Numărul 4 / 2009

CONGRESUL ANUAL AL ASOCIAŢIEI "HENRI CAPITANT" A PRIETENILOR CULTURII JURIDICE FRANCEZE

JOURNÉES SUISSES - "DROIT DE LA SANTÉ: ASPECTS NOUVEAUX", Lausanne şi Neuchatel, 7-12 Iunie 2009

Asociaţia Capitant a reunit la cea de-a şaizeci şi şasea ediţie a congresului său anual un număr de o sută treizeci de participanţi din douăzeci şi trei de ţări. Preşedintele Michel Grimaldi a dechis lucrările trecând în revistă modul în care Asociaţia s-a implicat în actualitate în ultimii ani. Fondată în anul 1935 ca apărătoare a dreptului francez, a devenit după decesul fondatorului ei una de promovare a culturii franceze şi francofone, pentru ca din 2002 să-şi asume un rol mai larg: cel de valorificare a culturii juridice romaniste (continental europene) în general. În Franţa, Asociaţia s-a implicat în proiectul profesorului Pierre Catala care a dus la reforma dreptului obligaţiilor şi a emis proiectul de reformă a părţii din cod referitoare la bunuri. În plan internaţional, şi-a asumat începând din 2004 acţiuniel de contraargumentare la rapoartele Doing business şi a reacţionat cu un răspuns alternativ la „Draft of common frame of reference" redactat de comisia condusă de dl. profesor von Bar.

Tema aleasă a fost, aşa cum remarca organizatorul, dl. Pierre Wessner, „o temă care nu are preţ dar are un cost". Dezbaterile au fost divizate pe patru rapoarte generale: statutul juridic al corpului uman; accesul la îngrijiri şi la medicamente; sănătatea şi proprietatea intelectuală; persoana aflată în stadiu terminal.

Dl. Jaap Gerhard Sijmons (Utrecht), raportor general pentru primul subiect, a sintetizat evoluţia statutului juridic al corpului uman, vorbind despre tendinţa de contractualizare a acestuia. În provincia Québec, subiectul respectiv a ajuns să fie tratat în domeniul dreptului obligaţiilor. Dreptul italian priveşte în mod tradiţional pe om ca reprezentant al umanităţii, astfel că nu-l consideră proprietar al corpului său. În anii optzeci au apărut însă şi alte opinii, dezvoltându-se diverse modele identitare (considerarea corpului uman ca fiinţă, ca entitate, mişcarea feministă, cea pentru drepturile homosexualilor etc). Acestea au fost asociate ideii respectării vieţii private, de unde s-a tras concluzia că există un drept de proprietate asupra unor părţi a corpului, nu asupra  corpului integral - modelul predominant acum.

Chestionarul terţ, având-o ca raportoare pe d-na. Andrée Puttemans (Bruxelles), a atins sensibilele probleme de proprietatea intelectuală în domeniul industriei farmaceutice. S-au dezbătut astfel contrafacerile flagrante din ţări în ascensiune economică, precum India şi China. Ca o observaţie generală: pentru a se putea dezvolta, în toate ţările de acest gen s-a început prin practicarea contrafacerii, a imitării; numai pe această bază s-a putut apoi ajunge la inovare. Exemplul Indiei este unul relevant, industria farmaceutică ajungând acum la un stadiu de dezvoltare foarte avansat şi complex. Contrafacerea este oricum facilitată şi de faptul că o serie întreagă de medicamente nu sunt protejate juridic. Ca urmare, un alt aspect concret luat în discuţie a vizat brevetele: trecându-se peste dificultăţile iniţiale de considerare a invenţiilor farmaceutice ca brevetabile, s-a ajuns în stadiul în care se consideră că brevetul nu acreditează invenţia, ci interzice atingerea acesteia în teritoriul ocrotit. Două tipuri sunt practicate în domeniu: brevetul de producţie, ce protejează produsul farmaceutic şi tot ce îl înconjoară, respectiv brevetul de procedeu, ce se referă la etapa tehnică de fabricare a unui produs.

Cea mai disputată temă a fost ultima, unde îngrijirile persoanelor ajunse în stadiu terminal s-au centrat pe eutanasie. Raportul general întocmit de către dl. Olivier Guillod,  directorul Institutul de dreptul sănătăţii din cadrul Universităţii Neuchatel, a pornit de la fixarea interesului temei: testarea limitelor principiilor şi concepţiilor noastre juridice; în final, soluţia dată problemei reliefează ierarhia valorilor pe care s-a construit dreptul unei ţări. Dilema fundamentală se centrează pe decizia între apărarea vieţii şi dreptul la autodeterminare. Factori precum progresele medicale, atotputernicia pacientului, erodarea dogmelor culturale şi religioase, juridicizarea practicii medicale, ocultarea morţii în societatea europeană occidentală şi exaltarea autodeterminării au condus la schimbări importante în perspectiva asupra problemei discutate aici.

S-au analizat mai întâi chestiunile generale privind mecanismele juridice de luare a deciziilor în atare situaţii: cine ia hotărârea capitală? care sunt mecanismele de reprezentare legală? se foloseşte mecanismul directivelor anticipate? sau/şi cel al desemnării unui reprezentant privat ori al unei persoane de încredere a celui aflat în stadiu terminal? S-a pus apoi în discuţia raportorilor naţionali existenţa sau nu în fiecare ţară a unei reglementări a eutanasiei. În caz de răspuns afirmativ, s-a analizat tipul acesteia: pasivă (refuzul îngrijirilor) sau activă? activă directă sau indirectă (sedare terminală)? este reglementată asistenţa la sinucidere? Pornind de la fundamentările teoretice privind statutul juridic al corpului uman, mai mulţi raportori au arătat cum rezistenţa iniţială opusă de către medicii invocând jurământul hipocratic s-a dislocat treptat, pe măsură ce organizaţii de protecţie a drepturilor omului au invocat ideea dreptului la o moarte demnă. Toate legislaţiile raportate recunosc posibilitatea pacientului de a renunţa la tratament, în timp ce mecanismele de decizie pentru persoanele incapabile de a o lua diferă: reprezentant legal numit, medic, familie sau rude, reprezentant privat desemnat în prealabil, directive anticipate (ce pot fi obligatoriisau indicative). Raportorul canadian a arătat că în Québec directivele anticipate se aplică doar dacă este posibil. Or, ca şi în SUA, s-a observat în practică cum situaţia de la data redactării directivelor este în majoritatea cazurilor foarte diferită de cea de la internare; în plus, oamenii se mai şi răzgândesc ...

Dezbaterile au evidenţiat în mod repetat actualitatea discuţiei, pe fondul unor exemple precum turismul eutanasic practicat în direcţia Olandei sau al eutanasiilor transmise (uneori în direct) la televiziunea americană, respectiv britanică. Întrebarea finală a chestionarului s-a referit la problemele de politică juridică: este necesară o reglementare legală sau este suficient să ne mulţumim cu norme deontologice, etice ori profesionale? este necesară o minimă armonizare legislativă pentru a evita fenomenele de turism eutanasic? asistarea decesului trebuie încredinţată profesioniştilor din domeniul sanitar? în fine, conduc constrângerile de ordin economic la încurajarea eutanasiei persoanelor aflate în situaţii speciale de vulnerabilitate?

România a participat cu răspunsuri la primul chestionar (raportor - dl. Paul Vasilescu), la cel de-al doilea (d-ra. Juanita Goicovici) şi la al patrulea (dl. Mircea Bob). Toate chestionarele şi rapoartele naţionale sunt disponibile pe situl Asociaţiei (http://henricapitant.org/node/139); împreună cu cele patru rapoarte generale şi cu raportul de sinteză al d-lui. Jean-Louis Baudoin (Québec) vor fi publicate în volumul de Travaux al congresului.

Deşi desfăşurat în partea francofonă a Elveţiei, o menţiune specială trebuie făcută pentru organizarea precisă şi metodic germană a preşedintelui grupului elveţian, dl. Pierre Wessner, ajutat de către asistentele domniei sale şi de colegii de la Universităţile din Lausanne şi Neuchatel.

Secretarul general al grupului român al Asociaţiei a fost prezent efectiv la lucrări, mai ales că anul viitor ţara noastră va găzdui reuniunea. Tema fixată a fost cea a „Dreptului succesoral" şi a fost divizată în patru rapoarte generale: „Succesiuni şi familie" (raportor general dl. Paul Vasilescu), „Succesiuni şi contract" (dl. Alain Levasseur, profesor la Louisiana State University), „Succesiuni şi întreprindere" (dl. Ercument Erdem, profesor la Universitatea Galatasaray din Istanbul) şi „Succesiunile internaţionale" (d-na. Marie Goré, profesor la Universitatea Paris II). Raportul de sinteză va fi întocmit şi prezentat de către dl. Michel Grimaldi, preşedinte al Asociaţiei şi cel mai reputat specialist francez în domeniu la ora actuală. Congresul va începe în zilele de 24 şi 25 mai 2010 la Bucureşti şi va continua în 27 şi 28 mai la Cluj-Napoca. Mai multe informaţii se găsesc pe situl www.capitant.ro sau pot fi obţinute la adresa de email capitantro@gmail.com.

Reuniunile anuale următoare vor fi găzduite în Vietnam (2011) pe tema „Profesiilor juridice", Chile (2012), Spania (2013), Polonia (2014) şi Olanda (2015).

Mircea-Dan Bob

« Back