Numărul 1 / 2011

 

IN MEMORIAM TUDOR DRĂGANU

 

 

CODUL CIVIL DIN QUEBEC : SURSĂ DE INSPIRAŢIE ÎN PROCESUL DE RECODIFICARE A DREPTULUI CIVIL ROMÂN

 

Iolanda Boţi*

Victor Boţi**

 

 

Résumé :Le Code civil du Québec - source d'inspiration dans le processus de recodification du droit civil roumain. Après sa recodification en 1994, le Code civil du Québec a eu un impact important auprès de plusieurs systèmes juridiques de droit dans le monde entier. Les auteurs présentent les influences subies par le nouveau Code civil de la Roumanie, de la part du Code québécois.

En Roumanie, comme au Québec, la réforme concerne, non seulement la modernisation des règles de droit et du langage, l'intégration des diverses lois dans le système national de droit, mais aussi l'intégration de certaines règles étrangères. 

En Roumanie, on peut constater que les influences législatives québécoises sur le Code civil sont dans les matières concernant le droit de la personne, le droit de la famille, l'institution d'administration des biens d'autrui, les garanties. La Roumanie a bénéficié ainsi, de l'expérience pratique dans l'application des règles prévues dans le Code québécois depuis son entrée en vigueur, mais aussi de toutes les corrections qui lui ont été apportées depuis. Des analyses de droit comparé à ce sujet sont amplement développées dans l'article, le Code civil du Québec en représentant un bon instrument de travail, autant théorique que pratique.

Quant à son impact au point de vue juridique, les auteurs considèrent que le travail en droit comparé doit perpétuer une fois le nouveau Code roumain entré en vigueur et qu'il faudrait continuer à étudier la jurisprudence et la doctrine québécoise pour découvrir l'application des notions empruntées, de préférence les nouvelles notions.

En somme, dans cet article, les auteurs mettent en valeur la contribution du droit comparé à l'élaboration du droit positif, en présentant les influences du droit québécois lors de la réforme du droit civil en Roumanie.

 

 

Mots clés : code civil, Québec, Roumanie, reforme, droit comparé.

Cuvinte cheie : cod civil, Quebec, Romania, reforma, drept comparat.

 

 

 

 

Aşa cum s-a subliniat chiar de către legiuitorul nostru[1], opera de recodificare a dreptului civil român s-a realizat cu sprijinul legislaţiilor moderne de natură civilistă existente la acest moment în lume. Printre acestea se numără: Codul civil francez, Codul civil al provinciei Quebec, precum şi Codurile civile italian, spaniol, eleveţian, german, brazilian.

În ceea ce priveşte Codul civil din Quebec, acesta, după momentul intrării sale în vigoare, în 1994, a constituit o sursă de inspiraţie pentru o parte din codurile civile enumerate mai  sus.

În acest sens, în cadrul Colocviului internaţional « Le Code civil du Québec: 15 ansaprès: Constats, perspectives et influences », organizat în aprilie 2009[2], în provincia Quebec, de către Université de Montréal în colaborare cu Association du Barreau Canadien,  profesori din diferite ţări au prezentat lucrări prin care au pus în evidenţă contribuţia Codului civil din Quebec la realizarea reformelor de drept civil în lume. Astfel, profesorul David Lametti, vice-decan şi profesor la Facultatea de drept a Universităţii McGill din Montreal, în calitatea sa de fost director al proiectului privind reforma Codului civil din Rusia, a prezentat conferinţa intitulată „Droit et personnes: l'influence des juristes et du droit civil québécois dans la reforme du code civil russe".

Elena Lauroba, profesor la Universitatea din Barcelona, a prezentat conferinţa intitulată „Le Code civil du Québec et le Code catalan", prin care a subliniat influenţele pe care Codul civil catalan, intrat în vigoare în 2006, le-a avut din partea Codului civil din Quebec.

Cu această ocazie, Mircea-Dan Bob, profesor la Universitatea Babes Bolyai a prezentat conferinţa „La refonte du Code civil roumain et le Code civil du Québec" având ca subiect central prezentarea contribuţiei specialiştilor din provincia canadiană, în perioada 1999-2004, la reforma dreptului civil din ţara noastră, precum şi analiza modelului din Quebec şi locul său în cadrul acestei reforme.

Putem observa că, în opera de recodificare din ţara noastră au fost luate în consideraţie modele de coduri ce au suferit la rândul lor, inflenţe mai mari sau mai mici din partea aceluiaşi Cod civil din Quebec.

În 2004, Jacques Auger, profesor la Université de Sherbrooke şi fost membru al  Commission du droit du Canada şi consultant în reforma Codului civil din România, menţiona că : « Le Québec est le seul endroit que je connaisse où une réforme complète fut instaurée.(...) Cela démontre toute la complexité de l'opération. »[3]

Codul civil din provincia Quebec este considerat de către doctrină[4] ca fiind o  autentică recodificare şi nu o simplă aducere la zi a legislaţiei existente până la acel moment. Se reţine că în anumite cazuri au fost codificate soluţii jurisprudenţiale, iar în altele acestea au fost înlăturate.

 

 

 

Ne propunem ca în cadrul acestui material să facem o analiză comparativă între anumite dispoziţii normative în vigoare în acest moment în Codul civil al provinciei Quebec şi cele existente în Noul Cod civil român  în forma în care se prezintă acesta în Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009. Apreciem că această privire comparativă ne va permite să reţinem şi să înţelegem în mod concret influenţele pe care Codul civil din Quebec le-a avut în opera de recodificare a Codului civil din România.

Aşa cum se reţine şi în literatura de specialitate[5], Codul civil din Quebec, era, la momentul formării Comisiei de elaborare a noului Cod din ţara noastră, cel mai recent cod civil: „on le voyait donc comme le dépositaire des plus nouvelles tendances vouées a la modernisation et a l'uniformisation de la législation civile".

 

1. Personal, considerăm că în România, ca şi în Quebec, reforma a privit nu numai modernizarea regulilor de drept şi a limbajului folosit, dar şi integrarea diferitelor legi civile şi curente jurisprudenţiale existente deja în sistemul naţional de drept, inclusiv a unor reglementări străine[6].

Concepţia monistă reprezintă principalul aspect care a fost urmărit atât de legiuitorul din Quebec, cât şi de legiuitorii din celelalte ţări care au preluat ca model reforma din Quebec.

Pentru a sublinia acest lucru, vom proceda la o prezentare a structurii noului nostru Cod civil, care este în principiu aceeaşi cu cea a Codului civil din Quebec, structură pe care o găsim şi în celelalte coduri care au optat pentru o concepţie monistă în cadrul reformelor de recodificare.

Început cu un titlu prelimiar intitulat „Despre legea civilă" prin care sunt stabilite dispoziţiile generale, aplicarea legii civile, interpretarea si efectele acesteia şi publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor juridice, Codul civil stabileşte repere în timp şi spaţiu ale aplicabilităţii dispoziţiilor sale.

 Cartea a I-a intitulată în ambele coduri „Despre persoane", cuprinde alături de dispoziţiile generale, reglementări privind persoana fizică: capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu, respectul drepturilor inerente acesteia, inclusiv respectul datorat după deces, elementele privind identificarea persoanei fizice, cum sunt numele, domiciliul, actele de stare civilă, precum şi cele privind tutela şi curatela. Prima Carte continuă cu dispoziţii privind persoana juridică.

Familia reprezintă subiectul central al Cărţii a II-a din ambele coduri civile. Sunt prevăzute dispoziţiile referitoare la încheierea căsătoriei, drepturile părţilor ce alcătuiesc o familie, desfacerea căsătoriei, precum  şi filiaţia şi adopţia.

Noul Cod civil român continuă cu Cartea a III-a intitulată „Despre bunuri". Cartea a III-a din Codul civil din Quebec se referă la succesiuni, iar Cartea a IV-a la bunuri. Cu privire la bunuri, Codul nostru  vorbeşte despre bunurile şi drepturile reale în general, despre proprietatea privată, inclusiv despre proprietatea comună şi proprietatea periodică, dar şi de dezmembrămintele dreptului de proprietate privată. Sunt prezentate în continuare dispoziţiile privind proprietatea publică, cartea funciară şi posesia.  În cadrul acestei Cărţi se găsesc două instituţii noi pentru dreptul românesc, fiducia, preluată după modelul civil francez şi administrarea bunurilor altuia care reprezintă o preluare integrală şi aproape fidelă a instituţiei consacrate în Codul civil din Quebec. De asemeni, trebuie să spunem că echivalentul dispoziţiilor privind Cartea funciară formează în cadrul Codului civil din Quebec subiectul  Cărţii a IX-a intitulată „De la publicité de droits".

În noul nostru Cod civil, succesiunile formează subiectul Cărţii a IV-a intitulată „Despre moştenire şi liberalităţi" şi cuprinde dispoziţii referitoare la moştenirea legală şi la liberalităţi.

„Despre obligaţii" este titlul Cărţii a V-a, ca şi în Codul civil din Quebec. Sunt prezentate dispoziţiile generale despre obligaţii, izvoarele acestora şi responsabilitatea civilă, modalităţile obligaţiilor, executarea lor, transmiterea şi stingerea lor, precum şi restituirea prestaţiilor.

Aşa cum s-a arătat şi în Expunerea de motive referitoare la Legea privind Codul civil[7], legiuitorul român a renunţat la dualismul Cod civil - Cod comercial, astfel încât, ca şi în Codul civil din Quebec, în categoria contractelor speciale sunt incluse şi contracte ce au fost considerate apanajul exclusiv al comercianţilor. Găsim astfel contractul de vânzare, contractul de împrumut, de închiriere, contractul de transport, contractul de societate, de mandat, contractul de antrepriză, contractul de asigurare, de depozit, de rentă, tranzacţia, jocul şi pariul.

Privilegiile şi garanţiile reale ce se află în noul Cod civil ca şi capitol distinct în cadrul Cărţii „Despre obligaţii", formează, în Codul civil al provinciei Quebec Cartea a VI-a „Des priorités et des hypothèques". Reglementările sunt în principiu aceleaşi.

Prescripţia constituie în fiecare dintre coduri subiectul unei Cărţi distincte.

Reglementările privind dreptul internaţional privat, chiar dacă au surse diferite de preluare, sunt guvernate de aceleaşi principii şi formează subiectul ultimei Cărţi în ambele coduri.

 

2. Administrarea bunurilor altuia[8]

2.1. În ceea ce priveşte instituţia denumită generic „Administrarea bunurilor altuia", în noul Cod, este consacrată în articolele numerotate de la 792 la 857, cuprinse în Titlul V al Cărţii a III-a.

Aceasta reprezintă o veritabilă contribuţie a Codului civil al provinciei Quebec la reforma dreptului civil din ţara noastră, datorită preluării de către legiuitorul nostru, am putea spune, integrale, a textelor legislative. Apreciem că această contribuţie la crearea legislaţiei va trebui completată cu prezentări ale doctrinei şi jurisprudenţei în materie, din această provincie, aspecte ce vor fi realizate însă, în deplină concordanţă cu caracteristicile vieţii sociale şi juridice ale României, tocmai pentru a fi adaptate acestor realităţi.

Instituţia numită „Administration du bien d'autrui" este creaţia juriştilor din Quebec. Nu o întâlnim în alte legislaţii ca şi instituţie de sine stătătoare, cu reglementare proprie. Doctrina provinciei canadiene apreciează că aceste articole reprezintă principii generale a căror aplicabilitate este deseori modelată în funcţie de circumstanţele proprii anumitor categorii de administrări[9].

În acest sens, legiuitorul român menţionează că „dispoziţiile în această materie se vor aplica în fiecare situaţie în care nu există reglementări speciale privitoare la administrarea bunurilor unei alte persoane, precum şi în completarea eventualelor reglementări speciale."[10]  Acest caracter general este consacrat prin articolele 792, alineatul 3 şi 794[11] din noul Cod.

Alături de reglementările generale, legiuitorul român face referiri directe la „administrarea bunurilor altuia", în diferite materii cum ar fi: fiducia, tutela minorului, curatela.

 

2.2. În cazul tutelei minorului, administrarea bunurilor minorului se va face conform articolului 142 care menţionează că tutorele are îndatorirea de a administra cu bună-credinţă bunurile acestuia, acţionând în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare.

 

2.3.  În ceea ce priveşte curatela, legiuitorul român prevede că atunci când aceasta se instituie, se vor aplica regulile de la mandat, cu excepţia cazului în care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanţa de tutelă va hotărî că se impune investirea curatorului cu drepturile şi obligaţiile unui administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia, conform articolului 183 aliniatul 1, caz în care apreciem că este vorba despre calitatea de administrator al curatorului.

 

2.4. În cadrul executării ipotecii mobiliare, creditorul, care are o ipotecă asupra bunurilor unei întreprinderi, sau o altă persoană desemnată de acesta sau de instanţa de judecată poate prelua bunurile ipotecate în vederea administrării, conform articolului 2468 din noul Cod. Apreciem astfel că ne aflăm în faţa unui veritabil administrator, în lumina articolului 2470 care menţionează, în mod expres, că persoana ce răspunde de administrarea bunurilor are calitatea de administrator al bunurilor altuia însărcinat cu administrarea deplină, conform dispoziţiilor articolelor 800 şi 801 din acelaşi nou Cod românesc.

 

2.5. În ceea ce priveşte legatul, legiuitorul român, prin articolul 792, îl consideră izvor al regimului juridic al administrării bunurilor altuia. Însă, atunci când vorbeşte despre legate, în articolele 1054 şi următoarele, legiuitorul nu face nici o precizare referitoare la regimul administrării.

 

2.6. Fiducia, este o instituţie nouă, de sine stătătoare, independentă de cea a administrării bunurilor altuia şi este preluată din Codul civil francez. Ea face obiectul titlului IV al Cărţii a III-a[12] din noul nostru Cod civil. Fiducia este definită în articolul 773, iar fiduciarul are o consacrare de sine stătătoare, recunoscută de către lege. Acestuia, fără a fi administrator al bunurilor altuia şi nici beneficiar al administrării, i se aplică doar anumite reglementări privind „administrarea bunurilor altuia" în cazurile menţionate expres de către legiuitor român.

 

2.7. După modelul Codului civil din Quebec, în cadrul instituţiei administrării bunurilor altuia, legiuitorul nostru prevede reglementarea obligaţiilor administratorilor cu privire la plasamentele considerate sigure, astfel încât, oricine are calitatea de administrator al bunurilor altuia, însărcinat cu simpla administrare, trebuie să se supună acestor reguli cu privire la investirea sumelor de bani. Sunt reglementate obligaţia administratorului de a-şi arăta calitatea, plasarea sumelor de bani de către administrator, menţinerea plasamentelor anterioare, obligaţia de reparare a prejudiciului pentru plasamentele nesigure.

 

 

3. În domeniul dreptului familiei

3.1. În ceea ce priveşte noţiunea de autoritate părintească, guvernul României, în Hotărârea privind aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului de lege - Cod civil, statuează că „va fi consacrată noţiunea de autoritate părintească după modelul Codului civil francez şi al celui al provinciei Quebec din Canada, iar ca elemente de noutate se va prevedea că, în principiu, părinţii vor exercita împreună această autoritate, chiar şi atunci când sunt divorţaţi; va fi definită noţiunea de locuinţă a copilului şi va fi stabilit regimul juridic al administrării bunurilor copilului"[13].

Autoritatea părintească este prevăzută, în noul Cod, în Titlul IV din Cartea a II-a „Despre familie"; este definită, în articolul 483 aliniatul 1, ca fiind „ansamblu de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi".

Conţinutul autorităţii părinteşti, care este prevăzut în articolul 487 şi explicat şi prin articolul 488 din noul Cod, este mult mai detaliat decât conţinutul prevăzut în Codul civil din Quebec în articolul 599. Acesta din urmă prezintă într-o manieră mult sintetizată reglementările realizate de legiuitorul român. 

Insă, articolele 503 alineatul 1 şi 507 din noul Cod român reprezintă o preluare fidelă a dispoziţiilor articolului 600, alineatul 1şi 2 din Codul civil din Quebec. Ne referim la faptul că părinţii exercită împreună autoritatea părintească, iar în cazul în care unul dintre soţi nu o poate exercita, din motivele prevăzute expres, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

De asemeni, legiuitorul român, prin articolul 503 alineatul 2, preia conţinutul articolul 603 din Codul civil din Quebec, stabilind o prezumţie legală faţă de terţii de bună credinţă în exerciţiul autorităţii de către unul dintre părinţi.

 

3.2. În strânsă legătură cu această noţiune[14] este menţionat principiul interesului superior al copilului, consacrat în articolul 263 din noul Cod. Legea prevede că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului, prin copil înţelegându-se, conform aliniatului ultim, „persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii".

În aliniatul 2 se prevede că pentru « rezolvarea cererilor care se referă la copii, autorităţile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părţile să recurgă la metodele de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă », deschizându-se astfel calea medierii, ca şi în legislaţia din provincia canadiană.

Procedurile referitoare la relaţiile dintre părinţi şi copii trebuie să garanteze că dorinţele şi interesele părinţilor privind copiii lor pot fi aduse la cunoştinţa autorităţilor şi că aceste autorităţi ţin cont de ele în hotărârile pe care le iau.

Totodată, aceste proceduri trebuie să se desfăşoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului şi relaţiile de familie să nu fie afectate.

În România, înainte de dispoziţiile exprese ale noului Cod civil, întâlnim consacrată noţiunea de interes superior al copilului într-un pachet de legi ce reglementează domeniul adopţiilor, protecţia şi drepturile copilului, în deplină concordanţă cu Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi intrată în vigoare în septembrie 1990, Convenţie la care România a aderat încă din 1990[15]. În acest sens amintim Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi următoarele, Legile 274 şi 275, în acelaşi domeniu[16].

Prin noul Cod civil, legiuitorul statuează acest principiu, după modelul legislaţiilor moderne, prinzându-l în opera de codificare, ca principiu de bază a societăţii româneşti, extinzând sfera de reglementare, depăşind cadrul în care vorbim despre copilului aflat în dificultate.

Cu privire la conţinutul concret al acestui principiu, apreciem că se va analiza doctrina şi jurisprudenţa existente până la acest moment în România şi care fac vorbire, direct sau indirect de noţiunile care stau la baza acestui principiu. Apreciem că acest principiu se va raporta întotdeauna la societatea în cadrul căreia va fi analizat, chiar dacă vom încerca să prezentăm comparativ diferite legislaţii ce îl consacră. 

Având în vedere totuşi studiul comparativ pe care l-am propus, putem spune că legiuitorul din provincia Quebec consacră acest principiu în cadrul Codului său civil, prin articolele 32, 33 şi 34, într-un capitol distinct intitulat „Du respect des droits de l'enfant". Interesul superior al copilului este cunoscut sub denumirea de „le meilleur intérêt de l'enfant". Jurisprudenţa este cea care a fost principala sursă de analiză şi dezvoltare a acestui principiu. Aplicabilitatea cea mai mare a acestui principiu o întâlnim în cazurile de stabilire a modalităţilor de încredinţare a copilului în cazul în care părinţii se separă.

 

3.3. Dreptul la compensaţie şi prestaţia compensatorie

Noul Cod civil reglementează în materia familială, aşa numitul drept la compensaţie, în cadrul articolului 328. În baza sa, „soţul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soţ poate obţine o compensaţie, în măsura îmbogăţirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depăşit limitele obligaţiei de sprijin material şi ale obligaţiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei."

Dreptul la compensaţie prevăzut de articolul 328 este diferit de dreptul la prestaţia compensatorie prevăzut în articolele 390-395 din Noul Cod.

Primul se referă la dreptul pe care îl are unul dintre soţi în timpul căsătoriei, conform reglementărilor privind drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor, iar prestaţia compensatorie are în vedere un eventual dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care poate astfel să solicite prestaţia.

Conform aceloraşi principii, sub titulatura de „prestation compensatoire", Codul civil din Quebec crează în articolul 427 bazele celor două drepturi. În aliniatul 1 vorbeşte despre compensaţia ce poate fi primită în moment de divorţ, separare sau nulitate a căsătoriei, iar în aliniatul al doilea reglementează prestaţia compensatorie fondată pe baza contribuţiei regulate a unuia dintre soţi la activitatea celuilalt. 

Apreciem deosebit de utilă prezentarea din partea legiuitorului român a celor două noţiuni, în cadrul a două categorii distincte de articole, ceea ce conduce la evitarea confuziilor ce s-ar putea crea.

 

3.4. Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator este reglementată în articolele 441 - 447 din noul Cod civil, în cadrul capitolului destinat filiaţiei.

În articolele 441 şi 442, legiuitorul român a preluat dispoziţiile existente în Codul civil francez, aşa cum se prezintă ele în articolele 311-19 şi 311-20[17].

Însă, în ceea ce priveşte conţinutul articolului 443 din noul Cod, legiuitorul român a avut ca sursă de inspiraţei Codul civil din Quebec, articolul 539. În acest sens, se reţine că nimeni nu poate contesta filiaţia copilului pentru motive ce ţin de reproducerea asistată medical, cu excepţia soţului mamei care nu a consimţit la reproducerea asistată. 

Totodată, au fost preluate şi dispoziţiile articolului 542 din Codul civil din Quebec. Astfel, legiuitorul român, în articolul 445 consacră confidenţialitatea informaţiilor în cadrul reproducerii umane asistată medical cu terţ donator.

În cadrul aceluiaşi articol, după modelul reglementărilor din Quebec, se prevăd expres anumite excepţii. Menţionăm, în primul rând, cazul în care, din lipsa unor informaţii considerate confidenţiale, există riscul creării unui prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane astfel concepute sau a descendenţilor acesteia, situaţie în care instanţa poate autoriza transmiterea informaţiilor confidenţiale medicului sau autorităţilor competente. De asemeni, legea prevede şi faptul că oricare dintre descendenţii persoanei astfel concepute poate să se prevaleze de acest drept, în situaţia în care faptul de a fi privat de informaţiile pe care le cere poate să prejudicieze grav sănătatea sa ori pe cea a unei persoane care îi este apropiată.

Legiuitorul român prevede în mod expres necesitatea exprimării unui consimţământ în formă autentică, după modelul legislaţiei franceze. În Quebec, această cerinţă nu este reglementată expres însă, reproducerea asistată este consacrată ca un projet parental commun. Personal, apreciem că cele două reglementări s-ar putea completa, răspunzând în acest fel, şi mai bine cerinţelor pe care le implică un act de o asemenea responsabilitate atât pentru viitorii „părinţi", cât şi pentru terţul donator. Considerăm că legislaţia specială şi practica ar putea aprecia că ne aflăm în faţa unui proiect, cu tot ceea ce implică el.

 

3.5.  Diverse alte reglementări în domeniul familial consacrate în Codul civil al provinciei Quebec, le regăsim şi în noul Cod civil român.

3.5.1. Principiul pluralităţii regimurilor matrimoniale consacrat de articolele 312 şi următoarele îl găsim în Codul civil din Quebec. Regimurile nu sunt aceleaşi, însă reglementarea legală şi convenţională urmează principii comune. Este pentru prima dată în România când un cuplu, fără nici un alt artificiu de convenţii anterioare sau posterioare momentului căsătoriei, acte ascunse sau nu, poate hotărâ destinul său financiar.  

3.5.2. Conventia de mariaj este consacrată în articolele 329 şi următoarele din noul Cod, pornind de la aceleaşi principii existente şi în Codul civil din Quebec, cu excepţia „clauzei de preciput" consacrată prin articolul 333 care nu există în legislaţia provinciei canadiene, fiind preluată de legiuitorul român din Codul civil francez.

În principiu, apreciem că puterea de lege şi libertatea convenţiei părţilor vor crea bogată jurisprudenţă în România, aşa cum există în toate ţările în care există convenţie de mariaj, printre care se numără şi provincia Quebec. 

3.5.3. Mandatele convenţional şi cel judiciar dat de un soţ celuilalt soţ şi prevăzute de articolele 314 şi 315 prezintă o nouă abordare în legislaţia din ţara noastră dată fiind complexitatea raporturilor financiare dintre soţi. Aceste mandate sunt prevăzute expres în cadrul secţiunii destinate regimurilor matrimoniale, la fel ca şi în cadrul Codului civil din Quebec.

Cu privire la mandatul convenţional, dispoziţiile articolului 314 din noul Cod civil sunt identice cu dispoziţiile articolului 443 din Codul civil din Quebec.

În ceea ce priveşte mandatul judiciar, acesta se stabileşte în aceleaşi condiţii reţinute şi de legiuitorul din Quebec, în articolul 444. Astfel, în cazul în care unul dintre soţi nu-şi poate manifesta voinţa, instanţa va încuviinţa reprezentarea în administrarea regimului matrimonial.

 În plus,  conform articolului 315 aliniatul 2 din noul Cod, mandatul va înceta de plin drept şi în momentul în care este numit un tutore sau un curator, aşa cum este prevăzut în mod expres şi în Codul civil din Quebec, din articolul 445 aliniatul 2.

Însă, în plus faţă de cele două mandate special prevăzute pentru regimurile matrimoniale, Codul civil din Quebec prevede în mod specific şi mandatul domestic în articolul 397, precum şi mandatul tacit prezumat, consacrat în articolul 398, în cadrul unei alte secţiuni destinate în general drepturilor şi obligaţiilor soţilor ca efecte ale căsătoriei. Aceste mandate au în vedere toate actele pe care soţii le pot îndeplini în viaţa de familie, nu numai cele ce privesc regimurile matrimoniale.

 

3.5.4. Noţiunii de locuinţă a familiei îi este rezervată o întreagă secţiune, începând cu articolul 321 din noul Cod, după modelul Codului civil din Quebec, unde aceasta poartă denumirea generică de „residence familiale". Sunt stabilite reguli privind regimul unor acte juridice cu privire la locuinţa familiei, precum şi cu privire la bunurile mobile care se află în această locuinţă. Articolului 322 din noul Cod îi corespunde, în principiu, articolul 401 din Codul civil al provinciei Quebec. Sunt stabilite şi drepturi speciale cu privire la locuinţa familiei închiriată şi atribuirea beneficiului contractului de închiriere.

Notarea locuinţei familiei în cartea funciară este echivalentul „déclaration de résidence familiale" prevăzută în articolul 407 din Codul civil din Quebec.

 

 

            4. În domeniul tutelei şi curatelei

4.1. In noul Cod civil român întâlnim reglementări noi privind aplicabilitatea contractului de mandat, şi anume: contractul ce poate fi redactat în baza articolului 166, cu privire la tutelă şi cel ce poate fi redactat conform articolului 180 alineatul 2, cu privire la curatelă.

Articolul 166 prevede că orice persoană care are capacitatea deplină de exerciţiu poate desemna prin act juridic unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoana şi bunurile sale în cazul în care ar fi pusă sub interdicţie judecătorească.

În Canada, Quebec-ul a fost prima dintre provincii care a permis unei persoane să-şi redacteze un astfel de mandat[18]. Astfel, în Codul său civil, în articolele 2166 la 2174, legiuitorul reglementează prin reguli specifice acest mandat de protecţie ca şi contract. În doctrina din Quebec, el este definit ca fiind contractul de mandat prin care mandantul conferă mandatarului puterea de a realiza orice acte juridice raportate la afacerile mandantului, cuprinzând protecţia persoanei sale şi administrarea bunurilor sale, în caz de inaptitudine a mandantului.[19]  

În Codul civil francez, acest act juridic este un mandat căruia i se aplică regulile de la contractul de mandat plus regulile specifice prevăzute in articolele 477 - 494, care îl şi prevăd.

În noul nostru Cod civil, consacrarea sa se face în cadrul dispoziţiilor privind persoana fizică şi protecţia acesteia, fără nici o altă precizare suplimentară. În aceste condiţii, considerăm că vor fi aplicate dispoziţiile generale de la contractul de mandat, aşa cum este el reglementat în noul Cod.

În legislaţia franceză, acest mandat poartă denumirea de „mandat de protection future".

În legislaţia din Quebec, el este denumit „mandat donné en prévision de l'inaptitude", iar în doctrină este întâlnit ca „mandat d'inaptitude" sau „mandat de protection", denumiri care au fost preluate şi de jurisprudenţa din această provincie.

Pornind de la acestea şi având în vedere că legiuitorul român nu a consacrat acest tip de mandat sub o denumire specifică, ne-am propus să-l numim generic: "mandat în caz de inaptitudine".[20]

           

4.2. O altă aplicare a reglementărilor privind contractul de mandat este prevăzută şi în articolul 180 aliniatul 2 din noul Cod, ce crează posibilitatea numirii unui curator de către o persoană  interesată. Curatorul poate fi astfel desemnat, prin act unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în formă autentică. În acest caz, persoana desemnată va fi numită cu prioritate în momentul în care vor fi îndeplinite condiţiile prevăzute de cod pentru instituirea curatelei, conform articolului 180.

Apreciem că vor primi aplicabilitate regulile aceluiaşi tip de mandat, numit şi în acest caz „mandat în caz de inaptitudine".

 

 

5.  În domeniul succesiunilor

In ceea ce priveşte nedemnitatea şi efectele ei reglementate în articolele 958 - 962 din noul Cod civil român, guvernul român, prin hotărârea pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului de lege - Codul civil, reţine că, „urmându-se norma similară din Codul civil francez şi din cel al provinciei Quebec din Canada, vor fi reglementate cazurile de nedemnitate absolută şi nedemnitate judiciară, efectele nedemnităţii, precum şi faptul că aceste efecte pot fi înlăturate prin manifestarea expresă a voinţei defunctului;"[21]

Înlăturarea efectelor nedemnităţii este prevăzută în cadrul articolului 961 din noul Cod. Efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea. Fără o declaraţie expresă, nu constituie înlăturare a efectelor nedemnităţii, legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage nedemnitatea. În aliniatul al doilea se menţionează că efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, graţiere sau prin prescripţia executării pedepsei penale.

În Codul civil din Quebec aceste dispoziţii sunt prevăzute în articolul 622. Se reglementează situaţia moştenitorului care nu este considerat nedemn dacă persoana care a lăsat moştenirea, cunoscând cauzele de nedemnitate nu şi-a modificat actul prin care a lăsat aecastă  moştenire deşi ar fi putut-o face. 

 

6. Tipuri de contracte

În cadrul Secţiunii a 2-a a capitolului intitulat „Contractul" în Titlul II din Cartea a V-a „Despre obligaţii", legiuitorul, atunci când prezintă diferite tipuri de contracte, aminteşte, printre altele, şi contractul de adeziune şi contractul de consumaţie. Apreciem că introducerea în Codul civil a acestor contracte reprezintă o dovadă a abandonării dualismului Cod civil - Cod comercial.

6.1. Contractul de adeziune este definit în articolul 1175 din noul Cod civil ca fiind contractul în care „clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi, pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare."

În cadrul analizei comparative pe care o realizăm, amintim că în Codul civil din Quebec, acest contract este prevăzut în articolul 1379 şi este numit „le contrat d'adhésion". Dispoziţiile legale au aceeaşi esenţă: « les stipulations essentielles qu'il comporte ont été imposées par l'une des parties ou rédigées par elle, pour son compte ou suivant ses instructions, et qu'elles ne pouvaient être librement discutées ».

Având în vedere similaritatea dispoziţiilor mai sus menţionate, apreciem interesant de observat jurisprudenţa şi doctrina şi din provincia Quebec, pentru a analiza condiţiile în care vorbim despre un contract de adeziune. Cunoaştem din practică cât de subtilă poate fi câteodată limita dintre un contract de adeziune şi un contract negociabil dar nenegociat, aşa încât criteriile reţinute de colegii noştri din Quebec ar putea fi utile.

 

            6.2. În ceea ce priveşte contractul încheiat cu consumatorii, acesta este prevăzut în articolul 1177 în noul Cod civil român ca fiind supus legilor speciale  în completarea dispoziţiilor acestui cod.

În cadrul Codului civil din Quebec în articolul 1384 întâlnim acest tip de contract ca fiind   « le contrat dont le champ d'application est délimité par les lois relatives à la protection du consommateur, par lequel l'une des parties, étant une personne physique, le consommateur, acquiert, loue, emprunte ou se procure de toute autre manière, à des fins personnelles, familiales ou domestiques, des biens ou des services auprès de l'autre partie, laquelle offre de tels biens ou services dans le cadre d'une entreprise qu'elle exploite. »

Observăm că legiuitorii ambelor coduri crează doar cadrul legal el consacrării acestui contract, lăsând locul legislaţiei speciale să îl detalieze.

 

 

7. In cadrul executării bunurilor mobile corporale, procedura de preluare a bunului în vederea administrării, este prevăzută în articolele 2468 - 2473 din noul Cod.

Conform reglementărilor consacrate şi de Codul civil al provinciei Quebec, creditorul care are o ipotecă asupra bunurilor unei întreprinderi poate prelua bunurile ipotecate în vederea administrării dacă notifică hotărârea sa persoanelor prevăzute de lege şi înscrie la arhivă un aviz de executare.

Preluarea bunurilor se face temporar, cel mult până la satisfacerea creanţei pentru care s-a constituit garanţia. Preluarea bunului în deplină administrare nu poate aduce atingere drepturilor dobândite anterior de locatar. Aşa cum am arătat mai sus, în cadrul secţiunii 2.4. din prezentul material, persoana ce răspunde de administrarea bunurilor are calitatea de administrator al bunurilor altuia însărcinat cu administrarea deplină, conform dispoziţiilor din noul Cod.  

 

 

8. În Fişa tehnică a Proiectului Codului civil se reţine că în ceea ce priveşte asigurarea protecţiei drepturilor şi libertăţilor civile fundamentale inerente personalităţii umane, o atenţie specială a fost acordată reglementărilor internaţionale importante, enumerându-se Codul civil francez şi Codul civil al provinciei Quebec. Trebuie să precizăm însă că, în legislaţia din Quebec, drepturile şi libertăţile fundamentale sunt grupate într-un act normativ distinct cu rol de constituţie, intitulat „Charte des droits et libertés de la personne" . Acestea sunt completate cu dispoziţii cuprinse în Codul civil cu privire la respectul reputaţiei şi vieţii private, precum şi la respectul corpului după deces.

  În cadrul capitolului destinat respectului la viaţă privată, sunt prevăzute, în ambele coduri, atingerile aduse vieţii private, în articolul 36 din Codul civil din Quebec, respectiv articolul 74 din noul nostru Cod. Menţionăm însă că, dispoziţiile prevăzute la literele d, f şi g din articolul 74 nu se regăsesc în articolul corespondent din Codul civil din Quebec. Dar, subiectul prevăzut de litera g, considerat foarte important, este reglementat pe larg în cadrul mai multor articole şi consacră principiul accesului la informaţie privată, amplu prevăzut şi în legislaţie specială.

Tot în cadrul acestui domeniu, putem aminti şi respectarea voinţei persoanei decedate cu privire la propriile funeralii şi la corpul său, conform articolului 80 din noul Cod care reia dispoziţiile articolului 42 din Codul civil din Quebec.

În ceea ce priveşte prelevarea în scop terapeutic sau ştiinţific de organe sau ţesuturi de la persoanele decedate, aceasta se poate realiza numai în baza acordului scris exprimat în timpul vieţii sau în lipsa acestuia, cu  acordul persoanelor enumerate în articolul 81 din Codul nou, care preia ideea reţinută de legiuitorul din Quebec în  primele aliniate a articolelor  43 şi 44.

 

 

CONCLUZII

În cadrul acestei analize ne-am propus să realizăm un studiu comparat al noţiunilor şi instituţiilor din Proiectul Codului civil din ţara noastră şi al celor existente în Codul civil din Quebec ce constituie, incontestabil, o sursă a reformei din România. Personal, apreciem că, în continuare, jurisprudenţa şi doctrina din provincia Quebec vor avea un cuvânt de spus în opera de edificare a noului drept civil în ţara noastră.

În acest sens, ne aducem aminte de cuvintele lui Gil Rémillard, participant la reforma Codului civil român în calitatea sa de fost Ministru al Justiţiei din Quebec, responsabil de finalizarea reformei în dreptul civil din această provincie. Domnia sa menţiona, în 1993,  în una din lucrările[22] destinate implementării dispoziţiilor noului Cod civil al provinciei canadiene, că un cod civil „este baza pe care se clădeşte structura socială". Suntem în total acord că doctrina şi jurisprudenţa, penetrate de spiritul general al legilor, vor interpreta noul Cod civil în respectul şi continuitatea valorilor de libertate şi democraţie ale socităţii.

 

 

 

 

* Doctor în drept, avocat, Baroul Iaşi şi Barreau du Québec ; iolanda.boti@botilaw.ca.

** Avocat, Baroul Iaşi şi Barreau du Québec ; victor.boti@botilaw.ca.

[1] Expunere de motive, în „Noul Cod civil 2009 - Legea nr. 287-2009 (M.Of. nr. 511 din 24 iulie 2009)", ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p.33 ; Hotărârea nr. 277 din 11 martie 2009 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului de lege - Codul civil publicată în M.Of. nr. 213 din  2 aprilie 2009.

[2] « Le Code civil du Québec: 15 ansaprès: Constats, perspectives et influences » Pentru detalii a se vedea programul conferintei la adresa :  http://www.cba.org/CBA/canadian_bar_review/pdf/Colloquerev.pdf  (ultima consultare 7 octombrie 2010)

[3]  Le Code civil du Québec à dix ans  în Journal du Barreau, volum 36, nr. 1, Montréal, 15 ianuarie 2004

[4]  Introduction  în  « Code civil du Québec annoté », Tom 1, Livres 1 à 4, art. 1à 1370, 2009, Ediţia a 12-a, Ed. Wilson & Lafleur Ltée, Montréal, p. XII

[5] Mircea Nicolae, Mircea-Dan Bob,  La recodification du droit civil roumain en quête de modèle", Studia Iuresprudentia, nr.2/2008 http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=123.

[6] Pentru mai multe detalii a se vedea Iolanda Boti, Victor Boti,  Code civil du Québec et ses influences dans la reforme du Code civil roumain, Buletin Ştiinţific nr. 19/ 2010 al Universităţii Mihail Kogălniceanu, Iaşi, 2010, pp.52 şi următ.

[7] „Expunere de motive", în Noul Cod civil 2009 - Legea nr. 287/2009 (M.Of. nr. 511 din 24 iulie 2009), ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p.22

[8] Pentru detalii a se vedea Iolanda Boţi, Victor Boţi, Administrarea bunurilor altuia în noul Cod civil român, în revista Dreptul nr. 11/2010, Bucureşti, 2010,

[9] M. Cantin Cumyn, L'administration du bien d'autrui,Editura Yvon Blais Inc., Cowansville, 2000, p. 137.

[10] Hotărârea nr. 277 din 11 martie 2009  pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului de lege - Codul civil, publicată în M.Of. nr. 213 din  2 aprilie 2009

[11] Articolul 792 din noul Cod civil român, în alineatul 3, dispune că prevederile acestui titlu sunt aplicabile oricărei administrări a bunurilor altuia. Legiuitorul instituie şi o excepţie la această regulă, şi anume în cazurile vizate prin lege sau actul constitutiv sau împrejurări concrete ce impun aplicarea altor reguli de administrare.

[12] La redactarea textului a fost avut în vedere modelul Legii nr. 2007-211 din 19 februarie 2007, prin care a fost introdus, în Codul civil francez, Titlul XIV, „Despre fiducie". A se vedea în acest sens „Expunere de motive"în Noul Cod civil ..., Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 13.

[13] Hotărârea nr. 277 din 11 martie 2009  pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului de lege - Codul civil, publicată în M.Of. nr. 213 din  2 aprilie 2009.

[14] Conform articolul 483 alin.2 din noul Cod.

[15] Legea nr. 18 din 27 septembrie1990, pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului, republicată ca urmare a constatării unor diferenţe de traducere din limba engleză în limba română în conţinutul convenţiei în  M.Of. nr. 314 din 13 iunie 2001.

[16] Dan Luţescu, Observaţii privind unele criterii jurisprudenţiale de apreciere a interesului uperior al copilului aflat în dificultate, la luarea unei măsuri de protecţie specială faţă de acesta, material ce poate fi consultat la adresa: http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/lutescu_ro.pdf   (7 octombrie 2010).

[17] Aceste două articole au fost modificate prin Ordonnance n°2005-759 du 4 juillet 2005 - art. 3 şi 7 JORF 6 juillet 2005 en vigueur le 1er juillet 2006.

[18] In 1990 a intrat in vigoare Legea curatorului public care a creat un instrument juridic specific, ca un fel de procura. Principiile acestui mandat au fost preluate in noul Cod civil al Québec-ului, care a intrat in vigoare in 1994.

[19]  Laurence Charest, La réforme des régimes de protection au majeur, Montréal, Chambre des Notaires au Québec, 1990, pg.2

[20] Iolanda Boti, Victor Boti, Mandatul în caz de inaptitudine în noul Cod civil, susţinut în cadrul Sesiunii ştiinţifice anuale „Provocările societăţii post-comuniste. Dimensiunile politico-juridice, instituţionale şi culturale", a XVIII-a ediţie, 21-22 mai 2010, „Universitatea Mihail Kogălniceanu", Iaşi.

[21] Hotărârea nr. 277 din 11 martie 2009 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului de lege - Codul civil publicată în M.Of. nr. 213 din  2 aprilie 2009.

[22] Le Code civil du Québec, tome 2, Ed. Publications du Québec, Québec, 1993, coperta a IV-a

« Back