Numărul 2 / 2009

 

 

Iubiţi prieteni,

 

Vă rog să mă iertaţi că nu pot să particip la comemorarea organizată de instituţia dumneavoastră cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la naşterea regretatului profesor dr. Ilie Iovănaş. Nu numai bolile care mă rod mă împiedică să fac acest act pios în memoria unui foarte apropiat prieten, ci şi cealaltă boală care o însoţeşte, ea fiind însă cea mai gravă dintre ele. Terentius răspundea tatălui său, care-i imputa că a lipsit de la un festin organizat de el, spunându-i că a fost bolnav. La observaţia tatălui său, care era convins că acesta nu a fost bolnav, i-a răspuns "Senectus ipsa est morbus".

Prin perspectiva vârstei mele înaintate sunt în măsură să îmi dau seama cel mai bine de valoarea contribuţiei ştiinţifice a lui Ilie Iovănaş.

Ceea ce a împrumutat o valoare deosebită lucrărilor lui ştiinţifice a fost faptul că, înainte de a studia legislaţia aplicabilă, el a înţeles că este necesară o aprofundare cât mai completă a doctrinei dezvoltate în legătură cu legislaţia anterioară. Această metodă de cercetare i-a dat posibilitatea de a face numeroase observaţii critice şi propuneri de modificări ulterioare.

A doua trăsătură caracteristică este preocuparea constantă de a cuprinde toate problemele atât de variate ale dreptului administrativ într-o formă sintetică, care să fie o călăuză sigură atât pentru studenţii începători, cât şi prentru juriştii deja formaţi. Această strădanie a autorului a făcut ca manualul lui să fie utilizat în pregătirea lor pentru examene nu numai de studenţii facultăţii noastre ci, chiar după apariţia altor cursuri, de studenţii tuturor facultăţilor de drept din ţara noastră. Prin ideile sale fundamentale, cartea şi-a păstrat actualitatea până astăzi.

A treia trăsătură fundamentală a scrierilor lui Ilie Iovănaş este strădania de a aborda cele mai complicate probleme ale Dreptului Administrativ într-o formă cât mai simplă şi mai apropiată de pregătirea studentului începător. Acesta însuşire a făcut ca manualul, ca şi autorul lui, să fie îndrăgit de studenţi şi citit cu plăcere.

Deşi foarte strict în pretenţiile la examene, atitudinea lui Ilie Iovanaş faţă de studenţi era întotdeauna justă şi echilibrată, ceea ce inspira respectul studenţilor.

Rigoarea ştiinţifică cu care şi-a îndeplinit toate sarcinile primite, s-a datorat în bună parte şi faptului că el şi-a început activitatea ca asistent la catedra de Drept Civil al cărei conducător a fost marele jurist şi pedagog prof. dr. Aurelian Ionaşcu, al cărui stil de rară claritate se inspiră din aforismele lui Decartes, care a spus: "De la clarité avant tout".

Fie ca această claritate să călăuzească pe toţi juriştii noştri în scrierile lor, fie ele ştiinţifice sau redactate în exerciţiul profesiunii lor. Fie ca politicienii noştri să înţeleagă că există un limbaj juridic specific, care nu coincide cu cel pe care şi l-au însuşit de la coada vacii.

La moartea lui Ilie Iovănaş m-am despărţit nu numai de un discipol strălucit, ci şi de un prieten adevărat care nu m-a uitat nici după ce m-am pensionat, iar după ce a fost mutat la Facultatea de Drept din Arad, ori de câte ori venea la Cluj (aproape la două săptămâni o dată), nu uita să mă caute pentru a ne îmbrăţişa cu drag după o colaborare de atâţia ani de zile. Îmi lipseşte şi acum când, atât de bătrân şi bolnav, mă gândesc mai des la prietenii mei din trecut şi la cei ale căror devotate sentimente îmi încălzesc şi acum inima.

Prof. Univ. Dr. Tudor Drăganu

 


« Back