Numărul 1 / 2009
Argument - Colecţia Cultura juridică
*Pe data de 13 aprilie 2009, cu ocazia acordării burselor Stoicescu la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşţi, a fost lansată şi colecţia „Cultura Juridică". Prima apariţie în colecţie este celebra ediţie a treia (1931) a Cursului de drept privat roman al profesorului Constantin Stoicescu. Colecţia este iniţiată de Mircea Dan Bob, lector la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca; lectura publică a Argumentului colecţiei a fost făcută de către dl. conf.dr. Marian Nicolae, de la Facultatea de Drept din Bucureşti.
A trecut aproape un secol şi jumătate de la impresionanta operă de modernizare legislativă, ideologic datorată programului politic al generaţiei paşoptiste şi practic înfăptuită datorită voinţei domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Generaţiile de jurişti formate la luminile pariziene au ajuns să înpământenească o tradiţie juridică şi au dat nume de notorietate internaţională: Alexandresco, Cantacuzino, Titulescu, Matei Nicolau, Traian Pop, Djuvara, Speranţia, Finţescu, Gerotta, Stoicescu, Dongoroz, Valentin Georgescu, fraţii Ionaşcu etc. Formele - acuzate imediat după 1864/65 a nu avea fond - şi-au găsit un ritm propriu. Un mod de a aborda problemele juridice s-a făurit şi generalizat (bun sau rău, rămâne a se argumenta şi dovedi). Adăugând la acestea accelerarea vizibilă a discuţiilor pe tema adoptării unor noi coduri, rezultă ca s-a încheiat o etapă. Nevoia de a iniţia o colecţie de cultură juridică poate fi şi ea socotită ca un semn de maturizare a ştiinţei dreptului şi a sferei publice româneşti. Există şi alte motive pentru care o atare iniţiativă ne apare ca ncecesară. Confundat prea adesea cu simpla memorizare a unor texte de lege şi cu aplicarea lor mecanică, învăţământul nostru juridic şi practica publică pe care o inspiră riscă să piardă din vedere principiile sale generale, cele care au diferenţiat, în cele din urmă, civilizaţia europeană de restul lumii.
Colecţia noastră nu încearcă să refacă pur şi simplu cronologia dreptului. Nu va fi vorba de a face istorie pentru istorie: studiul unui trecut în sine nu poate fi decât repetitiv. Esenţialul intenţiei noastre este de a restitui marelui public românesc principiile hermeneutice pe care dreptul însuşi le implică; sunt principiile care jalonează locul originar de unde porneşte şi unde se întoarce orice iniţiativă legislativă. Succesiunea - fie aceasta temporală sau juridică - ţine de un principiu, iar nu de simpla cronologie a generaţiilor. Trecutul sau prezentul în sine nu sunt deci interesante: contează mai degrabă posibilitatea lor comună, cea care cheamă pe legiuitori să decidă în mod responsabil asupra viitorului.
Situaţia României nu este una normală din acest punct de vedere. Dezbaterile în jurul acquis-ului comunitar, de pildă, s-au limitat la o mână de experţi. Departe de a fi fost analizat în mod serios şi în cunoştinţă de cauză în cele două camere ale parlamentului şi în societatea civilă, „pachetul" de legi europene a făcut mai degrabă obiectul unor ordonanţe de urgenţă ale guvernului. Ceea ce, juridic vorbind, este o stare de excepţie... Toate acestea decurg dintr-un mimetism comod, iar nu dintr-un real parteneriat european. Prea puţini s-au întrebat şi mult prea puţini au fost întrebaţi: ce este cu aceste reglementări? în ce context au fost adoptate şi care le-a fost raţiunea? în ce măsură se potrivesc stării de lucruri de la noi? vor aduce în mod concret beneficii? ce trebuie făcut mai departe, pentru a vedea efectiv aceste beneficii?
Seria de cărţi pe care o propunem spre publicare are tocmai rostul de a stimula dezbaterea în domeniul ştiinţelor juridice, în acela al sferei politice şi, nu în ultimul rând, în societatea civilă românească. Nu trebuie uitat că mii de studenţi participă anual la cursuri universitare de drept. Formarea acestora este responsabilitatea noastră iar viitorul va arăta în funcţie de maniera în care îi vom forma. Nu trebuie uitat că nevoia unor coduri deontologice pentru avocaţi, judecători şi magistraţi este resimţită ca o necesitate tot mai presantă şi că toate rapoartele de la Bruxelles confirmă faptul că reforma justiţiei reprezintă nu numai o prioritate, ci chiar pivotul strategic al unei reale şi aşteptate schimbări în România. Punând la dispoziţia profesioniştilor dreptului materiale ce constituie repere în materie, putem contribui - modest, dar esenţial - la (re)construirea unei conştiinţe profesionale.
Pentru ca dezbaterea să fie posibilă, este nevoie deci mai întâi de toate de participanţi în cunoştinţă de cauză. România este absentă de la luarea deciziilor şi nu se impune în dispute datorită bagajului conceptual insuficient de pus la punct al juriştilor ei. Ultima jumătate de secol a văzut învăţământul nostru juridic redus la un tehnicism lipsit de orizont şi a deformat grav percepţia cetăţeanului de rând, a justiţiabilului: dreptul a ajuns să fie perceput ca un set de reguli formale, făcute numai pentru a fi ocolite, reduse fiind la inutilitate de permanentele agresiuni căreia i-au căzut pradă. Or dreptul însuşi este, în primul rând, o mişcare de idei, din care juristul şi simplul cetăţean se puteau încă împărtăşi înainte de 1945: studii în străinătate, liber acces la cele mai noi cercetări şi dezbateri, respectiv traduceri ale lucrărilor importante.
Acestea sunt aspectele pe care am dori să le atingem. Biblioteca Cultura juridică propune deci publicului interesat de fenomenul juridic două direcţii de acţiune: republicări şi traduceri. Este vorba de republicarea unor lucrări fundamentale apărute în România. Scopul urmărit este de a da o idee asupra nivelului atins de reflexia juridică românească, în etapele sale anterioare. Având conştiinţa valorii ce a caracterizat pe predecesori, ai un argument în plus pentru a păşi înspre propria perfecţionare. Republicărilor li se vor alătura şi traduceri ale eseurilor, monografiilor şi tezelor semnificative apărute în străinătate. Două categorii vor fi vizate: lucrări mai vechi care au exercitat o influenţă importantă asupra fenomenului juridic şi lucrări noi ce ilustrează mişcarea de idei actuală. Maniera de lucru propusă nu are caracter de absolută noutate pentru publicistica de profil din România. Astfel, colecţia Restitutio iniţiată la Editura All în anii nouăzeci a încercat aşa ceva, însă a făcut-o doar prin ediţii anastatice. Cantacuzino, Djuvara, Titulescu, Istrate Micescu, Constantinesco au fost republicaţi cu mici actualizări de limbaj, von Jhering a fost republicat în traducere românească - însă fără ca îngrijitorii ediţiilor să contribuie cu intervenţii explicative detaliate. La fel s-a întâmplat la Editura Rosetti cu eleganta monografie asupra stilului judiciar a lui Radu Dimiu, unul dintre celebrii redactori şi autori ai „Pandectelor Române", cu lucrările lui Mircea Manolescu, Mihail Eliescu, Hans Kelsen etc., publicate în colecţia Pro jure a Editurii Humanitas prin grija regretatului Doru Cosma. Gestul în sine a fost în fiecare caz lăudabil şi, cel puţin în cazul colegilor de la Beck, are şi astăzi o continuitate: în decembrie 2008 a apărut traducerea tezei de doctorat a lui Nicolae Titulescu, deschizătoare de drumuri în materia drepturilor eventuale.
Colecţia Cultura juridică intenţionează să împingă lucrurile mai departe de atât.
Vom publica în primul rând lucrări în care aspectele strict tehnice sunt necesarmente acompaniate de reflexia asupra fenomenului juridic. După o lungă perioadă în care justiţiabilul şi specialistul în drept nu au mai avut la dispoziţie materiale de referinţă în genul propus, este nevoie ca reeditările sau traducerile să fie însoţite de note şi studii explicative. Menirea ultimelor trebuie să fie aceea de a integra respectiva lucrare în context, recuperând şi actualizând noţiunile folosite de autor. Explicaţiile trebuie să lămurească cititorul asupra impactului pe care îl au raţionamentele autorului şi să-l ajute cu trimiteri bibliografice suplimentare.
Publicul ţintă îl constituie în primul rând juriştii şi studenţii în drept. Cărţile reţinute pentru colecţie se vor adresa, însă, în genere oricărui cititor preocupat de aspectele juridice ale vieţii de zi cu zi, de maniera în care dreptul, instrument social şi oglindă a societăţii, este perceput.
Apariţiile vor fi programate în funcţie de două unice criterii: calitate şi relevanţă. Se va ţine, astfel, seama de prestigiul autorului, de impactul scrierilor sale, precum şi de importanţa demersului său pentru societatea românească. Coordonatorul colecţiei se declară de la bun început deschis la propuneri, pe care le va supune unei analize de oportunitate. Aceasta va fi asigurată prin apelul la părerea unor specialişti, ale căror preocupări şi experienţă sunt capabile să ofere o opinie avizată.
dr. Mircea Dan BOB
|