Numărul 1 / 2007

 

 

*** Études offertes au professeur Philippe Malinvaud, Litec, Paris, 2007, XX + 750 p.

 

 

Philippe Malinvaud a predat la Paris şi Dijon, retrăgându-se din activitate în anul 2003, ca profesor la cea mai importantă facultate de drept din Franţa - Paris II „Panthéon-Assas". Specialist în drept imobiliar, este director şi unul din fondatorii Revue de droit immobilier (1979), respectiv a fost director între 1986 şi 2003 al Centre d'études et de recherches sur la construction et le logement. În calitate de secretar-general (1973-1982) şi apoi preşedinte (1982-1996) al Association « Henri Capitant » des amis de la culture juridique française, a contribuit activ la afirmarea şi răspândirea culturii juridice franceze în lume. În prezent, este preşedinte de onoare al acestei asociaţii.

Sumara prezentare de mai sus, cât şi lista de publicaţii de la paginile XVI-XX, sunt însă insuficiente pentru a reda importanţa personalităţii domnului profesor Malinvaud. Aceasta se desprinde mai pregnant din numărul şi calibrul contributorilor la culegerea de studii ce i-a fost dedicată.

Articolul redactat de dl. Jean-Louis Baudoin, judecător la Curtea de apel din Québec şi preşedinte al grupului canadian al Asociaţiei Capitant, analizează un implant de common law în dreptul provinciei francofone nord-americane[1]. Daunele punitive au fost împrumutate jurisprudenţial în Québec, fără ca acest împrumut să se facă însă fără discernământ. Dacă în common law-ul canadian anglofon acest tip de daune se fundamentează pe ideea de retribuire pentru conduita intolerabilă a debitorului, în sistemul de drept civil québecuez accentul cade pe prevenţie.

Profesorul Alain Benabent, cunoscut juriştilor români prin excelentul său manual de contracte, dedică un succint material elementului discreţionar în relaţiile juridice[2]. Dacă drepturile discreţionare sunt pe cale de dispariţie, acelaşi lucru este dorit de către autor şi în privinţa procedurilor discreţionare.

O problemă extrem de disputată în România, cea a accesiunii imobiliare artificiale, constituie obiectul de studiu al profesorului Jean-Louis Bergel, de la Universitatea Aix-Marseille III. Studiind momentul şi maniera în care aceasta se produce, autorul ajunge la următoarea concluzie: deşi accesiunea este legal instantanee în favoarea titularului fondului, prezumţiile instituite de textele codului permit convenţiei părţilor să amenajeze relaţiile dintre ele în funcţie de interesele economice ce pot apărea în fiecare situaţie concretă[3].

Dl. Guy Canivet, fost preşedinte al Curţii de Casaţie franceze şi actualmente membru al Consiliului de Stat, este de ceva vreme un pasionat cercetător al jurisprudenţei, al rolului şi posibilităţilor de evoluţie şi ameliorare ale acesteia. Cercetările domniei sale din ultimii ani sunt de ordin comparativ, cu o aplecare specială înspre sistemului anglo-american. Contribuţia sa la culegerea de studii de faţă[4] urmăreşte posibilitatea de a progresa jurisprundenţial prin invocarea şi folosirea în instanţă a argumentelor de drept comparat. Dl. Canivet vizează însă o utilizare specială a metodei comparative: aceasta nu trebuie să fie benefică numai profesorilor în procesul de predare a dreptului, ci şi practicienilor în administrarea acestuia. Ultimii pot şi trebuie să folosească argumentul soluţiilor promovate într-o aceeaşi problemă concretă de către legislaţiile şi instanţele străine.

Profesorul Pierre Catala, unul dintre cei mai importanţi civilişti ai momentului în Franţa, face o serie de observaţii punctuale asupra anteproiectului de reformă a dreptului obligaţiilor din codul civil francez[5].

Mutaţiile suferite în Franţa după primul război mondial de relaţiile economice şi juridice generate de construirea de locuinţe constituie obiectul unei foarte interesante analize a d-lui. François Demans, avocat în baroul parizian[6]. Fiind obiectul predilect de lucru al dedicatarului studiilor, se observă cum mai multe dintre acestea îl vizează; la fel o face şi cel al d-lui. Jaques Foyer, profesor consultant la Paris II, când cercetează problemele ridicate de vânzarea unui imobil în Franţa în raporturi ce conţin elemente de extraneitate[7]. Constatarea de pornire este una interesantă dreptului românesc: la 1804, codul napoleonian preconiza o vânzare imobiliară ce se rezolva într-o operaţiune extrem de simplă şi rapidă. Regulile de publicitate imobiliară au „desecretizat-o" şi timpul i-a impus în ultimii 100-150 de ani o serie de formalităţi şi constrângeri care i-au complicat regimul juridic. Vremurile recente i-au adăugat elementele de extraneitate (cetăţenia contractantului, naţionalitatea instituţiei de credit de la care cumpărătorul se împrumută etc.), ceea ce atrage atenţia autorului.

Actualul preşedinte al Asociaţiei Capitant, dl. profesor Michel Grimaldi, se ocupă de o problemă de strictă actualitate: dobânzile ce acompaniază un contract de împrumut substitutiv[8]. În contextul scăderii nivelului dobânzilor, expresia desemnează noul împrumut la care mulţi împrumutaţi recurg în vederea rambursării celui anterior contractat. Operaţiunea ridică două probleme: ce dobânzi va putea pretinde creditorul? şi, respectiv, care îi vor fi garanţiile? Răspunsul este oferit de autor în funcţie de cum împrumutul substitutiv a fost realizat pe cale de subrogaţie sau de novaţie.

Dreptul de folosinţă este analizat, în corelaţie cu problemele ridicate de proprietatea materială şi imaterială în domeniile urban şi imobiliar, de către dl. Michel Huet[9].

Rare sunt, din păcate, astăzi pe continentul european cercetările valoroase de teorie juridică. Tehnicismul în care s-a căzut în ultimii o sută de ani, incapacitatea de a face operă de legiferare comparabilă cu codificările secolului XIX sunt deseori acuzate ca derivând din absenţa unei filosofii juridice care să le anime. Un exemplu care încearcă să ne contrazică este contribuţia d-lui. Philippe Jestaz, profesor consultant la Paris XII, care abordează semnificaţiile posibile ale noţiunii de rezultat în teoria şi practica dreptului[10]. În aceeaşi direcţie se orientează şi eseul d-lui. Marcelo Urbano Salerno, profesor la Buenos Aires şi preşedinte al grupului argentinian al Asociaţiei Capitant[11], respectiv al d-lui. profesor Jean-Louis Sourioux asupra problemelor de limbaj în drept[12].

Dl. Patrice Jourdain, profesor la Paris I şi reputat specialist în dreptul obligaţiilor, încearcă să localizeze şi să precizeze noţiunea de garanţie în dreptul privat[13]. Cercetarea este interesantă, în contextul reformei recente întreprinsă în Franţa în această materie (2006) şi a celei începute la noi în 1999. Concluzia studiului recomandă perceperea noţiunii de garanţie ca o instituţie plurală şi multiformă; numai utilitatea conceptului - protecţia contra riscului - poate fi percepută ca şi comună, unică.

Interferenţa între sistemul continental european şi cel de common law este din nou subiect de reflecţie în studiul d-lui. Alain Levasseur, profesor la Universitatea din Louisiana[14]. Autorul încearcă să contureze conceptul de despăgubire în dreptul civil specific acestui stat, în care dreptul francez a fost şi este treptat erodat de cel tipic american.

O monografie nu demult apărută în România s-a ocupat de problema prescripţiei extinctive[15]. Binecunoscut publicului român prin traducerea în ediţii succesive a Antologiei sale consacrate gândirii juridice, profesorul Philippe Malaurie propune o scurtă reflecţie asupra prescripţiei observând valenţele timpului juridic[16]. Trecând la dimensiunea spaţială a dreptului, remarcăm studiul reputatului profesor François Terré (Paris II) asupra condiţionării juridicului de factorii geografici[17].

Studiul d-lui. Denis Mazeaud, profesor la Paris II şi secretar-general al Asociaţiei Capitant, încearcă să evalueze impactul ce-l va avea asupra dreptului francez eventuala adoptare a unui drept european al contractelor: fi-va o simplă evoluţie sau o profundă revoluţie[18]? Recomandăm cititorilor să compare acest material cu precedentul publicat de autor în Mélanges-urile dedicate profesorului Xavier Blanc-Jouvan - „Qui a peur d'un droit européen des contrats?"

Natura juridică a dreptului de preemţiune este analizată de către d-na. Corine Saint-Alary-Houin, profesor la Toulouse I[19]. Întrebarea care şi-o pune de fapt autoarea, întreprinzând o analiză complexă a practicii judiciare în materie, este: exercitarea preemţiunii are ca efect formarea unui nou contract între vânzător şi titularul acesteia? Sau ultimul se substituie pur şi simplu cumpărătorului ales de către înstrăinător?

Printre atâtea studii de înalt nivel, unul ne-a atras atenţia în mod special: cel al d-lui. Olivier Tournafond, profesor la Paris XII[20]. Lucrând pe exemplul pozitiv, concret al mutaţiilor operate în dreptul obligaţiilor şi în materia izvoarelor dreptului civil din Franţa, domnia sa întreprinde o analiză sceptică dar realistă a situaţiei actuale şi a perspectivelor influenţei juridice franceze. Recomandăm cu căldură cititorului român - obişnuit, din păcate, de literatura publicată la noi numai cu analiza pur tehnică, fără nici un orizont istoric, sociologic şi filosofic - această mostră de reflecţie juridică completă, profundă. Prin perspectiva pe care a abordează, ni se pare a fi cea mai importantă contribuţie din întregul volum dedicat profesorului Malinvaud.

Contribuţiile străine nu lipsesc. Dl. Gilberto Boutin Icaza se ocupă de recunoaşterea adopţiei cu efecte depline în dreptul internaţional privat panamez; dl. Jacques El-Hakim analizează influenţa codului civil francez în Orientul Mijlociu[21]; răspunderea organismelor de control tehnic în Luxemburg sunt studiate de către dl. Marc Elvinger şi d-na. Miryam Perriat[22]; problemele puse de laicizarea dreptului, cu examinarea situaţiei Orientului apropiat, sunt expuse de dl. Pierre Gannagé, profesor la Beirut[23]; d-na. Brigitte Lefebvre, profesor la Universitatea din Montréal, se preocupă de conturarea noţiunii contractului de adeziune[24]; contractele de servicii sunt analizate de către d-na. Yvette Merchiers, profesor consultant la Universitatea din Gand; profesorul Jerzy Rajski, de la Universitatea din Varşovia, se concentrează asupra soluţionării pe cale de mediere a litigiilor comerciale internaţionale[25]; influenţa juridică franceză asupra Mexicului este trecută în revistă de dl. Jorge Sánchez Cordero Dávila, preşedintele grupului mexican al Asociaţiei Capitant[26]; preşedintele grupului brazilian, dl. Arnoldo Wald, se ocupă, având în vedere şi calitatea domniei sale de membru al Curţii internaţionale de arbitraj, de statutul acestei probleme[27]. Studiile exemplificate nu fac decât să confirme vocaţia internaţională şi importanţa Asociaţiei Capitant în propagarea culturii juridice franceze, la care dl. Malinvaud şi-a adus aportul în calitate de preşedinte.

Am fost în mod sincer impresionaţi de calitatea acestei foarte recente apariţii editoriale. Publicarea de culegeri de studii în onoarea unei personalităţi este o practică curentă în Franţa. Importantă însă ne apare maniera în care pretextul aniversar este folosit pentru a da la iveală contribuţii având un nivel ştiinţific cât mai ridicat. A recomanda lucrarea aici recenzată cititorului jurist român ni se pare acum, la finele recenziei, o chestiune de la sine înţeleasă; mai degrabă am merge mai departe, dorindu-ne să putem recenza o culegere de studii similară publicată în România...

 

dr. Mircea-Dan BOCSAN

 

 

[1] Les dommages punitifs: un exemple d'emprunt réussi à la common law, pp. 1-10.

[2] Le discrétionnaire, pp. 11-16.

[3] L'accession différée en matière immobilière, pp. 17-28.

[4] L'influence de la comparaison des droits dans l'élaboration de la jurisprudence, pp. 133-144.

[5] Bref aperçu sur l'avant-projet de reforme du droit des obligations, pp. 145-153.

[6] Libre propos sur le maître de l'ouvrage d'une opération de construction, pp. 155-177.

[7] La vente d'un immeuble en France et le droit international privé, pp. 211-226.

[8] Les intérêts d'un prêt substitutif, pp. 249-261.

[9] Pp. 264-292.

[10] Qu'est-ce qu'un résultat en droit?, pp. 293-302.

[11] À propos de la constitution de la société civile, pp. 521-531.

[12] Y a-t-illieu de distinguer le langage du droit et le langage juridique?, pp. 577-585.

[13] Quelques réflexions sur la notion de garantie en droit privé, pp. 303-315.

[14] Quels dommages ... en droit louisianais?, pp. 353-373.

[15] Marian Nicolae, Prescripţia extinctivă, teză, Rosetti, Bucureşţi, 2004.

[16] L'homme, le temps et le droit. La prescription civile, pp. 393-396.

[17] Proximité, espace, espace-temps, pp. 587-595.

[18] Faut-il avoir peur d'un droit européen des contrats? (Bis sed non repetitia...), pp. 397-429.

[19] Le vendeur, l'acheteur et le préempteur... de quelques effets d'une préemption irrégulière, pp. 509-520.

[20] „Les deux métamorphoses du droit français". Observations hétérodoxes d'un civiliste sur la double mutation du droit des obligations et des sources du droit, pp. 619-658.

[21] Pp. 179-186.

[22] Pp. 187-210.

[23] Pp. 227-235.

[24] Pp. 375-391.

[25] Pp. 499-508.

[26] Pp. 533-575.

[27] L'arbitrage: entre efficacité et éthique, pp. 715-728.

 

« Back