Numărul 2 / 2009

 

 

DISCUŢII ŞI PROPUNERI DE MODIFICARE A LEGISLAŢIEI ORGANICE DIN SFERA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

 

dr. Iordan NICOLA*

 

                  Résumé. Discussions et propositions de modification de la législation organique concernant l'administration publique locale. 2008, une année éléctorale, a été riche en réglementations concernant ce domaine. Cet article propose une analyse de ces réglementations - fréquemment criticables, - mais aussi un arrêt sur la modalité de les inscrire dans le cadre général normatif. Ce dernier problème doit être pris en considération parce que les réglementations spéciales nombreuses en la matière, tout comme la technique legislative déficitaire de notre législateur ont fait que quelques dispositions nouvelles soient contradictoires.

Une première question qui peut être remarquée est que plusieurs réglementations éléctorales ont été adoptés à l'aide des ordonnances d'urgence du gouvernement, procédé qui souleve un doute sur leur constitutionnalité, car c'est difficile d'imaginer comment pourrait prouver le Gouvernement l'urgence qui a imposé leur édiction.

S'impose aussi une analyse détaillée de la modalité de modification de la loi principale en matière d'administration publique locale - la Loi no. 215/2001 - surtout en ce qui concerne l'introduction de la procédure d'élection directe, par la population du départament, du Président du Conseil Départemental.

 

                Rezumat. Fiind un an electoral, 2008 a fost bogat în reglementări privind acest domeniu. Acest articol îşi propune să facă o analiză a acestor reglementări - adesea criticabile - dar şi să se oprească asupra modului în care ele se înscriu în cadrul general normativ.Aceasta din urmă întrucât numărul mare al reglementărilor speciale adoptate în această materie, precum şi tehnica legislativă deficitară a legiuitorului român au făcut ca unele dintre noile dispoziţii să fie contradictorii.

                O primă chestiune care poate fi observată este că multe dintre reglementările electorale au fost adoptate pe calea unor ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, procedeu ce ridică semne de întrebare asupra constituţionalităţii lor, fiind destul de greu de imaginat cum ar putea motiva Guvernul urgenţa ce a impus adoptarea lor.

                Se impune, de asemenea, o analiză detaliată a modului în care principala lege din domeniul administraţiei publice locale, Legea nr. 215/2001, a fost modificată, mai ales prin introducerea procedurii de alegere directă, de către populaţia judeţului, a Preşedintelui Consiliului Judeţean.

 

 

Mots clés : administration publique locale, reglémentations électorales, ordonnance d'urgence, loi de l'administration publique locale

Cuvinte cheie : administraţia publică locală, reglementări electorale, ordonanţă de urgenţă, legea administraţiei publice locale

 

 

            Consideraţii generale

 

            Fiind un an electoral, alegerea autorităţilor administraţiei publice locale desfăşurându-se în luna iunie iar alegerile parlamentare urmând a se desfăşura în 30 noiembrie a.c., anul 2008 a fost un an bogat în reglementări specifice acestui domeniu.

            Din nefericire, toate reglementările au fost adoptate şi au intrat în vigoare la limita termenelor prevăzute de Constituţia României, republicată, şi de alte acte normative.

            Aşa fiind, actele normative în speţă conţin o serie de carenţe şi neconcordanţe, menite a da naştere la confuzie şi practică administrativă neunitară. Mai grav însă este faptul că o serie de dispoziţii din aceste reglementări sunt neconstituţionale, netemeinice şi/sau nelegale.

            Studiul nostru îşi propune să releve câteva dintre aceste aspecte, cu propuneri de lege ferenda orientate spre eliminarea acestora.

 

            I. Modificarea reglementărilor în domeniul alegerilor locale

 

            În luna martie a.c., legislaţia în materia alegerilor locale, precum şi cea care reglementa constituirea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene a suferit modificări esenţiale, într-o dinamică şi inconsecvenţă uluitoare, de nedorit, care însă, reflectă turbulenţa mediului politic românesc.

            Concret, este vorba despre o suită de acte normative, publicate în Monitorul Oficial al României, partea I-a în perioada 7 martie-13 martie 2008, după cum urmează:

            a) Ordonanţa de Urgenţă nr. 20 din 27 februarie 2008 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale[1]. Ordonanţa menţionată a modificat şi completat mai multe acte normative şi anume:

            - Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 333 din 17 mai 2007;

            - Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 25 din 17 ianuarie 2003;

 - Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 123 din 20 februarie 2007.

            b) Guvernul României a adoptat un număr de 4 hotărâri, astfel:

            - H.G. nr. 264/2008 privind stabilirea datei de desfăşurare a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2008

            - H.G. nr. 265/2008 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea activităţilor referitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2008

            - H.G. nr. 266/2008 privind cheltuielile necesare pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2008

            - H.G. nr. 267/2008 privind numerotarea circumscripţiilor electorale judeţene si a municipiului Bucureşti pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2008[2].

            c) Legea nr. 35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali[3].

            d) Ordonanţa de urgenţă nr. 66/2008 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr.334/2006 privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, precum şi pentru modificarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificare şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali[4].

            Din această prezentare, rezultă o primă constatare anume aceea că într-un termen foarte scurt, de 6 zile, circumscris perioadei 7-13 martie a.c. au avut loc modificări succesive dar inconsecvente, chiar contradictorii, ale reglementărilor în domeniul alegerilor locale şi al constituirii autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale.

            În al doilea rând, ne exprimăm nedumerirea cu privire la graba manifestată de Guvern în adoptarea O.U.G. nr. 20/2008 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale.

            Mai mult chiar, în opinia noastră ordonanţele de urgenţă menţionate îmbracă aspecte indubitabile de neconstituţionalitate.

            În motivarea susţinerilor noastre, invocăm art. 115 alin.4 din Constituţia României, republicată, potrivit căruia:

            „(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". „Situaţia extraordinară constă într-o stare de urgenţă în reglementarea unui aspect ce nu comportă în nici un fel amânarea"[5].  

            Aşa fiind, este cât se poate de evident că nu poate fi vorba despre o „situaţie extraordinară", şi-n consecinţă Guvernul avea obligaţia de a se abţine de la emiterea O.U.G. nr.20/2008 şi să aştepte finalizarea procedurii de legiferare a Parlamentului şi publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I-a.

            În concluzie, apreciem că O.U.G. nr. 20/2008 este neconstituţională, fiind adoptată cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată.

 

            II. Aspecte de noutate şi succinte comentarii cu privire la modificările şi completările aduse de O.U.G. nr. 20/2008 şi respectiv Legea nr. 35/2008 şi O.U.G. nr. 66/2008.

 

            Subliniem de la început faptul că, demersul nostru nu şi-a propus să realizeze o analiză exhaustivă a noutăţilor pe care le aduc cele două acte normative sus-menţionate şi nici a aspectelor de incoerenţă, neconcordanţă cu alte reglementări sau/şi de neconstituţionalitate.

            Ne-am rezumat în studiul nostru asupra unor dispoziţii care, în opinia noastră, sunt cele mai relevante, iar altele sunt de natură a genera o practică administrativă şi o jurisprudenţă neunitare, fie datorită echivocului, fie datorită aspectelor de neconstituţionalitate.

 

            A. Cu privire la modificările şi completările aduse Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

 

            1. a. O primă modificare, în opinia noastră de esenţă, o regăsim în art. 1 alin. 1 al legii, text care, în mod implicit defineşte scopul legii, în următoarea redactare:

            „Prezenta lege reglementează regimul alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale - consiliile locale, consiliile judeţene, primari şi preşedinţi ai consiliilor judeţene".

            Cu alte cuvinte, prin legea organică a alegerilor locale se consacră statutul de autoritate a administraţiei publice locale al preşedintelui consiliului judeţean. În opinia noastră, statutul de autoritate executivă a administraţiei publice locale era prefigurat, fără a fi explicit consacrat în art. 123 alin.4 din Constituţia României, republicată, conform căruia: „Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare."

            b. În al doilea rând, alin.4 al art.1 din lege stabileşte că preşedinţii consiliilor judeţene se aleg pe circumscripţii electorale, prin scrutin uninominal, procedeu utilizat şi în alegerea primarilor. În mod corespunzător, aceste modificări sunt preluate în tot cuprinsul legii.

            c. În al treilea rând, relevăm că deşi primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene se aleg prin scrutin uninominal, în mod paradoxal şi inexplicabil numărul scrutinurilor şi majoritatea voturilor cu care se aleg cele două autorităţi diferă;

            Astfel:

            • Conform art. 97 alin.2 din Legea nr. 67/2004: „Este declarat primar candidatul care a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate". Dacă nici unul dintre candidaţi nu obţine această majoritate, se organizează un al doilea tur de scrutin la care participă candidaţii clasaţi pe primele două locuri. La al doilea tur de scrutin, este declarat primar candidatul care obţine cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.

            • Pentru alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene, aşa cum am arătat deja, legiuitorul a instituit în art. 971 alin (2) din lege o regulă distinctă, textul citat având următorul conţinut: „Este declarat ales preşedinte al consiliului judeţean candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate în primul tur de scrutin". În caz de balotaj, se va organiza un nou tur de scrutin la două săptămâni de la primul tur, la care vor participa numai candidaţii respectivi, aplicându-se regula din primul tur.

            Considerăm a fi cel puţin bizară această prevedere legală, de natură a afecta esenţa procesului electoral. Afirmaţia noastră are în vedere, cel puţin ipotetic, posibila şi probabila alegere nereprezentativă a unor preşedinţi de consilii judeţene, cu o majoritate atipică şi neuzitată în desemnarea prin vot a unor funcţii de demnitate publică.

            În final, trebuie reţinut că modificările reliefate pendinte preşedinţilor consiliilor judeţene au caracter de noutate absolută în legislaţia postrevoluţionară, anterior alegerea acestora fiind făcută prin vot indirect[6].

 

            2. Prin articolul 41 se completează Legea nr. 67/2004 cu unele dispoziţii impuse de statutul României dobândit la 1 ianuarie 2007, de membru al U.E, pe de o parte, precum şi de prevederile art. 16 alin. 4 din Constituţia României, republicată, potrivit cărora: „În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale".

            Concret, art. 41 alin. 1 statuează „Cetăţenii Uniunii Europene care au domiciliul sau reşedinţa în România au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, cu îndeplinirea prevederilor prezentei legi". În alineatele 2 şi 3 ale articolului menţionat, legiuitorul stipulează că prin cetăţeni ai U.E. trebuie să înţelegem cetăţenii statelor membre ale U.E., cu excepţia României, şi-n acelaşi timp legea limitează dreptul cetăţenilor U.E. de a fi aleşi, numai în funcţiile de consilier local şi/sau consilier judeţean.

            Pentru evidenţa cetăţenilor Uniunii Europene cu drept de vot legiuitorul nostru a instituit, cu caracter de noutate, reguli specifice, inserate în articolele 221, 222, 223, 224. Astfel, cu titlu de exemplificare, remarcăm:

            a) pentru cetăţenii U.E. cu drept de vot care se află în evidenţele Oficiului Român pentru Imigrări, se întocmesc „liste electorale complementare", cu caracter permanent;

            b) listele electorale complementare se întocmesc şi se actualizează de „primar împreună cu formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări etc.".

 

            3. În art. 9 alin. 1 legiuitorul modifică de la 50 la 75 de zile, termenul minim pe care Guvernul trebuie să-l respecte atunci când adoptă hotărârea prin care se stabileşte data alegerilor locale. În cazul alegerilor parţiale, acelaşi termen se majorează de la 30 la 35 de zile.

 

            4. O altă modificare, de neînţeles şi în totală ignorare a principiului constituţional al descentralizării o regăsim în art. 16 alin. 1, 2, 6 şi 9.

            Este vorba despre faptul că legiuitorul nostru conferă Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor din subordinea M.I.R.A. competenţa de întocmire şi tipărire a listelor electorale permanente, spre deosebire de vechea reglementare care conferea această competenţă primarilor, împreună cu serviciile comunitare de evidenţă informatizată a persoanei. Afirmaţia noastră are în vedere faptul notoriu, adus în actualitate în preajma fiecărui proces electoral, acela că listele electorale permanente nu reflectă realitatea. Concret, în aceste documente fundamentale ale procesului electoral figurează persoane decedate, persoane care şi-au stabilit domiciliul în străinătate etc, context în care este posibilă fraudarea alegerilor. În mod indubitabil, clarificarea evidenţelor din listele electorale permanente poate fi făcută mult mai uşor de către primarii unităţilor administrativ-teritoriale, prin intermediul aparatului de specialitate pe care-l coordonează. Aşa fiind, este absolut de neînţeles raţiunea legiuitorului nostru de a conferi Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor competenţa de întocmire şi tipărire a listelor electorale permanente.  

 

            5. O serie de modificări au în vedere dispoziţii cu privire la birourile electorale, în opinia noastră, esenţiale, fiind următoarele:

            a) Termenul în care preşedintele tribunalului desemnează în şedinţă publică, prin tragere la sorţi, preşedintele biroului electoral de circumscripţie şi locţiitorul acestuia a fost majorat de la 15 zile la 20 de zile[7]. Modificarea ni se pare a fi oportună, noul termen fiind mult mai rezonabil.

            b) A fost redus de la 7 zile la 2 zile termenul în care prefecţii trebuie să aducă la cunoştinţă publică sediile în care îşi desfăşoară activitatea birourile electorale de circumscripţie[8];

            c) În art.28 legiuitorul stabileşte în mod expres numărul membrilor birourilor electorale ale secţiilor de votare şi anume: 7 membri în cazul birourilor electorale ale secţiilor de votare din comune, oraşe, respectiv 11 membri, în cazul birourilor electorale ale secţiilor de votare din municipii şi sectoarele municipiului Bucureşti, din care: un preşedinte şi un locţiitor al acestuia.

            Vechea reglementare prevedea limite minime şi maxime în privinţa componenţei birourilor electorale ale secţiilor de votare, context care genera echivocul şi o practică administrativă neunitară.

            d) O dispoziţie novatoare şi cu caracter derogator în activitatea structurilor colegiale o regăsim în art.40, în următoarea redactare: „Birourile electorale lucrează în prezenţa majorităţii membrilor care le compun şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi: În caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este hotărâtor".

            Aşadar, legiuitorul stabileşte în acest articol cvorumul de lucru şi majoritatea necesară pentru adoptarea hotărârilor, conferind în acelaşi timp, prerogative de excepţie preşedintelui. Întrucât legea nu distinge, considerăm că aceste dispoziţii sunt aplicabile deopotrivă birourilor electorale ale circumscripţiilor electorale, precum şi birourilor electorale ale secţiilor de votare.

 

            6. O regulă nouă este instituită şi în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de vot de către alegătorii netransportabili, din cauză de boală sau de invaliditate[9].

            Astfel, potrivit art. 87 alin.1: „Pentru alegătorii netransportabili din cauză de boală sau de invaliditate, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate aproba, la cererea scrisă a acestora, ca o echipă formată din cel puţin doi membri ai biroului electoral să se deplaseze cu o urnă specială".

            Din analiza comparativă a celor două variante ale textului în cauză, respectiv cel în vigoare şi cel anterior, putem concluziona după cum urmează:

            a) Se menţine norma permisivă, în sensul că preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate aproba deplasarea unei echipe, cu urna volantă, la domiciliul unor persoane netransportabile. Apreciem că aceste prerogative îi sunt conferite preşedintelui corelativ cu răspunderile pe care legiuitorul i le-a atribuit prin lege.

            b) Deplasarea echipei cu urna volantă se poate dispune numai la cererea alegătorului netransportabil, fiind exclusă varianta prevăzută în vechiul text, conform căruia, solicitarea putea fi făcută şi de către conducătorul instituţiei sanitare ori de ocrotire socială în care cel în cauză era internat. Apreciem că această modificare comportă unele discuţii pro şi contra, după cum urmează:

            - În favoarea modificării în acest mod a textului ar putea fi invocat argumentul unei posibile fraudări a alegerilor;

            - Dimpotrivă însă, prin comparaţie cu dispoziţiile art. 86 alin. 2 conform cărora „Alegătorul care, din motive temeinice, constatate de preşedintele biroului electoral al secţiei de votare, nu poate să voteze singur are dreptul să cheme în cabina de votare, în scopul de a-l ajuta, un însoţitor ales de el". În acest context, se poate aprecia că textul art. 87 are un caracter discriminator.

 

            7. Deşi modificarea dispoziţiilor art. 89 s-a făcut atât prin O.U.G. nr. 20/2008, precum şi prin Legea nr. 35/2008 sau, poate, tocmai din acest considerent, pe lângă unele prevederi care elimină posibile incertitudini şi întrebări[10] putem semnala şi o carenţă inacceptabilă.

            Concret, art. 89 lit. g şi implicit lit. h, omit din conţinutul lor, evident, dintr-o gravă eroare, consemnarea rezultatului votării în tabel separat pentru alegerea preşedintelui consiliului judeţean. Această regretabilă eroare ar putea crea unele probleme în activitatea birourilor electorale ale secţiilor de votare, revenindu-i probabil Biroului Electoral Central misiunea de a elucida această problemă.

 

            8. În finalul analizei noastre relevăm alte două carenţe ale legiuitorului nostru.

            În primul rând este vorba despre faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1219 din 18 decembrie 2007[11], a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 96 alin. 10 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale[12]. În conformitate cu dispoziţiile art. 147 din Constituţia României, republicată, Dispoziţia Curţii Constituţionale nr. 1219/2007 a produs următoarele consecinţe juridice:

            - Suspendarea de drept a dispoziţiilor art. 96 alin. 10 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale;

            - Obligaţia Parlamentului de a modifica dispoziţiile declarate neconstituţionale în acord cu Constituţia, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei (s.n.14 februarie 2008);

            - Încetarea de drept a efectelor juridice ale art. 96 alin. 10 din Legea nr. 67/2004 începând cu data de 30 martie 2008, dacă legiuitorul nu intervine pentru punerea în concordanţă a textului criticat cu dispoziţiile Constituţiei;

            În acest context, ni s-ar fi părut normal ca Guvernul şi/sau Parlamentul să fi modificat textul declarat neconstituţional, având în vedere faptul că ambele autorităţi au adoptat acte normative de modificare şi completare a Legii nr. 67/2004, în luna martie a. c.[13].

            Or, atâta vreme cât acest lucru nu s-a întâmplat trebuie să constatăm incoerenţa, şi chiar superficialitatea procesului de legiferare, în domenii de maximă importanţă pentru statul de drept, cum este cel al alegerii autorităţilor administraţiei publice.

            În al doilea rând, semnalăm o crasă neglijenţă şi o eroare de netolerat în conţinutul art. 99 alin. 5 din Legea nr. 67/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 35/2008 care are următorul conţinut: „Un exemplar al procesului-verbal pentru consiliul local, pentru consiliul judeţean, respectiv pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti, împreună cu întâmpinările, contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare, formând câte un dosar, sigilat şi semnat de preşedinte şi de membrii biroului electoral de circumscripţie, se înaintează consiliului local, respectiv consiliului judeţean sau, după caz, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în vederea validării mandatelor, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, republicată. Pentru primar, dosarul format potrivit prezentului alineat se înaintează, cu pază militară, în cel mult 48 de ore, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care au avut loc alegeri, iar în cazul primarului general al municipiului Bucureşti, la Tribunalul Bucureşti, în vederea validării mandatelor, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, republicată".

            Aşadar, legea organică privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale statuează că alegerile sunt validate de către consiliile locale sau consiliile judeţene în condiţiile prevăzute de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001[14], utilizând o normă de trimitere.

            Or, din simpla lectură a art. 30 din Legea nr. 215/2001 republicată, rezultă contradicţia dintre cele două texte, art. 30 având următoarea redactare: "Validarea alegerii consilierilor de face de către judecătoria în raza căreia se află unitatea administrativ-teritorială, de către un judecător desemnat de preşedintele instanţei. Cererea de validare a consilierilor locali se depune în termen de 3 zile de la data constatării rezultatelor alegerilor, în condiţiile legii".

            Cu alte cuvinte, cele două acte normative conţin prevederi contradictorii, de natură a crea reale chestiuni practice privind validarea alegerii consiliilor locale şi judeţene.

 

            B. Cu privire la modificările şi completările aduse Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin O.U.G. nr. 20/2008, Legea nr. 35/2008 şi O.U.G. nr.66/2008.

 

            Pentru a elimina orice echivoc, remarcăm că atât Guvernul prin adoptarea O.U.G. nr. 20/2008, precum şi Parlamentul prin Legea nr. 35/2008 au avut în vedere acelaşi text, respectiv Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în M.O. al României, Partea I-a, nr. 123 din 20 februarie 2007[15].

            În mod evident, ambele autorităţi au ignorat regulile statuate prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În cele ce urmează vom reliefa principalele modificări şi completări aduse Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată.

            1. O primă modificare este prevăzută în art.3 alin. 2, text în care preşedinţii consiliilor judeţene sunt evidenţiaţi alături de primari, consiliile locale şi consiliile judeţene ca fiind autorităţi ale administraţiei publice locale, prin intermediul cărora se exercită principiul autonomiei locale.

            În acest fel, se realizează concordanţa textului în cauză cu modificările şi completările aduse Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, în ceea ce-i priveşte pe preşedinţii consiliilor judeţene.

            Art. 26 al Legii nr. 215/2001 în forma modificată prin Legea nr. 35/2008 statuează că deopotrivă, mandatul primarului, consilierului local, respectiv al preşedintelui consiliului judeţean şi al consilierului judeţean este de 4 ani. Este menţinută regula potrivit căreia o autoritate a administraţiei publice locale aleasă în cursul unui mandat, încheie mandatul prezentei autorităţi.

            2. Modificarea adusă art. 29 din lege, prin O.U.G. nr. 20/2008 restabileşte limitele minime şi maxime ale numărului de consilieri locali prevăzute în Legea nr. 215/2001 înainte de modificările şi completările aduse prin Legea nr. 286/2006[16].

            Astfel, numărul consilierilor locali oscilează între 9 la comunele cu o populaţie sub 1.500 locuitori şi 31 în consiliile locale ale oraşelor cu o populaţie de peste 400.000 locuitori. Consiliul General al Municipiului Bucureşti va fi compus dintr-un număr de 55 consilieri locali.

            Această modificare ne relevă o dată în plus inconsecvenţa, incoerenţa şi instabilitatea legislaţiei româneşti, inclusiv a celei care ţine de reglementarea prin legea organică[17].

            3. Alte modificări de neînţeles sunt cele pe care le suferă art.30 din Legea nr. 215/2001, modificări aduse de O.U.G. nr. 20/2008. Este vorba în acelaşi timp despre unele modificări de fond şi de formă esenţiale, în opinia noastră, fiind următoarele:

            - Validarea/invalidarea mandatelor de consilier local şi de consilier judeţean a fost redată în competenţa consiliilor locale şi respectiv a consiliilor judeţene, de regulă, în şedinţele de constituire. Reamintim că vechea reglementare stabilea competenţa judecătoriilor în raza cărora se afla unitatea administrativ-teritorială respectivă, în ceea ce priveşte validarea alegerii consilierilor.

            Având în vedere că prin Legea nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, competenţa de validare a mandatelor de consilieri locali şi consilieri judeţeni a fost dată de legiuitor în competenţa instanţelor judecătoreşti, pe de o parte, raportată la recentele modificări aduse Legii nr. 215/2001 prin O.U.G. nr. 20/2008, pe de altă parte, ne apare fără putinţă de tăgadă inconsecvenţa şi incoerenţa procesului de guvernare. Mai precis, mi se pare inacceptabil faptul ca în timpul aceleiaşi guvernări, procedura de validare a consilierilor locali să fie acordată instanţelor judecătoreşti şi apoi, fără a fi pusă în aplicare, dispoziţia să fie modificată iar competenţa în materie să fie redată consilierilor reuniţi în şedinţa de validare.

            Totuşi, apreciem că legiuitorul a definit mai precis situaţiile care conduc la motivarea absenţelor de la şedinţa de constituire a consiliilor locale şi respectiv a consiliilor judeţene şi anume:

            a) din cauza unei boli care a necesitat spitalizarea sau a făcut imposibilă prezenţa acestora;

            b) a unei deplasări în străinătate în interes de serviciu;

            c) evenimente de forţă majoră, cauze prevăzute în art.30, alin.5 şi respectiv art.891 alin.3 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

            În sfârşit, şedinţele de constituire a consiliilor locale trebuie să se desfăşoare în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor şi nu în termen de 25 de zile, astfel cum prevedeau reglementările modificate.

            4. Pentru motivele relevate deja în conţinutul studiului nostru, considerăm ca fiind neconstituţională O.U.G. nr. 66/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, precum şi pentru modificarea Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii Nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.[18]

            Cu certitudine, ordonanţa în cauză nu reglementează „situaţia extraordinară" astfel cum prevăd dispoziţiile art.115, alin.4 din Constituţia României, republicată, îmbrăcând astfel aspect de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, O.U.G. nr. 66/2008 este neconstituţională prin conţinutul modificat al dispoziţiilor art. 30 şi art.89 din Legea administraţiei publice locale nr.125/2001, pe care le redăm mai jos:

             „Art. 30:(1) Constituirea consiliilor locale se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor, după îndeplinirea prevederilor art. 38 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, cu modificările şi completările ulterioare."

            „Art. 89: (1) Validarea alegerii preşedintelui consiliului judeţean se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor, în camera de consiliu a tribunalului, de către preşedintele tribunalului sau înlocuitorul acestuia, după îndeplinirea prevederilor art. 38 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 334/2006, cu modificările şi completările ulterioare."

            Înainte de orice comentariu, fiind utilizată o normă de trimitere, din cercetarea căreia constatăm că:

            - art.38 alin.11 din Legea nr.334/2006 instituie pentru mandatarul financiar obligaţia de a depune la Autoritatea Electorală Permanentă, în termen de 15 zile de la data desfăşurării alegerilor, un raport detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale pentru fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale sau candidat independent;

            - art.38 alin.11 instituie obligaţia Autorităţii Electorale Permanente de a publica în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, în termen de 24 de ore, lista partidelor politice şi a celorlalte formaţiuni participante la alegerile locale şi a candidaţilor independenţi pentru care a fost depus raportul prevăzut la art.38 alin.1.

            În opinia noastră aceste prevederi sunt atât neconstituţionale precum şi aberante, de natură a crea o degringoladă în activitatea de organizare şi desfăşurare a şedinţelor de constituire a consiliilor locale şi a consiliilor judeţene.

            Astfel, procedurile menţionate sunt neconstituţionale pentru că ignoră în mod flagrant dispoziţiile art. 121 şi art. 122 din Constituţia României, republicată, potrivit cărora primarii, consiliile locale şi consiliile judeţene se aleg, în condiţiile legii, evident fiind vorba despre legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. În acest context, este neconstituţional ca ordonanţa să condiţioneze validarea alegerii aleşilor locali (consilierii locali şi judeţeni, primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene) de acţiunea mandatarului financiar şi de cea a Autorităţii Electorale Permanente. Mai precis, în opinia noastră sunt neconstituţionale prevederile O.U.G. nr.66/2008 care condiţionează validarea alegerilor aleşilor locali de îndeplinirea unor obligaţii într-un anumit termen şi anumite condiţii de către mandatarul financiar şi/sau de către Autoritatea Electorală Permanentă.

            Pe de altă parte, ni se pare de neînţeles superficialitatea legiuitorului nostru atunci când stabileşte anumite termene procedurale. Avem în vedere termenul de 20 de zile de la data depăşirii alegerilor prevăzut de art. 30 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termen înăuntrul căruia trebuie să aibă loc constituirea tuturor consiliilor locale comunale, orăşeneşti şi municipale, raportat la termenele stabilite prin art.38 alin.(1) şi alin.(11) din Legea nr.334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, care însumate reprezintă 16 zile de la data desfăşurării alegerilor. Un calcul simplu ne conduce la concluzia că în cel mult 4 zile trebuie să se desfăşoare şedinţele de constituire ale tuturor consiliilor locale comunale, orăşeneşti şi municipale. Stabilind un astfel de termen, „legiuitorul" nostru a dat dovadă de o crasă lipsă de profesionalism, precum şi de o totală lipsă de respect la adresa celor implicaţi în organizarea şi desfăşurarea procesului de constituire a consiliilor locale.

            În finalul comentariilor referitoare la O.U.G. nr. 66/2008, trebuie să relevăm că dispoziţiile referitoare la validarea alegerii preşedintelui consiliului judeţean şi cele care reglementează constituirea consiliilor judeţene, prezintă caracter de noutate absolută în legislaţia postrevoluţionară. Redăm mai jos câteva dintre aceste reglementări, după cum urmează:

            - validarea alegerii preşedintelui consiliului judeţean se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor, în camera de consiliu a tribunalului, conform art.89 din Legea nr.215/2001;

            - rezultatul validării şi invalidării alegerii preşedintelui consiliului judeţean se aduce la cunoştinţă publică;

            - preşedintele consiliului judeţean care a fost validat depune jurământul prevăzut de art.89, alin.6 din Legea nr.215/2001, în faţa preşedintelui Tribunalului şi a prefectului, în şedinţă publică.

            - constituirea consiliilor judeţene se face în termen de 3 zile de la data depunerii jurământului de către preşedintele consiliului judeţean, cu alte cuvinte într-un alt termen decât cel prevăzut de lege pentru consiliile locale comunale, orăşeneşti şi municipale[19].

            Fără a realiza o analiză exhaustivă a prevederilor cu caracter de noutate ale O.U.G. nr.66/2008 ne întrebăm totuşi dacă este normal ca un ales local, respectiv preşedintele consiliului judeţean, să depună jurământul în faţa unui înalt funcţionar public, acesta fiind prefectul, în cazul de faţă?

            5. Având în vedere că prin modificările aduse Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale preşedinţii consiliilor judeţene vor fi aleşi prin vot direct, legiuitorul a găsit o soluţie, în opinia noastră nefericită, pentru modificarea în acest sens a prevederilor specifice din legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată.

            Concret, este vorba despre art. 88 din Legea nr. 215/2001 modificată prin Legea nr. 35/2001 care stabileşte numărul membrilor fiecărui consiliu judeţean, pentru diferite categorii de judeţe, clasificate în funcţie de numărul locuitorilor, astfel:

            Numărul locuitorilor judeţului      Numărul consilierilor

            1. - până la 350.000       30

            2. - între 350.001-500.000          32

            3. - între 500.001-650.000          34

            4. - peste 650.000          36

            Analiza comparativă a celor două texte, în vigoare şi cel modificat ne permite să constatăm că numărul consilierilor s-a redus cu unu, respectiv cu locul de consilier al preşedinţilor de consilii judeţene.

            În acest sens, art. 88 alin. 2 din Legea nr. 35/2008 prevede: „Consiliul judeţean ales în conformitate cu prevederile legii se completează cu preşedintele consiliului judeţean, care are drept de vot şi conduce şedinţele acesteia". Ni se pare cel puţin discutabilă şi nefericită exprimarea utilizată de legiuitor, verbul „a completa" inducând, de regulă, ideea de secundar, subsidiar. Mai potrivit ni se părea ca legiuitorul să fi conferit preşedintelui ales, prin vot direct, calitatea de membru de drept al consiliului judeţean.

            6. O altă modificare ambiguă, de natură a genera confuzii este inserată în art. 102 alin.2 al Legii nr. 215/2001, în următoarea redactare:

            „(2) Preşedintele consiliului judeţean răspunde în faţa alegătorilor de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene".

            Întrebarea care se naşte este aceea de a şti - ce înţelege legiuitorul nostru prin administraţia publică judeţeană, sintagmă pe care legea nu o defineşte. În acest context, este posibil ca textul în cauză să dea naştere unor practici neunitare şi unor confuzii de nedorit.

 

            CONCLUZII

 

            Am apreciat că analiza realizată în studiul nostru este oportună şi necesară atât pentru doctrina de drept administrativ dar, mai ales pentru funcţionarii publici din administraţia publică în general, pentru cei care-şi desfăşoară activitatea în administraţia publică locală, în special.

            Consideraţiile noastre au încercat să scoată în evidenţă dispoziţiile cu caracter de noutate pe care le regăsim în acte normative care reglementează alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, unele carenţe şi ambiguităţi şi, mai mult chiar, unele aspecte de neconstituţionalitate. Rămâne ca doctrina, practică administrativă şi/sau jurisprudenţa să confirme sau dimpotrivă, să infirme opiniile exprimate în cadrul studiului nostru.

 

 

*                               Autorul este conferenţiar universitar şi secretar al judeţului Sibiu; iordan.nicola@cjsibiu.ro

[1]               Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 177 din 7 martie 2008.

[2]               Publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 192 din 12 martie 2008.

[3]               Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a nr. 169 din 13 martie 2008.

[4]               Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a nr. 409 din 30 mai 2008.

[5]               A.Iorgovan, Constituţia României, revizuită, p.226.

[6]               A se vedea Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr.239 din 28 noiembrie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, abrogată

[7]               A se vedea art. 24 alin.5 din Legea nr. 67/2004.

[8]               Art. 27 din Legea nr. 67/2004.

[9]               A se vedea art. 87 din Legea nr. 67/2004.

[10]             A se vedea art. 89 alin.1 din Legea nr. 67/2004.

[11]             Publicată în M.O. nr. 117 din 14 februarie 2008.

[12]             Art. 96 alin. 10 din Legea nr. 67/2004 are următorul conţinut: „În caz de vacanţă a mandatului unui consilier independent sau al unui consilier aparţinând unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale, care nu mai are supleanţi pe listă, precum şi în cazul unui consilier ales pe lista unui partid politic care a fost radiat, în condiţiile legii, din registrul partidelor politice, indiferent de motivul radierii, locul devenit vacant este ocupat de primul supleant de pe lista care a obţinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate".

[13]             A se vedea O.U.G. nr. 20/2008 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale şi Legea nr. 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaţilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

[14]             Republicată în M.O. al României, partea I-a nr. 123 din 20 februarie 2007.

[15]             A se vedea Art. III din O.U.G. nr. 20/2008 coroborat cu Titlul III intitulat „Modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 78 din Legea nr. 35/2008

[16]             Publicată în M.O. al României, Partea I-a, nr. 621 din 18 iulie 2006.

[17]             Vezi art. 73 alin.3 lit. a şi lit. o din Constituţia României, republicată.

[18]             Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a nr.409 din 30 mai 2008.

[19]             A se vedea art. 891 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

« Back