Numărul 2 / 2009

 

 

ANULAREA ŞI SUSPENDAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE ÎN CONTENCIOSUL ELECTORAL

 

dr. Radu CARP*

 

Résumé. L'annulation et la suspension des actes administratifs dans le contentieux électoral roumain. En septembre 2008, le parti politique La Grande Roumanie a contesté devant la Cour Constitutionnelle l'Ordonnance d'Urgence du Gouvernemment no. 66/2008 et, devant la Cour d'Appel de Bucarest, la Décision du Gouvernement no. 802/2008. Tous les deux actes normatifs ont changé le contenu de la nouvelle Loi éléctorale, no. 35/2008. Ce parti politique a demandé à la Cour d'Appel de Bucarest d'annuler et de suspendre la Décision du Gouvernement no. 802/2008. La Cour d'Appel a rejeté la demande de sursis. Son arrêt a été motivé par cela qu'on ne peut pas invoquer l'intérêt légitime public pour contester des actes normatifs qui portent atteinte aux droits éléctoraux. "L'intérêt légitime public", une notion définie par la Loi no. 554/2004, peut être invoqué par toute persone physique ou morale. Le système actuel de contentieux administratif en Roumanie rend possible tout contestation des actes normatifs qui portent atteinte aux droits fondamentaux ; il permette une sorte d'actio popularis tellement critiquée par les auteurs et qui devrait être abandonnée de lege ferenda. L'article suivant examine les conséquences de l'arrêt de la Cour d'Appel de Bucarest sur la demande principale de cette affaire : celle d'annulation de la Décision du Gouvernement no. 802/2008. La conclusion de cet article est qu'il est nécessaire qu'on arrête les actions en justice introduites contre la législation électorale, afin qu'on puisse organiser les élections parlementaires en temps imparti, en accord avec la Constitution. La voie la plus efficace pour atteindre à ce résultat est l'abrogation de tous les actes normatifs subséquents du Gouvernement qui portent atteinte à la Loi éléctorale no. 35/2008.

 

                Rezumat. În septembrie 2008, Partidul România Mare a contestat în faţa Curţii Constituţionale Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2008 şi, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, Hotărârea de Guvern nr. 802/2008. Ambele acte normative au schimbat conţinutul noii legi electorale nr. 35/2008. Acest partid politic a cerut Curţii de Apel Bucureşti să anuleze şi să suspende Hotărârea de Guvern nr. 802/2008. Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare. Decizia a fost motivată prin faptul că nu poate fi invocat interesul legitim public pentru a contesta acte normative ce afectează drepturi electorale. "Interesul legitim public", o noţiune definită de către Legea nr. 554/2004, poate fi invocat de orice persoană fizică sau juridică. Actualul sistem de contencios administrativ din România face posibilă orice contestare a actelor normative ce afectează drepturile fundamentale, introducând un soi de actio popularis care este foarte mult criticată de doctrina de drept public şi ar trebui abandonată de lege ferenda. Acest articol examinează consecinţele deciziei Curţii de Apel Bucureşti asupra cererii principale din acest caz, de a anula Hotărârea de Guvern nr. 802/2008. Concluzia acestui articol este că este necesar să se oprească acţiunile în justiţie pornite împotriva legislaţiei electorale, pentru a se putea organiza alegerile parlamentare la timp, în acord cu Constituţia. Cea mai eficientă cale de a ajunge la acest rezultat este abrogarea tuturor actelor normative subsecvente ale Guvernului care afectează Legea electorală nr. 35/2008.

 

 

Mots clés :acte administratif, annulation, sursis d'exécution, intérêt légitime public

Cuvinte cheie : act administrativ, anulare, suspendare, interes legitim public

 

 

            Partidul România Mare (PRM) a contestat la Curtea Constituţională OUG nr. 66/2008 prin care s-a modificat noua lege electorală, nr. 35/2008 şi la Curtea de Apel Bucureşti HG nr. 802/2008 privind delimitarea colegiilor uninominale. Până în acest moment, nu există o decizie a Curţii Constituţionale, iar în al doilea caz avem doar o decizie a Curţii de Apel Bucureşti (25 septembrie a.c.) prin care se respinge cererea de suspendare a HG nr. 802/2008.

            În prima acţiune, PRM a contestat modificarea prin OUG nr. 66/2008 a art. 11, alin. 2, lit. g) din Legea nr. 35/2008 care, în noua formulare, a introdus sintagma "de regulă": «În cadrul unei circumscripţii electorale, delimitarea colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi pentru alegerea Senatului se face astfel încât mărimea acestora, calculată în număr de locuitori, să fie de aşa natură încât cel mai mare colegiu uninominal să fie, de regulă, cu cel mult 30% mai mare decât cel mai mic colegiu uninominal ». În cea de-a doua acţiune, PRM a invocat faptul că prin HG nr. 802/2008 s-au stabilit colegiile uninominale fără a se ţine cont de lipsa unei delimitări a comisiei parlamentare speciale în cazul municipiului Bucureşti şi a judeţelor Constanţa şi Satu Mare, delimitare care, în viziunea PRM ar fi fost obligatorie pentru toate colegiile uninominale fiind invocat faptul că, potrivit art. 12, alin. 1 al Legii nr. 35/2008, «prima delimitare a colegiilor uninominale va fi efectuată prin hotărâre a Guvernului, conform hotărârii unei comisii parlamentare speciale».

            PRM a introdus de fapt simultan două cereri în faţa Curţii de Apel Bucureşti, una privind anularea HG nr. 802/2008, în condiţiile art. 1 al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi una prin care solicita suspendarea executării acestei HG, în condiţiile art. 15 al aceleiaşi legi.

            Prin respingerea cererii de suspendare a HG nr. 802/2008, Curtea de Apel a dat dreptate Guvernului care a susţinut că PRM nu poate dovedi că este persoană vătămată îndreptăţită a cere suspendarea executării acestui act normativ. Raţionamentul Guvernului s-a bazat pe faptul că Legea nr. 554/2004 (art. 2) prevede că prin «persoană vătămată» se înţelege «orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ», iar prin interes legitim public (invocat de PRM) se înţelege «interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatorilor fundamentale ale cetăţenilor» (categorie în care se încadrează şi drepturile electorale). Raţionamentul Guvernului este greşit, deoarece orice persoană fizică sau juridică poate invoca un interes legitim public, instanţele judecătoreşti trebuind a face proba, extrem de dificilă în acest caz, a neîncălcării nici unui drept fundamental.

            Se poate remarca faptul că strategia procedurală a PRM este bine pusă la punct. Această constatare se bazează pe următoarele considerente. În primul rând, decizia Curţii de Apel din 25 septembrie a.c. poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 20 al Legii nr. 554/2004. Dacă se va admite acest recurs, litigiul, potrivit aceluiaşi articol, va fi rejudecat în fond. Trebuie luată în calcul posibilitatea ca instanţa de recurs - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să invalideze decizia Curţii de Apel Bucureşti şi să suspende HG nr. 802/2008.

            În al doilea rând, cererea PRM pe fondul acţiunii, respectiv anularea HG nr. 802/2008, se va judeca de aceeaşi Curte de Apel. Mai mult ca sigur, PRM va ataşa cererii sale pe fond şi argumentaţia Guvernului folosită cu ocazia examinării cererii de suspendare şi va dezvolta argumentul interesului legitim public.

            Curtea de Apel Bucureşti ar fi avut posibilitatea să nu admită cererea de suspendare a HG nr. 802/2008 dacă ar fi invocat faptul că, potrivit art. 8, alin. 1² al Legii nr. 554/2004, acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes public legitim pot avea ca obiect numai anularea unui act administrativ. Acceptând să judece cererea de suspendare şi ulterior argumentaţia Guvernului, Curtea de Apel Bucureşti a făcut o eroare de interpretare şi a oferit de fapt argumente mai solide PRM pentru judecata ulterioară a cererii pe fond. Eroarea se datorează faptului că prevederea respectivă a fost introdusă în 2007 şi instanţele nu au avut timp să stabilească cum se aplică aceasta.

            Prin solicitarea suspendării HG nr. 802/2008 PRM a dorit de fapt să dejoace argumentaţia Guvernului pentru respingerea cererii pe fond. Scopul introducerii acţiunii de suspendare nu a fost de fapt suspendarea însăşi, ci consolidarea argumentaţiei care va fi folosită la judecarea cererii de anulare a HG nr. 802/2008, prin obligarea Guvernului să îşi prezinte (şi să îşi epuizeze) strategia înainte de începerea efectivă a judecării cererii de anulare a HG. nr. 802/2008.

            Curtea de Apel Bucureşti, cu ocazia judecării fondului acţiunii, va avea două opţiuni: poate respinge cererea, însă în acest fel nu ar putea să justifice cum a acceptat până acum examinarea acestei cereri. Paradoxal, cererea PRM putea fi blocată definitiv doar dacă nu era admisă pentru a fi examinată de la bun început. O a doua opţiune, singura logică în aceste condiţii, este anularea HG nr. 802/2008.

            Prin simplul fapt că a admis, în mod eronat, să judece cererea de suspendare, Curtea de Apel Bucureşti nu ar mai avea la îndemână decât o singură alternativă, aceea de a soluţiona favorabil cererea de anulare.

            Logica acţiunii PRM este următoarea: pierde, am putea spune chiar deliberat, acţiunea de suspendare a HG nr. 802/2008 pentru a invoca şi contracara argumentele Guvernului în vederea anulării ulterioare a acestui act normativ.

            Chiar şi în eventualitatea în care sunt respinse atât contestaţia la respingerea suspendării HG nr. 802/2008, cât şi acţiunea pe fond, Curtea Constituţională se va pronunţa şi asupra contestării de către PRM a OUG nr. 66/2008.

            Să admitem că PRM câştigă procesul de contencios administrativ şi instanţa decide anularea HG nr. 802/2008. În acest caz, Guvernul va avea la îndemână posibilitatea să emită o HG sau OUG care să privească delimitarea colegiilor uninominale (modificarea Legii nr. 35/2008 s-ar mai putea face doar printr-o lege organică, deoarece priveşte sistemul electoral, domeniu care nu poate fi reglementat decât printr-o astfel de lege, potrivit art. 73, alin. 3, lit. a) din Constituţie; această variantă nu poate fi luată în considerare decât teoretic). Dacă va emite o nouă HG, aceasta va putea fi atacată de PRM din nou în contencios administrativ. Dacă va emite o OUG, aceasta va putea fi deasemenea atacată de PRM la instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 9 al Legii nr. 554/2004 dar PRM va putea introduce în acest caz şi o excepţie de neconstituţionalitate în condiţiile aceluiaşi articol, excepţie care va fi judecată de Curtea Constituţională.

            Actualul sistem de contencios administrativ, aşa cum este conceput, face ca toate actele normative emise de Guvern în completarea unor legi care privesc drepturi fundamentale sau pentru modificarea unor asemenea legi să poată fi contestate în faţa Curţii Constituţionale, direct sau în cadrul acţiunii intentate în faţa instanţei de contencios administrativ.

            În concluzie, decizia Curţii de Apel Bucureşti din 25 septembrie a.c. poate fi doar primul pas dintr-o dispută jurisdicţională ce se anunţă a fi foarte îndelungată.

            În acest caz a fost subestimat un adevăr constatat în repetate rânduri: în orice ţară în care se porneşte un contencios electoral în faţa instanţelor judecătoreşti sau de control al constituţionalităţii, acesta are în toate situaţiile efecte asupra desfăşurării alegerilor. Iar cu cât există mai multe posibilităţi de contestare, administrative, judiciare şi în faţa Curţii Constituţionale, cum este cazul României, cu atât aceste efecte sunt mai ample.

            Singura modalitate pentru a stopa acţiunile în justiţie care au în vedere procesul electoral este ca Guvernul să ofere un cadru coerent de reglementare: să abroge actele normative subsecvente Legii nr. 35/2008 care privesc desfăşurarea procesului electoral şi să procedeze la o nouă delimitare a colegiilor exclusiv pe baza acestei legi, prin convocarea comisiei parlamentare speciale la care această lege face trimitere. În caz contrar, oricine va putea de acum încolo contesta procesul electoral prin simpla invocare a «interesului legitim public».

 

 

            Notă : această intervenţie din cadrul colocviului de drept adminstrativ dedicat împlinirii a 70 de ani de la naşterea profesorului Ilie Iovǎnaş, Zborul frânt al unui Icar, a ţinut cont de evoluţiile înregistrate până la data de 15 octombrie 2008. Ulterior redactării acestei intervenţii, au avut loc următoarele evenimente relevante în acest caz, sintetizate mai jos după cum urmează:

 

            În data de 28 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea PRM de suspendare a efectelor HG nr. 802/2008. Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea PRM de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a verifica constituţionalitatea unor dispoziţii din OUG nr. 66/2008 (art. 2) şi OUG nr. 97/2008. Curtea de Apel Bucureşti a apreciat, în motivarea deciziei sale, că textele contestate de PRM sunt constituţionale. Potrivit acestei motivări, "Din perspectiva dispoziţiilor articolului 29, alineatul 5 din Legea 47/1992, Curtea apreciază că prevederile articolului III din OUG nr. 66/2008şi articolului I, punctul 11 din OUG nr. 97/2008 nu contravin principiilor constituţionale invocate de către reclamant, susţinerile acestuia vizând de fapt o eventuală nerespectare a normelor de tehnică legislativă care ar fi de natură să influenţeze legalitatea şi oportunitatea actului administrativ dedus judecăţii". Curtea de Apel Bucureşti mai arăta în motivarea sa că a decis suspendarea procesului PRM împotriva Guvernului,considerând că sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, "în sensul că textele de lege a căror neconstituţionalitate se solicită a se constata au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere împrejurarea că acestea au stat la baza adoptării hotărârii de guvern a cărei anulare formează obiectul prezentei cauze". Totodată, Curtea de Apel Bucureşti reţinea căinstanţa constituţională nu s-a mai pronunţat printr-o decizie anterioară asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1248 din 18 noiembrie 2008, a judecat asupra ambelor cereri ale PRM (acţiunea directă şi excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa Curţii de Apel Bucureşti) şi a decis că art. 11, alin. 2, lit. e) şi g), art. 12, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 35/2008, OUG nr. 66/2008 şi OUG nr. 97/2008 sunt constituţionale. Procedând astfel, Curtea Constituţională şi-a însuşit motivaţia Curţii de Apel Bucureşti.

 

 

*                               Autorul este conferenţiar universitar şi prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti; radu.carp@fspub.ro.

 

« Back