Numărul 1 / 2006

Sandra Day O'Connor, The Majesty of the Law, Bestselling Author f Lazy B, Reflexions of a Supreme Court Justice, Edited by Craig Joyce, Random House Trade, Paperbacks, New York, 2004, 330 p.

Cartea publicată în anul 2004 reprezintă, în afara caracterului autobiografic al primei femei numită judecătoare la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii, o expresie a concepţiilor judecătoarei Sandra Day O'Connor, ca şi consideraţii privind personalităţi ale justiţiei americane, precum şi un istoric al dezvoltării justiţiei americane şi în special a Instanţei Supreme; cartea se referă mai puţin la anumite soluţii ale Curţii Supreme a SUA, iar, în această privinţă, dincolo de orice alte aprecieri, trebuiesă remarcăm că este o părere deja devenită comună în sensul că de decenii se maninfestă la Curtea Supremă a SUA două orientări: una conservatoare şi una liberală.

În caracterizarea cărţii, prof. James F. Simon de la New York scrie: „în cartea Maiestatea legii (e vorba de titlul cărţii, n.n), judecătoarea Sandra Day O'Connor a amestecat reflecţii personale cu analize cheie profesionale pentru a ne da o prezentare bogată a istoriei fascinante, a stării curente şi a viitorului plin de speranţă al domniei legii. Faptul că autoarea îşi are locul între cei mai influenţi judecători care servesc sub moderna Curte Supremă a SUA face ca această carte să fie şi mai importantă".

Structura cărţii (editată în condiţii grafice bune, pe copertă aflându-se alături de titlu şi chipul judecătoarei): scurte date biografice privind pe autoare (s-a născut într-un ranch în Arizona -New Mexico, a urmat Facultatea de Drept la Standford University şi nceput un serviciu public în Phoenix -Arizona; este căsătorită cu John O'Connor din 1952 şi are trei copii şi a fost numită prima femeie judecător la Curtea Supremă de către preşedintele Reagan şi a depus jurământul în 25.09.1981), prefaţa semnată de autoare având ca dată iunie 2002 (conţine câteva date autobiografice; mai arată că în 2001 Curtea Supremă avea nouă judecători, unul numit de preşedintele Ford, patru numiţi de Reagan, doi de Bush, doi de Clinton; în mai mult de 200 de ani Curtea Supremă a avut 108 judecători; menţionează ce funcţie în justiţie a avut înainte de numirea ca judecător Curtea Supremă; arată că numirea ei ca primă femeie judecător a fost primită cu ostilitate şi că a dedicat cartea asistenţilor ei -clerks -şi că volumul este rezultatul a mai mult de 20 de ani de meditaţie; îşi încheie prefaţa cu următoarea frază: „Speranţa mea este că temele istorice explorate în această carte şi reflecţiile exprimate aici vor ajuta pe cititor să înţeleagă mai bine sistemul nostru şi de ce şi cum domnia legii - the Rule of the Law -oferă lumii cea mai bună speranţă pentru viitor"), sumarul, materia volumului împărţită astfel: Partea I -Viaţa la Curtea Supremă (capitolele I -IV: Ce seamnă aceasta?, Agenda Curţii, Numirea la Curte: o istorie, Scriptele Curţii Supreme); Partea a II-a -O parte de istorie (capitolele V-XI: Magna Carta şi Supremaţia legii, Constituţia, Ratificarea, Evoluţia Declaraţiei drepturilor -Bill of rights, JudiciaryAct din 1789 şi tradiţia judecătorească americană, Acuzarea şi independenţa judecătorească, Un preşedinte al Curţii Supreme şi Habeas Corpus) ; artea a III-a-Oamenii care au ajutat la formarea Curţii Supreme (capitolele XII-XVII: Drepturile individului şi moştenirea lui Holmes, WilliamHoward Taft şi importanţa umanităţii, Charles Evans Hughes şi planul preşedintelui Roosvelt de extinderea Curţii, Thurgood Marshall: Influenţa unui povestitor, Warren E. Burger, Lewis F. Powell jr.) ; Partea a IV-a -Femeile şi dreptul (capitolele XVIII -XXI: Femeile în societate: experienţa americană, Mişcarea femeilor pentru dreptul de vot şi urmarea, Femeile ca judecătoare, Femeile şi puterea); Partea a V-a - Judecătorii şi instanţele (capitolele XXII - XXV: Organizarea şi structura sistemului de drept american, Juraţii: probleme şi rezolvări, Profesionalism, Lărgirea orizontului nostru); Partea a VI-a -Domnia Legii şi secolul XXI (capitolele XXVI -XXVIII: Scutul libertăţii: Constituţia americană şi Curtea Supremă, Viaţa legii: principiile logice şi experienţa din SUA, Privind în oglindă şi în globul de cristal) ; după capitole urmează epilogul, informări pentru cititori, tabelul notelor pe capitole, bibliografia şi indexul comun de materii şi persoane; cartea cuprinde o serie de fotografii dintre care menţionăm: fotografia autoarei pe coperta volumului, clădirea Curţii Supreme a SUA, John Marshall fost preşedinte al Curţii Supreme între anii 1801-1835 (Chief Justice), Oliver Wendell Holmes care a fost judecător la Curtea Supremă între anii 1902-1932 (Associate Justice), William Howard Taft -preşedinte al SUA între anii 1909-1913 ş preşedinte al Curţii Supreme între anii 1921-1930 (Chief Justice), autoarea cu preşedintele Chinei Jiang Zemin în septembrie 2002, autoarea cu nepoţica ei Courtney în 1995.

Ne vom referi la unele din ideile, concepţiile şi afirmaţiile autoarei, cartea prezentând caracteristica unui amestec între consideraţii strict juridice şi altele referitoare la viaţa propriu-zisă a Curţii Supreme a SUA, instituţie care a influenţat şi continuă să influenţeze sistemele juridice din multe alte ţări (dacă n-ar fi decât să dăm exemplul regulii zise Miranda, adoptată şi în alte sisteme: la noi regula Miranda a fos introdusă prin Legea nr. 281/2003 (art. 70 alin. 2 Cod procedură penală) : „învinuitul sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaraţie, i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă la învinuirea ce i se aduce în legătură cuaceasta") : în prima parte a lucrării intitulată Viaţa la Curtea Supremă autoarea scrie: „într-adevăr, Curtea este cea mai deschisă dintre cele trei ramuri de guvernare. Explicăm în detaliu motivele deciziei noastre. Dacă opinia noastră nu este unanimă, judecătorii care au opinie separată sau concurentă îşi expun punctele de vedere. Toate aceste explicaţii sunt tipărite şi afişate pe internet pentru ca întreaga lume să le cunoască"; în capitolele aparţinând primei părţi este explicat mecanismul de funcţionare a Curţii Supreme, autoarea precizând cu sunt atacate la Curtea Supremă atât hotărâri de la sistemul de instanţe al Statelor respectn cât şi de la sistemul federal dar, puţine din cererile trimise Curţii Supreme sunt acceptate spre a fi dezbătute şi judecate, funcţionând un adevărat filtru (s-a încercat: noi destul de recent un asemenea sistem, dar a fost abandonat), iar autoarea arată că „urmăm o politică nescrisă în sensul că o cerere adresată Curţii Supreme spre a fi rejudecată o cauză este acceptată numai dacă există acordul a patru din cei nouă judecători"; se mai arată că în fiecare an se fac mai mult de 7000 de asemenea cereri dar puţine sunt admise, în jur de 200; autoarea face şi o analiză a mecanismului prin care sunt numiţi judecătorii la Curtea Supremă, numire care trebuie să aibă aprobarea Senatului şi pentru care numire preşedintele G.W. Bush a hotărât că nu mai este necesară consultarea oficială a Asociaţiei Baroului American (autoarea dă exemple când dezbaterile în Senat au durat până la 19 zile, cum a fost cazul judecătorului Louis Brandeis); la încheierea primului capitol autoarea scrie: „Puteţi avea încredere că nu ne oprim niciodată, în fiecare caz de a contribui în mod adecvat la frageda balanţă a democraţiei noastre naţionale". În partea a II-a referitoare la istoria constituţională a SUA, autoarea se referă la rădăcinile engleze ale sistemului nord-american, la Magna Carta engleză din 1215, la făuritorii Constituţiei americane (framers), la Constituţia SUA, la Amendamentele Constituţiei, la disputa limită-mereu interpretatăşi redefinită -între suveranitatea Federaţiei şi suveranitatea lăsată fiecărui stat al Federaţiei, la organizarea judiciară a SUA (The Judiciary Act of 1789).

Redăm câteva dintre opiniile autoarei din această a II-a parte a cărţii: „Cea mai mare contribuţie a sistemelor juridice ale Marii Britanii şi SUA pentru pace în lume a constituit-oprincipiul că toate naţiunile trebuie să trăiască sub domnia legii ... Exemple în Constituţianoastră care îşi au originea în Magna Carta sunt necesitatea aprobării legislative a impozitelor, garantarea libertăţii de religie, cerinţa celerităţii judecăţii în penal, stabilirea unei justiţii independente şi clauza din al V-lea Amendament care se referă la o judecată echitabilă (due process clause)"; tot înaceastă parte a II-a autoarea; referă la Amendamentele care formează Bill of Rights şi anume primele zece amendamente ale Constituţiei adoptate în 1791 şi care privesc drepturile fundamentale pe  care le au toţi americanii, prezentând deosebită importanţă Amendamentul al V-lea prevede: „Nici o persoană nu va fi ... lipsită de viaţă, libertate, proprietate fără o; procedură legală"; autoarea consideră că: „Bill of Rights este într-adevăr un document remarcabil. Citindu-l eşti izbit de concizia sa. Nenumărate mii de pagini au fost scrise despre acesta, dar Bill of Rights însumează cele mai importante libertăţi ale noastre şi anume mai multde 24 de drepturi fundamentale în mai puţin de 500 de cuvinte".

În partea a III-a autoarea se referă şi la figuri, legendare le-am putea spune, ale judecătorilor sau preşedinţilor Curţii Supreme a SUA (Associate Justices şi Chief justices) ; au fost până la data publicării cărţii adică anul 2004, 108 judecători şi 16 preşedinţi ai Curţii Supreme a SUA; autoarea, prezentând pe câţiva din marii preşedinţi judecători ai Curţii Supreme, evită pericolul de a accentua latura anecdotică şi pune accentul în special pe concepţiile acestor judecători şi pe trăsăturile morale ale lor; referinţele sunt, printre altele, la  Chief Justice John Marshall, Associate Justice Oliver Wendell Holmes (citat din Holmes: „Dar când oamenii şi-au dat seama că timpul a răsturnat multe din credinţele lor în luptă, au putut săajungă la concluzia că ultimul bun la care oamenii aspiră este mai bine ajuns prin libera circulaţie a ideilor ... şi că adevărul este singura bază pe care dorinţele lor pot fi realizate în siguranţă. În orice caz, aceasta este concepţia Constituţiei noastre"), Associate Justice Benjamin Cardozo, Chief Justice William Howard Taft, Chief Justice Warren E. Burger, Chief Justice Charles Evans Hughes, Associate Justice Louis Brandeis, Associate Justice Thurgood Marshall, Associate Justice Lewis F. Powell jr., Chief Justice William Rehnquist -care era încă preşedinte al Curţii Supreme în momentul în care autoarea şi-a publicat cartea; autoarea se referă la strădania preşedinţilor Curţii Supreme de a evita exprimarea unor păreri separate (dissenting) şi de a obţine hotărâri în unanimitate sau cât mai puţine separate (opiniile separate pot fi în sistemul american dissenting -contrarii -sau concurring -care sprijină soluţia majoritară cu altă motivare); autoarea nu face caracterizări generale ivind orientările din diferite perioade ale Curţii Supreme a SUA, deşi este cunoscut şi recunoscut în multe alte lucrări asupra activităţii Curţii Supreme a SUA că, de exemplu. : ea ce se numeşte „Curtea Warren" a fost liberală ca orientare, iar cea denumită „Curtea Rehnquist" a avut o orientare conservatoare.

In partea a IV-a intitulată Femeile şi dreptul, autoarea, prima femeie judecător la Curtea Supremă a SUA arată că în prezent, adică în anul 2004, numărul femeilor studente la drept depăşeşte numărul studenţilor, ceea ce constituie un evident progres faţă cu faptul că la 17.09.1787 Constituţia americană a fost semnată de 55 de bărbaţi şi deci, aşa cum se exprimă autoarea „făuritorii Constituţiei nu au luat în considerare nici un rol pentru femeile americane" şi citează cuvintele poetului englez Alfred Tennyson după care soţia în raport faţă de soţ era „mai bună ca un câine, mai îndrăgită ca un cal"; în prezent 20% din judecători sunt femei şi 20% primari.

Din informaţiile privind istoria SUA: Judiciary Act din 1789 a prevăzut că la Curtea Supremă vor fi un Chief Justice şi cinci Associate Justices, după acesta numărul s-a mărit de la şase la zece, iar în prezent sunt nouă; în prezent se primesc anual 7000 de cereri de rejudecare la Curtea Supremă din care în privinţa a 200 li se dă dreptul de a fi rejudecate la Curtea Supremă; o altă funcţie a Curţii Supreme este de a asigura uniformitatea în soluţiile instanţelor federale; autoarea arată expres că rolul Curţii Supreme nu este de a îndrepta orice eroare; sistemul american este al judecăţii cu juraţi, în multe cauze penale şi în majoritatea cauzelor civile; autoarea face o serie de propuneri în privinţa organizării judecăţilor cu juraţi şi pomeneşte faptul că Anglia a înlăturat sistemul motivelor peremptorii de recuzare (peremtory challenges) şi se pronunţă pentru limitarea cazurilor peremptoriide recuzare; tot în partea a V-a autoarea consacră un întreg capitol -al XXIV-lea -profesiunii de jurist şi critică unele laturi ale profesiei de avocat printre care şi mentalitatea că procesul trebuie câştigat cu orice preţ(win-at-all-costs mentality).

În partea a VI-a a lucrării autoarea susţine teza în sensul rolului Constituţiei Americane şi al Curţii Supreme ca „scut al libertăţii" (autoarea pomeneşte de copilăria şi adolescenţa sa într-un ranch; s-a născut în Texas la El Paso şi scoate în evidenţă faptul că tradiţiile de luptă pentru libertate în Mexic, întruchipate de Benito Juarez îi sunt apropiate); autoarea pune accentul pe importanţa legii denumite 1964 Civil Rights Act; se pronunţă pentru o justiţie eficientă, nu temporizantă, deoarece: „Justiţie amânată înseamnă şi justiţie negată" (Justice delayed is justice denied); tot în această parte arată că: „Ramura judiciară trebuie să păstreze atât legea cât şi libertatea, pentru ca fiecare din acestea să acţioneze efectiv pentru binele comun şi sâ asigure justiţia"; mai arată că în sistemul american se asigură independenţa justiţiei şi pentru asigurarea independenţei justiţiei este necesar ca salariile şi poziţiile judecătorilor să se afle dincolo acţiunea forţelor exterioare; caracterizează puterea judiciară ca un „câine de pază" al taţilor democratice, dar arată în acelaşi timp că pentru menţinerea unei societăţi libere un al doilea principiu este acela al libertăţii presei; autoarea scrie: „Acolo unde Guvernul controlează cele mai multe surse de informaţie foarte puţin loc este lăsat libertăţii de expresie şi ... libertatea de expresie este instrumentul schimbării şi al revoluţiei"; autoarea arată că trei sunt principiile fundamentale ale unei societăţi democratice: o justiţie independentă, o presă liberă şi un mecanism care garantează drepturile fundamentale.

Volumul constituie nu numai o apreciere aprofundată a mecanismului şi orientării Curţii Supreme a SUA, ci şi o expresie a propriei experienţe de viaţă ca şi de profesie ca judecătoare la cel mai înalt for al justiţiei americane.

Betinio Diamant

Avocat baroul Sibiu

« Back