Numărul 2 / 2009

IN MEMORIAM - ILIE IOVĂNAŞ

Dr. Lucian CHIRIAC[1]

Nu cred că eram cel mai potrivit actor care să fie însărcinat cu acest rol dificil şi pretenţios, dar este adevărat în acelaşi timp atât de nobil, prin care să evoci memoria unuia dintre marii tăi profesori. Invitaţia familiei m-a onorat şi în acelaşi timp mă obligă.

Eram în anul doi de facultate, într-un octombrie asemănător, „era toamnă nebun de frumoasă la Cluj", după cum ne spunea poetul Horea Bădescu, când l-am întâlnit pentru prima dată, eu în bancă, dânsul la catedră, pe d-nul profesor Ilie Iovănaş - titularul cursului de drept administrativ.

Niciodată nu mi-am putut închipui că ascultând cursurile domniei sale despre administraţia de stat, noţiunea şi obiectul dreptului administrativ, principiile fundamentale ale administraţiei de stat, organele administraţiei de stat, actele administrative sau controlul administrativ sau judecătoresc asupra activităţilor executive, peste ani, voi perpetua multe dintre cele învăţate. Modest, plin de haz, şugubăţ, cu o privire caldă şi luminoasă, cu înţelepciunea dascălului format la Alma Mater Napocensis şi nu în ultimul rând la adăpostul pălăriei cu boruri atât de ocrotitoare ale marelui nostru profesor Tudor Drăganu, Ilie Iovănaş a rămas în memoria noastră ca dascăl şi ca om.

Nu pot decât să mă înclin cu respect în faţa colegilor de la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai pentru această nobilă perpetuare, păstrare şi cultivare a valorilor academice clujene.

Profesorul Ilie Iovănaş s-a născut la 13 martie 1938 la Curtici - judeţul Arad. Înzestrat cu o inteligenţă nativă, cultivată în mod trainic pe băncile şcolilor, ocupant constant şi fără întrerupere al premiului întâi, a trecut cu brio examenul de admitere la Liceul pedagogic de învăţători din Arad. Cariera de dascăl se prefigura încă de atunci. Dotat cu cerbicia iubirii de carte, vorbăreţ, dar cumpătat, poreclit „sfatul şi povaţa", nu a fost departe să împlinească destinul hărăzit de bunica sa şi să „ajungă fiscarăş", adică avocat. Nu va ajunge avocat, dar poate chiar mai mult decât atât, deoarece şi-a dedicat viaţa studiului dreptului, aici în Cluj unde şef de promoţie a demonstrat că merita să fie cuprins în corpul academic al uneia dintre cele mai prestigioase facultăţi din România - Facultatea de drept din Cluj-Napoca. Din anul 1963 şi-a început cariera universitară, în 1969 a obţinut titlul de doctor în drept, laurii aşezându-se pe fruntea sa într-o carieră de aproape 40 de ani de universitar.

Mă întorc în timp şi mă întreb unde sunt toţi acei ani, unde sunt profesorii mei, când student fiind priveam parcul cel mare al Clujului de pe ferestrele sălii 90, aşteptând să ajungă la cursuri marii noştrii profesori: Tudor Drăganu, Vladimir Hanga, Ioan Albu, Graţian Porumb, Matei Basarab şi mulţi, mulţi alţii, dar şi mai tinerii lor discipoli printre care strălucea profesorul Ilie Iovănaş. Clujul „un pezzo di cielo, caduto in terra" era cu adevărat o cetate universitară cu caracter nobil şi de urmat, aşa cum se înfăţişa şi dascălul nostru.

Activitatea academică a profesorului Ilie Iovănaş nu s-a rezumat numai la catedră, ci s-a manifestat prin cursuri editate, articole, studii, comunicări ştiinţifice, participări la diferite sesiuni ştiinţifice, conferinţe, a fost membru al Institului Naţional de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu". A fost dascăl la facultatea de drept din cadrul Universităţii Babeş Bolyai Cluj-Napoca, dar şi la Universitatea Dimitrie Cantemir din Târgu-Mureş (unde am avut onoarea de a colabora), precum şi la Universitatea „ Vasile Goldiş" din Arad.

A scris mult, a scris cu competenţă, cu seriozitatea rigorii ştiiţifice, analitic şi sistematizat. Pentru mine cartea sa „Dreptul administrativ şi elemente ale ştiinţei administraţiei" apărută în Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1977, rămâne una dintre cele mai bune cărţi de specialitate; a se vedea capitolele referitoare la actele de drept administrativ, controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative pe calea acţiunii directe cu vestitele sale fine de neprimire, excepţia de ilegalitate şi această înşirare nici nu poate spune totul.

Dar, de ce nu, la fel de valoroasă este şi cartea sa „Drept administrativ" apărută în 1997 în Editura Servo-Sat Arad, o răsplată a timpului, în încercarea de modernizare a dreptului administrativ românesc. Şi dacă ar fi să parafrazez, numai cu aceste cărţi ar fi fost suficient pentru ca profesorul Ilie Iovănaş să intre în istoria dreptului românesc.

Cred că profesorului Ilie Iovănaş prin săvârşirea împlinirii sale, a realizat cel mai bine îndemnul la sârguinţă şi perseverenţă cuprins în adagiul lui Vergiliu „Labor omnia vincit improbus". Toate curg şi timpul descoperă toate. Şi dacă vreţi să vă amintiţi mai bine de cel ce a fost omul Ilie Iovănaş, recitiţi Byron în "Childe Harolds's Pilgrimage":

"Am stat în Veneţia pe Puntea Suspinelor/ Palat, de-o parte şi temniţă, de alta."

Să-l omagiem pe profesorul nostru, continuându-i opera.

[1]               Autorul este conferenţiar universitar la Facultatea de Drept a Universităţii Petru Maior din Tg. Mureş. El poate fi contactat la adresa de e-mail office@avocatlucianchiriac.ro

« Back