Numărul 1 / 2008

XIVèmes JOURNÉES JURIDIQUES FRANCO-ROUMAINES

„L'influence du droit communautaire sur les droits nationaux", Bucureşti şi Cluj-Napoca, 26-27 iunie 2008

Întâlnirile franco-române pe teme juridice au fost restabilite începând din anul 1967. Desfăşurate alternativ la noi în ţară şi în Franţa, sunt un prilej de dezbatere ştiinţifică şi de reînnoire a legăturilor tradiţionale dintre cele două ţări. Organizatorii ediţiei din acest an au fost Institutul de cercetări juridice din cadrul Academiei Române, Société de Législation Comparé, Universitatea Ecologică din Bcuureşti şi Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Lucrările au fost împărţite pe două zile: prima la Bucureşti, a doua la Cluj-Napoca.

Vineri, 27 iunie, sub preşedinţia d-lui. decan Paul Vasilescu, prima temă de dezbatere a fost „Influenţa dreptului european asupra reformei dreptului contractelor". Punctul de atracţie l-a constituit intervenţia raportorului francez, dl. profesor Denis Mazeaud. Reputatul civilist este descendentul cunoscuţilor autori Henri, Léon şi Jean Mazeaud, ale căror lucrări de drept civil au fost unul dintre principalele repere urmate de doctrina română a ultimilor patruzeci şi cinci de ani. Domnia sa predă la Universitatea Paris II „Panthéon-Assas" şi este secretarul general al Asociaţiei „Henri Capitant" a prietenilor culturii juridice franceze.

Prezentarea a pornit de la necesitatea de a actualiza Cartea a III-a a codului civil francez, dedicată în mare parte contractelor. Intrat în vigoare în 1804, codul napoleonian a fost un model pentru ţările care l-au preluat şi un imbold de codificare pentru celelalte. În plan general, acesta a contribuit la răspândirea până în cele mai îndepărtate zări a prestigiului şi influenţei culturii juridice franceze. Trecerea timpului şi schimbarea datelor în politica şi economia mondială au dus la estomparea influenţei franceze. Acest aspect este foarte evident în domeniul contractual, unde dominaţia economică a firmelor din Statele Unite a impus treptat modelul american în dauna celor europene.

Proiectul francez de reformă a reglementării contractelor a fost redactat cu observarea stadiului actual al problematicii în dreptul european. S-a ţinut seama de proiectul comisiei Gandolfi, de Principiile Unidroit, de Anteproiectul Catala şi de Principiile dreptului european al contractelor (PECL) redactate de către grupul condus de dl. profesor Lando. Fiecare dintre acestea are, în optica vorbitorului, plusuri şî minusuri: proiectul Gandolfi este prea teoretic; anteproiectul Catala este accesibil ca limbaj justiţiabilului, dar nu ţine seama de PECL. Rezultatul poate fi rezumat pe trei axe: aspecte în consonanţă cu proiectele europene, aspecte care nu au fost decât parţial primite de proiectul francez şi probleme în care soluţiile europene au fost respinse. Vorbitorul a oferit câteva exemple revelatoare din fiecare categorie.

În codul civil francez actual nu există dispoziţii speciale privind formarea contractului, pe când în proiectele europene acest aspect este reglementat. Ca urmare proiectul francez s-a inspirat în acest sens din maniera de a proceda a comisiei Gandolfi şi a PECL. Buna credinţă este şi ea special reglementată, conectând astfel proiectul la tendinţele europene. Pe aceeaşi linie a influenţei europene, francezii au schimbat soluţia în cazul neexecutării unei obligaţii de a face. Textul actual prevede că orice obligaţie de a face sau de a nu face se transformă în dezdăunări (art. 1075 din codul nostru civil); proiectul de reformă ţine seama de art. 9.102 din PECL, confrom căruia se procedează ca regulă la executarea silită în natură. De observat că practica şi legislaţia noastră au rezolvat deja acest aspect.

Dintre problemele acceptate reticent în preconizata reformă franceză, dl. Mazeaud a menţionat violenţa economică şi regimul rezoluţiunii.

Proiectele europene văd violenţa economică drept un viciu contractual, pe când francezii o acceptă numai ca viciu de consimţământ. Tradiţia dreptului civil din Hexagon vede în rezoluţiunea judiciară o expresie morală şi o dimensiune umanistă. Astfel se explică de ce pronunţarea rezoluţiunii revine magistratului, nefiind lăsată la latitudinea creditorului. Totuşî, reorientarea jurisprudenţei din ultima decadă face ca neexecutarea gravă din partea debitorului să permită rezoluţionarea unilaterală de către creditor a contractului.  Ultima soluţie este chiar cea prezentă în dreptul european; inspirată din analiza economică a dreptului, aceasta vine să favorizeze celeritatea raporturilor juridice. Proiectul francez se inspiră temperat din Europa, punând rezoluţiunea judiciară şi cea unilaterală pe picior de egalitate. Este vorba de principii concurente, debitorul putând în ambele cazuri să se adreseze judecătorului pentru a cere ajutor. Ca şi în PECL şi în proiectul Gandolfi, există rezoluţiune unilaterală anticipată, astfel că curentul liberal european s-a infiltrat parţial în materie.

Proiectul de reformă a contractelor în Franţa spune însă „nu" felului în care dreptul european reglementează clauzele abuzive în contractele de adeziune. Se revine la modelul liberal, în care numai consumatorul este protejat contra clauzelor abuzive, nu şi profesionistul. Se evită astfel intrarea prea agresivă a conceptelor de drept al consumaţiei peste cele de drept civil. Un alt „nu" apare în respingerea soluţiei de protejare a contractantului slab. Aceasta se regăsea în anteproiectul Catala şi reprezenta o derivă consumeristă considerată ca inaceptabilă de către preconizata reformă.

Dacă aceste două aspecte ţin de opoziţii politice, există şi una de ordin cultural, materialzată în general într-o rezistenţă neconştientizată a Franţei faţă de un drept unic european străin ei. Cel mai bun exemplu este menţinerea noţiunii de cauză a contractului. Aceasta nu apare în proiectele europene. În cel francez, cuvântul a dispărut, dar noţiunea este mascată în cea de „interes". S-a concretizat astfel însăşi definiţia cea mai generală a cauzei: interesul urmărit de către părţi în contract. O altă ipostază de rezistenţă culturală este refuzul revizuirii judiciare a contractului pentru impreviziune. Trebuie observat însă cum practica franceză a evoluat: conform unei decizii a Curţii de Casaţie din 1992, judecătorul nu poate revizui contractul, dar are posibilitatea de a ordona părţilor să acţioneze cu bună credinţă. Ca urmare, proiectul de reformă prevede că judecătorul poate interveni numai cu acordul părţilor. În fine, proiectul oferă cocontractanţilor posibilitatea de a stabili preţul în mod unilateral pe parcursul contractului. Conform PECL, preţul astfel fixat poate fi modificat de către judecător, care - la nevoie - să dispună un cuantum rezonabil. În proiectul francez, judecătorul poate sancţiona pe cel care a fixat un preţ nerezonabil.

Răspunsul român a fost dat în raportul prezentat de dl. Radu Catană, sub titlul: „Despre convergenţa drepturilor europene în materie de contract de societate".

După pauză, lucrările de dimineaţă au fost reluate sub preşedinţia d-lui. profesor Mazeaud. Tema a fost „Cadrul comun de referinţă în dreptul european al contractelor", prezentată de d-na. profesor Bénédicte Fauvarque-Cosson, vicepreşedinta Société de Législation Comparé. După ce a trecut în revistă parcursul diverselor proiecte europene de reformă, s-a oprit asupra Cadrului comun de referinţă (CFR) elaborat de comisia condusă de dl. profesor von Bar. Influenţa politică a Germaniei în Europa a făcut ca în 1998 lucrările să fie încredinţate unei comisii lărgite conduse de dl. profesor Schulte-Nölke; în cadrul acesteia, de cea mai mare notorietate se bucură subcomisia care se ocupă de obligaţii şi contracte, condusă de dl. Christian von Bar. Raportoarea franceză este membră a acesteia, la fel şi dl. Mircea-Dan Bob, de la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca. CFR este rezulatul unei munci susţinute depuse în ultimii zece ani şî care a intenţionat să continue linia deschisă de PECL. Principala diferenţă constă în maniera în care s-a lucrat: comisia Lando a dat la iveală o lucrare de ţinută rezultată în urma unor dezbateri ştiinţific dezinteresate, în timp ce comisia von Bar a lucrat în mare parte în virtutea presiunii politice unilaterale exercitată de dominaţia europeană anglo-saxonă. Ca urmare, Parlamentul a decis ca numai partea referitoare la contracte să fie reţinută din CFR, iar Consiliul Europei va lua în curând o decizie în virtutea căreia numai primele patru din cele nouă capitole ale CFR să fie luate în seamă. Oricum, pentru a elimina presiunile politice, se pare că o nouă comisie va fi numită pentru a continua şi finaliza lucrările.

Raportul d-lui. profesor Vasilescu, preşedintele grupului român al Asociaţiei Capitant, a formulat întrebarea: „Există un contract de consumaţie?". Tema generală a raportului s-a referit la penetrarea agresivă a conceptelor consumeriste în dreptul civil. Regulile şi instituţiile clasice ale acestuia sunt ca urmare reinterpretate în cheia dreptului consumaţiei.

După pauza de masă, sub preşedinţia d-nei. profesor Marilena Uliescu, s-au prezentat rapoartele: „Emergenţa unui drept internaţional privat comunitar" (Pascale Deumier, profesoară la Universitatea „Jean Monet" din St. Etienne) şi „Tradiţie şi inovaţie, Regulamentul Roma II relativ la legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale" (Alina Oprea, asistentă la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca).

Ultima dezbatere a fost prezidată de d-na. Pascale Deumier, rapoartele prezentate fiind: „Relaţiile personale între părinţi şi copii în contextul juridic european" (Cristiana Mihaela Crăciunescu, director al Şcolii naţionale de grefieri) şi „Tratatul de la Lisabona, câteva observaţii privind relaţiile între forma şi fondul regulilor relative la concurenţă" (Sergiu Deleanu, prodecan al Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca).

Mircea-Dan Bob

« Back