------------------------------------------------------------- ----------------------------------------------------------------------- ----------------------------------------------------------------------- -----------------------------------------------------------------------
III. Evaluarea structurii curtii constitutionale
Sarcina normativa a celui care proiecteaza o curte constitutionala este sa optimizeze exactitatea deciziilor acesteia, avind in vedere ca aceasta exactitate este costisitoare. Aceasta nu insemana insa ca un designer al acestei curti ar trebui in mod automat sa adopte institutiile subliniate mai sus intrucit in practica el poate stabili un compromis intre diferitele dimensiuni. Sa presupunem astfel ca o tara doreste sa adopte o curte inzestrata cu puterea de a face atit o revizuire concreta, la cererea cetatenilor, cit si una abstracta. Sa presupunem de asemenea ca curtea constitutionala a acestei tari trebuie sa fie compusa din multi judecatori, alesi pe viata, prin intermediul unui metode cooperative sau supermajoritare. Aceasta curtea ar avea puterea de a identifica si remedia toate tipurile de violari constitutionale. In acest caz, datorita numarului probabil imens de petitii pe care le va avea de rezolvat, curtea va avea de suferit din cauza capacitatii sale limitate de judecata, neputind rezolva toate cazurile deduse judecatii sale. In fapt, ar putea fi mult mai efectiva in situatia de mai sus adoptarea unei curti mai mici (cu un numar restrins de judecatori) si cu un acces mai restrins, o astfel de curte putindu-se concentra mai intens asupra chestiunilor supuse atentiei sale. Chiar daca nu exista un singur design optim pentru un control constitutional exact, structura pe care am descris-o in paginile anterioare ne poate ajuta sa determinam daca designul curtii, in practica, s-a dovedit a fi consistent cu consideratiile teoretice schitate in Partea I. Pentru a sumariza din nou argumentul propus in acea parte, vom spune ca controlul constitutional asigura o « polita de asigurare » pentru polticienii care se asteapta sa piarda in arena electorala. Daca politicienii deseneaza controlul constitutional pentru a indeplini nevoile lor de "asigurare", ar trebui sa ne asteptam ca politicienii care nu sint increzatori in in sansele lor de a ramine la putere sa caute sa configureze curtea astfel incit aceasta sa permita un control constitutional mai exact. Aceasta se intimpla deoarece politicienii de mai sus, prevazind ca vor pierde alegerile post -constitutionale, cauta sa introduca un tip de curte care sa fie capabila sa identifice cu acuratete violarile compromisului constitutional la care s-a ajuns atunci cind a fost elaborata constitutia. Prin urmare, ar trebui sa vedem asemenea politicieni desenind curti care sa se indrepte catre dimensiunile subliniate in Tabelul 2. Pe de alta parte, politicienii care se vad in postura de cistigatori ai alegerilor post-constitutionale, nu au nici un interes sa constringa prin intermediul puterii judecatoresti guvernarea. Ei ar putea dori prin urmare sa restringa capacitatea procesuala, de exemplu, ca mijloc de a impiedica opozitia sa confrunte actiunile guvernului in fata curtii. Dar sa discutam in continuare datele despre curti si control constitutional pe care le avem disponibile. A. Controlul constitutional ca asigurare: Evidenta de tip anecdotic Exista o puternica evidenta de tip anecdoctic in sprijinul afirmatiei ca controlul constitutional va fi mai accesibil si puternic atunci cind fortele politice sint divizate si puterea lor este difuza la momentul tirgului constitutional, si ca acest control este mai limitat atunci cind un singur partid controleaza procesul [50] Aceasta pare sa probeze corectitudinea teoriei asigurarii, in comparatie cu teoria pre-angajament. Sa luam ca exemplu initial sistemul francez, mentionat uneori in literatura juridica cu titlul de « control constitutional limitat »[51] In Franta, controlul constitutional este restrins la un control abstract, efectuat ex ante de catre un corp centralizat, cu acces (capacitate procesuala) limitat, restrins la anumite corpuri guvernamentale desemnante, la care se adauga incepind din 1974 grupuri minoritare de parlamentari. Acces limitat si revizuire abstracta, ex-ante, implica faptul ca costurile legate de decizie sint relativ scazuate: sint doar un numar limitat de cazuri complet lipsite de merite si nu exista o cerinta pentru investigarea unor situatii de fapt complexe, in ceea ce priveste legile pretins neconstitutionale. Putine cazuri lipsite de merite inseamna , de asemenea, ca rata de succes a proceselor constitutionale este ridicata. Cu toate aceastea, din moment ce constitutionalitatea nominala este asigurata doar dupa promulgare, este posibil ca deficiente constitutionale irezolvabile , neaparente inaintea promulgarii sau a controlului l ex ante, sa apara ceva mai tirziu. Aceasta analiza este perfect consistenta cu istoria celei de-a cincea republici franceze. Institutia Consiliului Constitutionala a fost adoptata la cererea generalului de Gaulle, care dorea ca un executiv puternic sa previna impasul legislativ care a caracterizat cea de a patra republica franceza. Increderea lui De Gaulle in perspectivele sale electorale a fost atit de ridicata, incit el a construit intrega constitutie in jurul popularitatii sale personale si nu s-a increzut pentru aceasta sarcina in partide sau parlamentari. Permitind Consiliului sa ia in considerare constitutionalitatea legilor inainte de promulgare, De Gaulle a restrins abilitatea Parlamentului de a dicta politica. Restringerea accesulului (capacitatea procesuala) a permis lui De Gaulle si agentiilor guvernamentale sa aduca cazuri in fata consiliului, insa nu a permis aceasta si cetatenilor ordinari, care ar fi dorit sa confrunte legislatie pe care guvernul ar fi dorit-o. Mai mult, eliminarea revizuirii concrete insemna ca guvernul va putea actiona fara ca actiunile sale sa fie scrutinizate din punct de vedere constitutional, odata ce politicile sale ar fost adoptate. Schema de mai sus s-a schimbat radical in 1974, atunci cind capacitatea procesuala a fost largita pentru a include orice grup minoirtar in Parlament. Aceasta schimbare a fost initiata de presedintele Giscard d'Estaing care conducea micul Partdid Republican, aflat pentru o scurta perioada la guvernare. Ca partid minoritar aflat in fruntea unei coalitii de guvernamint, partidul Republican valoriza o capacitate procesuala (acces) extinsa, care ar fi constituit o garantie a accesului sau la lucrarile curtii, odata ce ar fi fost inlaturat de la putere. Schimbarile de mai sus au avut un profund efect asupra dreptului constitutional francez. [FN 46] In mod previzibil, aceasta capacitate extinsa a condus la plingeri frecvente catre Consiliu din partea grupurilor minoritare din Parlamentul francez, si la « judicializarea » de catre acestea a fiecarei probleme pierdute in legislatura. Sistemul German la rindul sau, are ca trasatura distincta un corp centralizat, care se poate angaja atit in revizuirea abstracta cit si in cea concreta. Capacitatea procesuala este larga si ea include petitiile constitutionale. Ca urmare, costurile legate de decizie sint ridicate, in masura in care pentru fiecare cerere meritorie, numeroase cereri lipsite de merite trebuie analizate si inalturate. Curtea Federala Constitutionala germana rezolva aceasta problema printr-un corp de avocati care cerceteaza meritele cererilor (petitiilor) constitutionale ca pe o problema initiala si prin restringerea cazurilor de revizuire concreta la situatiile in care curtile inferioare au completat descoperirea faptelor in cazul respective si au luat deja o decizie preliminara referitoare le neconstitutionalitate. . [FN 47] Acuratetea in astfel de cazuri este probabil ridicata, deoarece curtea beneficiaza de informatia rezultata in urma aplicarii concrete a unei dispozitii prezumtiv neconstitutionale.
Structura sistemului german reflecta o puternica dorinta ideologica de a mentine un sistem deschis si efectiv[52]. [FN 48] Puternica emfaza pe care acest sistem o pune in drepturile de baza, combinata cu neincrederea populatiei in judecatorul de rind in perioada de dupa razboi, a facut ca optiunea unei curti contitutionale centralizate sa fie atractiva. Constitutia germana a fost, in multe privinte, un compromis intre cei care puneau accentul pe drepturi «pozitive », sociale si economice, si cei care puneau accentul pe drepturi « negative », cum este cel de proprietate. O curte constitutionala care sa permita un acces usor la lucrarile sale a servit astfel interesele ambelor grupuri.
Sistemul israelian, la rindul sau, ilustreaza cum institutia controlului constitutional poate fi adoptata in democratii consolidate (mature) ca rezultat al schimbarii configuratiei politice[53].Cererea pentru asigurare va creste atunci cind fortele politice consacrate cred ca nu vor mai fi capabile sa ramina la putere. Avind de facut fata unei societati adinc divizata la cistigarea independentei in 1948 (la fel ca si in zilele noastre), fondatorii Israelului au ales sa nu adopte o constitutie ci mai degraba sa utilizeze o serie de Legi cu caracter constitutional, promulgate treptat, in care sa fie cuprinse principiile politice centrale ale natiunii. Timp de multi ani, o elita Ashkenzai seculara a dominat politica israeliana. Alegerea lui Menachem Begin la sfirsitul anilor 1970 a initiat o alternanta la putere intre partidul Likud si paridele muncitoresti. Cum rezultatele politice au devenit mai putin predictibile, Curtea Suprema Israeliana a devenita mai asertiva, in calitate de exponent al Constitutiei. Aceasta miscare initiata de Curte a fost tolerata, si in fapt institutionalizata, de politicieni « seculari » care au adoptat doua Legi de baza ce protejau drepturile civile si imputerniceau in mod expres curtea sa invalideze orice legislatie aflata in contradictie cu dispozitiile acestor legi si valorile de baza ale statului Israel[54]. Acesti politicieni aveau de infruntat incertitudinea politica rezultata ca urmare a cresterii popularitatii unui partid Sephardic ultra-ortodox , pe de o parte, iar pe de alta, a unui masiv val de emigrare provenit din fosta Uniune Sovietica. Controlul constitutional a fost o modalitate atractiva de asigurare ca valorile unei elite seculare Ashkenaze vor ramine protejate in fata unor viitoare atacuri.
Sa consideram in continuare inca un exemplu, legat de constitutiile Est Europene post 1989 [55] Acolo unde partidele comuniste au ramas intacte si capabile sa promulge rapid o noua constitutie, controlul constitutional a fost limitat ca scop. In Bulgaria, de exemplu, nu exista aces (capacitate procesuala) pentru public la Curtea Constitutionala ci mai degraba numai corpuri politice precis desemnate pot introduce cereri constitutionale. Similar, Curtea Constitutionala romana urmeaza modelul francez, in care controlul este limitat la revizuirea legislatiei inainte de promulagare, si in care accesul la lucrarile curtii este foarte limitat pentru cetatenii de rind[56]. In opozitie cu situatiile de mai sus, acolo unde partidele comuniste au fost in intregime discrediatate iar noile partide destul de difuze, ca in cazul Ungariei, curtile constiutionale sint corpuri atotputernice, ale caror lucari sint deschise publicului.
B. Control constitutional: Evidenta empirica Putem efectua un test simplu, empiric, al modelului "asigurare", prin examinarea modelelor de curti constitutionale adoptate in fostul bloc sovietic dupa 1989. Aproape toate tarile post comuniste au adoptat o curte constitutionala, de regula pe liniile modelului German al unui corp centralizat. Detaliile designului constitutional al acestor curti variaza insa de la tara la tara. Tabelul de mai jos prezinta citeva din aceste tari si curtile lor constitutionale.
Tabelul 3 Curtile constitutionale in tarile post socialiste
------------------------------------------------------------------------------- Tara An Constitutie Nr. Termen Acces Putere Partid Jude in (Cap. catori ani process) ------------------------------------------------------------------------------- Albania 1991 9 9 1 0.37 ------------------------------------------------------------------------------- Armenia 1995 9 viata 0 0.58 ------------------------------------------------------------------------------- Belarusia 1994 11 11 0 0.03 ------------------------------------------------------------------------------- Bulgaria 1991 12 9 0 0.17 ------------------------------------------------------------------------------- Cehia 1993 15 10 0 0.04 ------------------------------------------------------------------------------- Estonia 1992 17 viata 1 0.21 ------------------------------------------------------------------------------- Georgia 1995 9 10 1 0.31 ------------------------------------------------------------------------------- Ungaria 1949/1990 15 9 1 0.18 ------------------------------------------------------------------------------- Lituania 1992 9 9 0 0.39 ------------------------------------------------------------------------------- Macedonia 1991 9 9 1 0.24 ------------------------------------------------------------------------------- Moldova 1994 6 6 1 0.37 ------------------------------------------------------------------------------- Mongolia 1992 9 6 1 0.20 ------------------------------------------------------------------------------- Polonia 1997 12 8 1 0.05 ------------------------------------------------------------------------------- Romania 1991 9 6 0 0.59 ------------------------------------------------------------------------------- Rusia 1993 15 viata 1 0.06 ------------------------------------------------------------------------------- Slovacia 1993 10 7 1 0.28 ------------------------------------------------------------------------------- Slovenia 1991 9 9 1 0.09 ------------------------------------------------------------------------------- Ucraina 1996 19 9 1 0.19 ------------------------------------------------------------------------------
Pentru a examina daca cererea pentru "asigurare politica" este un factor determinat al designului curtii constitutionale, trebuie sa evaluam relatia dintre cererea pentru decizii exacte si acele trasaturi ale designului curtii despre care am decis ca pot produce un control constitutional mai exact. Pentru a descrie « cererea » privitoare la « asigurare » a politicienilor, utilizam o variabila care aproximeaza Puterea Partidului dominant, reprezentata prin diferenta dintre numarul de locuri in parlament obtinute in urma primele alegeri de cel mai puternic partid sau grupare de partide din legislatura, respectiv al doilea partid sau grupare de partide. Aceasta diferenta arata daca exista un partid dominant in arena politica si in legislatura post constitutionala, si ar trebui sa se coreleze cu gradul de incertitudine politica din timpul elaborarii constitutiei[57]. Cu cit diferenta intre locuri este mai mica, cu atit mai nesigur va fi partidul dominant, in timpul elaborarii constitutiei, ca va sfirsi la putere dupa alegerile post-constitutionale.
Trebuie de asemenea notat faptul ca, in cele mai multe cazuri, nu putem utiliza configuratia politica de dinainte de democratizare in calculele noastre, din moment ce aceasta configuratie era in general cea a sistemului partidului unic, care nu refelecta spectrul adevarat al opiniilor politice. Configuratia politica rezultata in urma primelor alegeri de dupa elaborarea constitutiei este deci o reflectie mult mai potrivita, chiar daca imperfecta , a opiniilor politice adevarate de dinainte de adoptarea constitutiei.
Prin urmare, am utilizat pentru tabelul nostru date rezultate din primele alegeri post constitutionale , atunci cind date anterioare acestora nu erau disponibile. In tabel , rubrica corespunzatoare Termenului indica numarul de ani pentru care un judecator este numit intr-o curte constitutionala data. Predictia pe care o putem face in legatura cu acest termen este aceea ca, cu cit creste nivelul de dominatie al unui partid, cu tot atit de mult descreste termenul pentru care un judecator este numit la curtea constitutionala. Iar aceasta se intimpla deoarece "renumirile" si termenele scurte de numire a judecatorilor permit politicienilor sa influenteze judecatoarii, cu precadere atunci cind un partid se asteapata sa fie la putere pe parcursul a numeroase cicluri de "renumire" a judecatorilor. In practica se poate intimpla , desigur. ca judecatorii sa nu poata servi pe durata intregului termen pentru care au fost numiti, ci pe perioade mai scurte de timp, dar curtile constitutionale din Eastul Europei sint de data mult prea recenta pentru a oferi date demne de incredere privitoare la teremenele pentru care judecatorii servesc in fapt, in curtile in care sint numiti. In sfirsit, numirile pe viata ridica probleme suplimentare atunci cind incercam sa facem teste statistice de tipul celui de mai sus.In analiza de mai jos, am presupus prin urmare, intrucitva arbitrar, ca "numirile " pe viata dureaza de fapt 11 ani, cu alte cuvinte exact tot atit de mult cit cel mai lung termen in cazul numirilor pe un teremen dat. Figura 1 prezinta relatia dintre lungimea tremenului pentru care sint numiti judecatorii si puterea partidului
Figura 1 Lungimea termenului si puterea partidului
(Pe axa verticala- Lungimea termenelor pentru care sint numiti judecatorii Pe axa orizontala-pueterea partidului dominant)
In Figura 1, tarile analizate tind sa se aglomereze fie in zonele de axa (quadrantii) din dreapta jos sau din stinga sus. Dreapta jos reprezinta situatia unui sistem dominat de un partid puternic, in care judecatorii sint numiti pe termene scurte, in timp ce stinga sus reprezinta un sistem dominat de un partid mai slab, cu termene de numire pentru judecatorii constitutionali mai lungi.Este notabil faptul ca Armenia reprezinta un sistem care nu se incadreaza perfect in regula generala, sistemul sau fiind dominat de un partid puternic iar judecatorii fiind numiti pe viata.
In sfirsit ,in Figura 2 in care comparam marimea curtii functie de puterea partidului dominant, observam o diagrama similara primei, in care rezullate similare primei diagrame sint observabile.
Figura 2 Marimea curtilor in functie de puterea partidului
(Pe axa verticala- Numarul de judecatori ai curtii Pe axa orizontala-pueterea partidului dominant)
Variabila legata de acces din Tabelul 3 refelcta capacitatea procesuala partilor. Valoarea acestei variabile este 1 daca cetatenii au dreptul de a introduce petitii la curtile constitutionale sau daca curtile ordinare pot referi chestiuni constitutionale Curtii Constitutionale. Prin urmare, atit un sistem descentralizat precum cel al statului Israel, cit si un sistem centralizat precum cel in vigoare in Germania vor avea o valoare legata de acces egala cu 1. Sistemele cu acces limitat, in care doar anumite institutii pot supune chestiuni constitutionale controlului curtii vor avea valoarea legata de acces egala cu 0. Aceasta este o trasatura caracteristica sistemului francez, care insa poate fi intilnita si la anumite curti care din alte puncte de vedere se aseamana mai mult cu sistemul german. Relatia pe care o putem prezice intre nivelul de dominare al vietii politice de catre un partid si accesul la curtea constitutionala (capacitate procesuala) este negativa. Cu cit mai puternic este partidul dominant in timpul lucrarilor de elaborare a constitutiei , cu atita exista mai putine ratiuni pentru acesta ca sa propuna un sistem care sa permita acces liber la lucrarile curtii constitutionale.
Tabelul de mai jos prezinta rezultatele a patru operatiuni separate de regresie , in care Puterea partidului este singura variabila independenta. Desi accesul la curte (capacitatea procesuala) ar trebui in mod ideal sa fie analizata cu un sistem probit sau logit , variabila n este prea mica pentru a produce rezultate demne de luat in considerare.. Prezentam regresia matematica legata de Acces doar ca pe o regresie sugestiva . De asemenea regresam o variabila index care consta din suma versiunilor normalizate ale celorlalte variabile.
Tabelul 4 : Rezultatele regresiei: Modelul tip "asigurare" de design constitutional
------------------------------------------------------------------------------- Constanta Regresie Regresie ------------------------------------------------------------------------------- Coeficient Nivel Incredere (t-stat) ------------------------------------------------------------------------------- Regresie unu: y= marime curte 13.80 -.10 (-2.30) 95% ------------------------------------------------------------------------------- Regresie doi: y= lung. termen 9.62 -3.05 (-1.22) 75% ------------------------------------------------------------------------------- Regresie trei: y= acces 0.83 -0.71(-1.03) 70% ------------------------------------------------------------------------------- Regresia patru: y = index insumare 1.51 -6.49 (-2.47) 97% variabile normalizate marime curte, lungime termen si acces ------------------------------------------------------------------------------- N = 18
Rgresia de mai sus demonstreaza rezultate destul de puternice pentru fiecare dintre cele trei variabile independente, si rezultate foarte puternice pentru variabila index. Totii coeficientii au semnul pe care l-am prezis ca il vor avea, iar rezultatele cu privire la marimea curtilor si index si semnificative din punct de vedere statistic. Cele trei caracteristici pe care le-am considerat ca imbunatatesc independenta si exactitatea curtii sint aceleasi cu cele alese in sistemele politice difuze, in care politicienii sint presupusi ca vor o curte independeta, capabila sa emita decizii de control corecte. Aceasta prezinta suport pentru modelul de tip asigurare. Daca modelul pre-angajament ar fi corect, ar trebui sa vedem cu partide mai puternice aleg acces mai deschis (extind capacitatea procesuala), termene mai lungi pentru judecatori si curti mai largi, intrucit ar fi o si mai mare nevoie pentru acestea conform postulatelor teoriei « pre-angajament ». Cum in realitate aceasta nu se intimpla, modelul « asigurare » are o mai mare valoare explicativa.
CONCLUZIE
Controlul constitutional,desi exercitat nominal la dorinta cetetenilor, este o forma de « asigurare » pentru politicienii implicati in elaborarea constitutiei. Dat fiind faptul ca nici un contract de asigurari nu este perfect sau infailibil, autorii constitutiei trebuie sa ia in considerare numeroase si variate posibilitati de configurare institutionala a curtii constitutionale, care ar putea indeplini scopul lor legat de reducerea riscului. Intrucit autorii constitutiei au de facut alegeri simultane privitoare la citeva dimensiuni ale designului curtilor atunci cind decid trasaturile viitoarei curti, nu exista o unica configurare optimala, ci mai degraba un set Pareto. Chiar daca exista variate posibilitati de constructie, probleme legate de mandat pot conduce la o constructie suboptimala a curtii, datorita faptului ca autorii urmaresc propriile lor interese pe termen scurt. Datele legate de diferitele modele de curti, culese din sistemele postcomuniste vin in sprijinul celor afimate mai sus, aratind ca acele trasaturi ale curtilor care sporesc capacitatea puterii judiciare de a constringe viitorii politicieni sint legate de acele sisteme in care partidele politice sint slabe.
Anexa : Controlul Constitutional in Noile Democratii
------------------------------------------------------------------------------- Tara Anul constitutiei Forma de Control Constitutional /ultimul amendament (Cheie: CR= efectuat de Inst. Speciala major (*= doar amendament JR =efectuat de curti L =scopul controlului sau accesul limitate) ------------------------------------------------------------------------------- Africa de Sud 1994 JR/CR ------------------------------------------------------------------------------- Albania 1991* CR ------------------------------------------------------------------------------- Argentina 1853 JR ------------------------------------------------------------------------------- Armenia 1995 CR ------------------------------------------------------------------------------- Bangladesh 1972/1991* JR ------------------------------------------------------------------------------- Benin 1991 LCR ------------------------------------------------------------------------------- Bolivia 1994 JR ------------------------------------------------------------------------------- Bosnia-Herzegovina 1995 CR ------------------------------------------------------------------------------- Brazilia 1988 JR/CR ------------------------------------------------------------------------------- Bulgaria 1991 JR/CR ------------------------------------------------------------------------------- Burkina-Faso 1991 LCR ------------------------------------------------------------------------------- Capul Verde 1992 JR ------------------------------------------------------------------------------- Republica CentrAfricana 1994 CR ------------------------------------------------------------------------------- Chile 1981 LCR/LJR ------------------------------------------------------------------------------- Columbia 1991 CR ------------------------------------------------------------------------------- Croatia 1990 CR ------------------------------------------------------------------------------- Cehia 1993 CR ------------------------------------------------------------------------------- Republica Dominicana 1996 JR ------------------------------------------------------------------------------- Ecuador 1979 JR/CR ------------------------------------------------------------------------------- El Salvador 1983 JR ------------------------------------------------------------------------------- Estonia 1992 JR ------------------------------------------------------------------------------- Etiopia 1995 LCR ------------------------------------------------------------------------------- Fiji 1990/1997* JR ------------------------------------------------------------------------------- Filipine 1987 JR ------------------------------------------------------------------------------- Gabon 1991 LCR ------------------------------------------------------------------------------- Georgia 1995 CR ------------------------------------------------------------------------------- Ghana 1993 JR ------------------------------------------------------------------------------- Grecia 1975 CR ------------------------------------------------------------------------------- Guatemala 1985 JR/CR ------------------------------------------------------------------------------- Guinea-Bissau 1984/1990* JR ------------------------------------------------------------------------------- Guyana 1992 JR ------------------------------------------------------------------------------- Honduras 1982 LJR ------------------------------------------------------------------------------- Ungaria 1949/1990* CR ------------------------------------------------------------------------------- Indonesia 1949 CR+ ------------------------------------------------------------------------------- Jordania 1952 LJR ------------------------------------------------------------------------------- Korea 1988 CR ------------------------------------------------------------------------------- Letonia 1922/1991* LCR ------------------------------------------------------------------------------- Lesoto 1993 JR ------------------------------------------------------------------------------- Lituania 1992 CR ------------------------------------------------------------------------------- Macedonia 1991 CR ------------------------------------------------------------------------------- Madagascar 1992 CR ------------------------------------------------------------------------------- Malawi 1994 JR ------------------------------------------------------------------------------- Mali 1992 CR ------------------------------------------------------------------------------- Moldova 1994 CR ------------------------------------------------------------------------------- Mongolia 1992 CR ------------------------------------------------------------------------------- Moroc 1972/1996* LCR ------------------------------------------------------------------------------- Mozambic 1990 JR/CR ------------------------------------------------------------------------------- Namibia 1990 JR ------------------------------------------------------------------------------- Nepal 1990 JR ------------------------------------------------------------------------------- Nicaragua 2000* LJR ------------------------------------------------------------------------------- Panama 1972/1994 JR ------------------------------------------------------------------------------- Paraguay 1992 LJR ------------------------------------------------------------------------------- Peru 1993 JR/CR ------------------------------------------------------------------------------- Polonia 1997 CR ------------------------------------------------------------------------------- Portugalia 1976 JR/CR ------------------------------------------------------------------------------- Republica Chirghiza 1993 CR ------------------------------------------------------------------------------- Romania 1991 LCR ------------------------------------------------------------------------------- Rusia 1993 LCR ------------------------------------------------------------------------------- Sao Tome & Principe 1990 JR ------------------------------------------------------------------------------- Senegal 1991* LCR ------------------------------------------------------------------------------- Seychelles 1993 JR ------------------------------------------------------------------------------- Sierra Leone 1991 JR ------------------------------------------------------------------------------- Surinam 1987 JR ------------------------------------------------------------------------------- Slovacia 1993 LCR ------------------------------------------------------------------------------- Slovenia 1991 CR ------------------------------------------------------------------------------- Spania 1978 LCR ------------------------------------------------------------------------------- Taiwan 1947/1997 CR ------------------------------------------------------------------------------- Tanzania 1992* JR ------------------------------------------------------------------------------- Tailanda 1997 CR ------------------------------------------------------------------------------- Ucraina 1996 CR ------------------------------------------------------------------------------- Uruguay 1997 JR ------------------------------------------------------------------------------- Zambia 1991 LJR/LCR ------------------------------------------------------------------------------- Sursa: Robert Maddex, Constitutiile Lumii Constitutions of the World (1995), supplemented through the CIA Factbook, la http://www.theodora.com/wfb/.Democratiile sint definite conform criteriilor stabilite de Freedom House , Freedom in the World (2000) . + O curte Constitutionala a fost propusa in Indonesia in 2001.
Traducere Liviu Damsa, LLM Universitatea Al I Cuza, Iasi; LLM al University of Illinois College of Law.[58]
[1] Profesorul Doctor Thomas B. Ginsburg, Profesor, profesor asociat in drept si stiinte politice, si Director al programului Asiatic de drept, stinte politice si cercetari asupra societii al University of Illinois College of Law este un distins cercetator in drept public comparat, drept international si arbitraj international si in politicile de reforma legala din tarile in curs de dezvoltare. Profesorul Ginsburg a fost consilier pe linga Curtea de Arbitraj Intrenational Iran-SUA , cu sediul la Haga, Olanda, si a predat la Universitatea Kyushu, Japonia, si la Universitatea din Trento, Italia. In anul 2000, articolul sau "Dismantling the Developmental State?," publicat Revista Americana de Drept Comparat (49 American Journal of Comparative Law 585 (2001) a cistigat prestigiosul premiu Hessel Yntema decernat de Societatea Americana de drept comparat pentru cel mai bun articol scris de un autor care nu a implinit virsta de 40 de ani. [2] "Revizuirea actelor puterii executive de catre puterea judecatoreasca, prin care inteleg revizuirea legislatiei sau actiunilor administrative pentru conformitatea lor cu constitutia ",in original. Traducerea termenului "judicial reciew" prin "control constitutional, desi inexacta (a se vedea in articolul lui Rodolfo Sacco, Legal formants: A dynamic Approach To Comparative law, 39 AJCL 1,15 discutia despre problemele de traducere) pentru a descrie toate "lucrarile" pe care le indeplinesc curtile Americane, daca avem in vedere trasaturile acestui control in dreptul romanesc, am considerat-o insa suficient de sugestiva pentru juristul roman (pe linga ca este expresia incetatenita la noi pentru acesta functiune a puetrii judiciare). Iata mai jos si definitia Judicial review data de Wikipedia, the free on-line encyclopedia: Judicial review este puterea unei curti de a revizui o lege sau un act oficial al unui angajat al guvernului sau al unui agent al guvernului pentru conformitatea acestora cu constitutia sau pentru violarea unui principiu de baza al justitiei. Curtea are puterea sa inlature aplicarea acelei legi, a actului executiv respectiv, sau sa ceara unui oficial public sa actioneze intr-o anumita maniera, daca considera legea sau actul ca fiind neconstitutionale sau contrare legii intr-o societate libera si democratica. [3] Am utilizat termenii control constitutional si "judicial review" ca avind acelasi sens, in cuprinsul acestui articol. Din punct de vedere tehnic, anumite institutii care au in competenta lor efectuarea controlului constitutional nu sint organe ale puterii judecatoresti, iar "judicial review" efectuat de catre judecatori nu este in mod necesar restrins numai la probleme constitutionale. Aceste distinctii nu sint insa avute in vedere aici. [4] O exceptie este Dennis Mueller, care a scris despre procedurile optime de numire a judecatorilor. A se vedea, de exemplu, Dennis Mueller, Constitutional Democracy 279-91 (1996) [in continuare Mueller, Constitutional Democracy]; Dennis Mueller, On Amending Constitutions, 10 Const. Pol. Econ. 385, 386-87 (1999). Alte contributii la literatura juridical despre drept si economie includ pe cele ale lui Robert Cooter, The Strategic Constitution (2000); Symposium on Constitutional Law and Economics, 12 Int'l Rev. L. & Econ. 123 (1992); Symposium on Constitutional Political Economy, 90 Pub. Choice 1 (1997). [5] Sau « redactorii ». Textul origonal foloseste expresia «designerii», careia i-am preferat « autorii ». [6] Cooter, supra nota 2, la pag. 243; Mueller, Constitutional Democracy, supra nota 2, la pag. 61-67; James Buchanan, The Limits of Liberty (1975). [7] [NT4] principal-agent in orig. [8] Stefan Voigt, Positive Constitutional Economics: A Survey, 90 Pub. Choice 11, 26 (1997); Mueller, Constitutional Democracy, supra nota 2, la pag. 316- 18. [9] William Landes & Richard Posner, The Independent Judiciary in an Interest-Group Perspective, 18 J.L. & Econ. 875 (1975). [10] Vezi de exemplu, Jonathan R. Macey, Promoting Public-Regarding Legislation Through Statutory Interpretation: An Interest Group Model, 86 Colum. L. Rev. 223 (1986). [11] J. Mark Ramseyer, The Puzzling (In)Dependence of Courts, 23 J. Legal Stud. 721 (1994). [12] Vezi in acest sens Robert Cooter, The Minimax Constitution as Democracy, 12 Int'l Rev. L. & Econ. 292 (1992). [13] "Insurance" in textul original [14] Cf. Robert Dahl, Democracy and Its Critics (1989). [15] Media probabilitatii de pierdere electorala este mai mare decit media costurilor implicate de introducere controlului constitutional in textul original [16] "agency costs" in orig. [17] Le sint recunoscator lui Eric Rasmusen si Eric Posner pentru discutii legate de aceste puncte. [18] . Vezi infra, Anexa. Desigur, nu toate sistemele de control constitutional sint explicit sanctionate de noile constitutii, cum demonstreaza cazul Israelelui, analizat mai jos. Amendamente constitutionale pot de asemenea conduce la un sistem de control constitutional. [19] Henc van Maarseveen & Ger van der Tang, Written Constitutions (1978). [20] Desi aceasta este citeodata caracterizat drept "Modelul European", in fapt, doar cinci din cele cinsprezece membere curente ale UE au adoptat acest model: Italia, Germania, Spania, Portugalia, si Austria. Tarile scandinave nu au utilizat niciodata acest model. In Europea exista o legatura clara intre marime si centralizare, aspect interesant, care inca nu a a fost dezbatut in literatura de specialitate. [21] . Astfel cum am mentionat in Sectiunea A, am asumat, pentru scopurile demonstratiei, ca exista un raspuns corect la intrebarile constitutionale. [22] . Anumiti profesori argumenteaza in favoarea faptului ca abordarea descentralizata, caracteristica common law este o metoda mai buna de constructie a controlului constitutional. Vezi discutiile in acest sens din Mauro Cappelletti, The Doctrine of Stare Decisis and the Civil Law: A Fundamental Difference -- or No Difference at All?, in Festschrift für Konrad Zweigert 381, 384-87 (Herbert L. Bernstein et al. eds., 1981). [23] Ramseyer, supra nota 8. A se vedea, de asemenea J. Mark Ramseyer & Eric B. Rasmusen, Why Are Japanese Judges so Conservative in Politically Charged Cases?, 95 Am. Pol. Sci. Rev. 331 (2001). [24] Curtea slovaca permite introducerea cererilor de catre orice persoana a carui drept este afectat , dar acest drept este probabil limitat la cetateni Const. Slovaca art. 127, 130(f). [25] Vezi de ex., Flast v. Cohen, 392 U.S. 83 (1968) (capacitatea procesuala a platitorilor de taxe in SUA). [26] Maxwell Stearns, Constitutional Process: A Social Choice Analysis of Supreme Court Decision Making (2000) (in special Cap. 6). [27] Repeated players in orig. [28] Sint constient de problemele inerente pe care le ridica analiza ratelor de cistig, identificate de George L. Priest & Benjamin Klein, The Selection of Disputes for Litigation, 13 J. Legal Stud. 1 (1984). [29] Alec Stone, The Birth of Judicial Politics in France 239 (1992). Pozitia particulara a Consiliului, ce poate fi asemanata cu cea a unui organ quasi-legislativ, care exercita doar un control abstract a priori explica aceasta rata inalta. Din moment ce proiectele de lege pot fi amendate inainte de promulgare fara nici o consecinta politica serioasa pentru partidul aflata la guvernare, penalitatea suferita in cazul unei decizii de neconstitutionalitate a unui proiect de lege este mult mai mica decit cea din cazul in care Consiliul gaseste neconstitutionala o lege, dupa promulgare. Intr-adevar, din moment ce partidul de guvernamint este asigurat de constitutionalitatea post-promulgare a unei legi trecute prin controlul anteriror, el poate valoriza controlul pre- promulgare efectuat de catre Consiliu. [30] Jeffrey A. Segal & Harold J. Spaeth, The Supreme Court and the Attitudinal Model 320 n.62 (1993). Curtea Rehnquist, desi in mod general nu este considerata a fi o curte activista , a fost comparabila cu mai activista curte Warren, daca o judecam dupa acesta masura. [31] Zeppos, supra note 6, la pag. 309. [32] Robert Kagan et al., The Evolution of State Supreme Courts, 76 Mich. L. Rev. 961 (1978). Acele curti la care accesul este greu (capacitatea procesuala limitata) gasesc 30.1% din legile supuse controlului lor neconstitutionale. Pentru o discutie mai extinsa privind dificultatile evaluarii unor asemnea rate de success, a se vedea Kevin M. Clermont & Theodore Eisenberg, Do Case Outcomes Really Reveal Anything about the Legal System? Win Rates and Removal Jurisdiction, 83 Cornell L. Rev. 581, 584-92 (1998). Remarcam ca poate fi adevarat ca curtile sint mai inclinate sa confrunte interesele regimului pe motive de constitutionalitate mai degraba decit in baza altor motive, datorita dificltatii de a trece "amendamente" care ar putea corecta o decizie judiciara nepopulara politic . Studiul lui Clermont si Eisenberg dedicate ratelor de cistig in curtile federale arata ca reclamantii care confrunta reglementarile federale cistiga in19% din cazuri. Atunci cind guvernul este insa reclamant, rata de succes este de 97%. Id. la 594. [33] Christine Landfried, Germany, in The Global Expansion of Judicial Power 307 (C. Neal Tate & Thorsten Vallinder eds., 1995). [34] La extrema , in Statele Unite, lasam judecatorul sa decida problema initiala el insusi , chiar daca preferintele sale ar putea sa nu corespunda cu cele ale curtii luate ca intreg, sau cu cele ale unui judecator cu o opinie de "mijloc". Warren F. Schwartz & C. Frederick Beckner III, Toward a Theory of the "Meritorious Case": Legal Uncertainty as a Social Choice Problem, 6 Geo. Mason L. Rev. 801 (1998). [35]Cel putin in anumite contexte. A se vedea Robert J. Haft, Business Decisions by the New Board, Behavioral Science and Corporate Law, 80 Mich. L. Rev. 1 (1981); Stephen Bainbridge, Why a Board? Group Decisionmaking in Corporate Governance (Apr. 13, 2001) (manuscris nepublicat , in dosarul autorului ). [36] A se vedea de asemenea Kaushik Mukhopadhaya, Jury Size and the Free Rider Problem, 18 J.L. Econ. & Org. (urmind sa apara in 2002). [37] Richard Posner, Is the Ninth Circuit Too Large? A Statistical Study of Judicial Quality, 29 J. Legal Stud. 711 (2000). [38] A se vedea de ex., Landes & Posner, supra nota 5. [39] De exemplu, judecatorii israelieni sint obligati sa iasa la pensie la virsta de saptezeci de ani.
[40] Vezi de exemplu Segal & Spaeth, supra nota 24 (judecatorii voteaza in functie de preferintele lor politice); Lee Epstein & Jack Knight, The Choices Justices Make (1998) (judecatorii sint "maximalisti strategici" ); Lawrence Baum, The Puzzle of Judicial Behavior (1997) (trecind in revista si discutind putinele cunostiinte pe care le avem in legatura cu aceasta problema ); Richard Posner, Overcoming Law (1995). [41] Acesta este asa numitul plan Missouri. Mary Volcansek & Jacqueline Lucienne Lafon, Judicial Selection (1998). [42] Mueller, Constitutional Democracy, supra nota 2, la pag. 281. [43] Dennis C. Mueller, Fundamental Issues in Constitutional Reform: With Special References to Latin America and the United States, 10 Const. Pol. Econ. 119, 125 (1999). [44] Id. [45] Volcansek & Lafon, supra nota 35 [46] Bundestagul numeste judecatorii sai (a caror numire este imputernicit de lege sa o faca) prin votul a doua treimi din numarul membrilor Comitetului de selectare a Judecatorilor, in care reprezentarea partidelor este proportionala cu cea a camerei legislative luate in intregime, iar Bundesrat-ul numeste judecatorii sai prin votul a doua treimi din numarul membrilor corpului legislativ, luat in intregime. Donald Kommers, The Constitutional Jurisprudence of the Federal Republic of Germany (1989). [47] Bailey propune ca problemele constitutionale sa fie decise de legislatura, posibil fosta legislatura care a numit judecatorii respectivi, daca problema este legata de legislatie votata de curenta legislatura. Martin Bailey, Toward a New Constitution for a Future Country, 90 Pub. Choice 73, 99 (1997). [48] Desigur, politicienii pot trece legislatie neconstitutionala pentru a cistiga credit din partea suporterilor lor si a arunca vina asupra curtii in cazul in care aceasta ar inlatura aceasta legislatie. De exemplu, membrii Congresului American au propus adesea legislatie contra avort a carei natura era anticonstitutionala, in urma celebrei decizii a Curtii Supreme Americane Roe v. Wade, 410 U.S. 113 (1973). A se vedea in acest sens Neal Devins, Shaping Constitutional Values: Elected Government, the Supreme Court, and the Abortion Debate (1996). [49]In sistemul german, curtea inferioara nu decide constitutionalitatea, ci doar evalueaza daca o problema constitutionala exista in cazul respectiv.Daca acesta curte nu gaseste motive suficiente pentru a referi cazul Curtii Constitutionale, atunci nu mai exista nici un fel de control constitutional. O modalitate de analiza a acestui sistem de acces este aceea de a privi totul ca pe o procedura de appel care de fapt protejeaza statul. Daca reclamantul crede ca legea pe care o ataca violeaza constitutia, dar nu poate proba aceasta in fata judecatorului de rind, atunci va trebui sa caute alte mecanisme de acces la curte, cum este acela al petitiilor (cererilor directe) cetatenilor, in cazurile cind astfel de cereri sint permise. In tarile in care alte asemenea mecanisme nu exista (ca de ex Bulgaria, Romania, Polonia pina in 1997), legea va produce efecte, fara a putea fi anulata de catre Curtea Constitutionala. Dar atunci cind cetetanul va putea arata ca legea este neconstitutionala in prima instanta, statul beneficiaza de o revizuire automata a acestei probleme, de novo, in fata curtii constitutionale. Atunci cind cetetanul pierde, el nu va putea face apel. [50] Exista evidenta similara in sensul ca independenta bancii centrale este puternic corelata cu "orizonturile de timp "ale politicienilor. Cu cit ceste orizonturi sint mai scurte, cu atit independenta bancii creste. A se vedea in acest sens, John Goodman, The Politics of Central Bank Independence (1992). [51] Vezi Anexa pentru tarile care au adoptat acest sistem. [52] Mauro Cappelletti, The Judicial Process in Comparative Perspective (1989). [53] A se vedea Ran Hirschl, The Political Origins of Judicial Empowerment through Constitutionalization: Lessons from Four Constitutional Revolutions, Law Soc. Inquiry 91 (2000). Sistemul Israelian de control constitutional este similar structural celui din Statele Unite, cu exceptia faptului ca judecatorii trebuie sa se retraga obligatoriu la virsta de saptezeci de ani in Israel. [54] Basic Law: Human Dignity and Liberty, 1992, S.H. 150; Basic Law: Freedom of Occupation, 1992, S.H. 114. [55] A se vedea Jon Elster et al., Institutional Design in Post-Communist Societies: Rebuilding the Ship at Sea (1998). [56]. Despre Franta, a se vedea supra nota 23. [57] Pentru scopurile noastre, acest indicator este superior unui altuia, folosit frecvent in studiile politice comparate, si anume celui al numarului de partide dintr-un sistem politic. Numarul efectiv de partide este =1/<>pi2, unde pi este egal cu procentul de locuri in legislatura a partidului. Pentru mai multe detalii, a se vedea : Markku Laakso & Rein Taagepera, Effective Number of Parties: A Measure with Application to West Europe, 12 Comp. Pol. Stud. 3 (1979); Rein Taagepera & Matthew Shugart, Seats and Votes: The Effects and Determinants of Electoral Systems (1989); John Ishiyama & Matthew Velten, Presidential Power and Democratic Development in Post-communist Politics, 31 Communist & Post- communist Stud. 217, 222 (1998). Numarul efectiv de partide s-ar putea corela in mod invers cu incertitudinea politica, in masura in care un numar mai mic de partide indica cel putin teoretic, mai multe sanse pentru acestea de a cistiga locuri in legislatura. Cu toate acestea, acest numar nu ar putea descrie situatia unui impas politic dintre doua partide la fel de puternice si numeroase, situatie care s-ar caracteriza printr-un grad inalt de incertitudine politica si un numar mic de partide. Ii multumesc lui Omri Yadlin care mi-a ridicat aceasta problema in timpul discutiilor pe marginea unei versiuni a acestui articol. [58] Nota traducatorului. In primul rind "Analiza economica si structura curtilor constitutionale" tradus mai sus este o exemplificare didactica perfecta a unui mod de scriitura mai putin raspindit in revistele noastre de drept, desi raspindit in Statele Unite. Acest mod de a scrie, in care autorul introduce abrupt concluziile sale, face o trecere in revista a teoriilor semnificative din domeniul pe care il trateaza elaborate de antecesorii sai si critica aceste teorii,dupa care propune propriul model si testeaza acest model este, credem noi, un posibil model de incercat pentru autorii romani, si ca atare am considerat de datoria noastra sa incercam sa il aducem la cunostiinta publicului romanesc sub aceasta forma. In plus, subiectul articolului se lega in mod fericit de evenimentul constitutional romanesc major care a avut loc recent : referendum-ul cu privire la modificarea Constitutiei. Cum modificarea « romaneasca » nu a privit si modificarea controlului constitutional, articolul de fata furnizeaza raspunsuri care nu pot fi gasite in doctrina romaneasca actuala, pentru cei care se intreaba de ce modificarea nu a privit si acest controlul constitutional. In sfirsit, la finalul acestei prezentari, cred ca se cuvine sa multumesc celor care au facut posibil aceasta traducere : profesorului Ginsburg, care mi-a pus la dispozitie articolul si copyright-ul acestuia, domnului lector universitar Mircea Bocsan, care mi-a pus la dispozitie spatiul necesar si m-a incurajat constant si sotiei mele, Liliana Popa, LLM , fara a carei rabdare, constanta incurajare si ajutor linvistic in diferitele faze ale acestei traduceri aceasta lucrare nu ar fi fost posibila. Desigur, toate erorile apartin doar autorului rindurilor de fata.
|
Site realizat de Relu Plesciuc