|
Numărul 1 / 2006 
ORGANIZATII INTERNATIONALE NEGUVERNAMENTALE IN SLUJBA RESPECTARII DREPTULUI MEDIULUIMOTTO: „Omul este măsura tuturor lucrurilor."(Protagoras)
Vlad George POP student UBB
Résumé: Les organisations internationales non-gouvernamentales ayant comme mission le respect du droit de l'environement.Les transformations subies par l'environement suite à l'activité humaine sont parfois profondes ; elles ont appelées une intervention juridique protectrice. Il y a plusieurs organisations non-gouvernamentales qui agissent à cette fin et notre article veut bien les apercevoir.
Dezvoltarea societăţii umane a dus la transformarea mediului din starea sa iniţială, prin etape succesive, la o formă cât mai apropiată de nevoile sale, aflate într-o continuă transformare. Această transformare, nu de puţine ori venită din nişte impulsuri naturale, a cauzat însă şi mari deservicii echilibrului ecologic. Dezechilibrul menţionat, credem că survine datorită lipsei unei conştinţe de mediu, manifestată atât pe plan internaţional cât şi regional. Ignoranţa poate fi sesizată astăzi prin apariţia unor probleme majore de mediu ca încălzirea globală, deprecierea stratului de ozon, apariţia unor ploi acide, defrişarea masivă a pădurilor, existenţa unor deşeuri periculoase, deşertificarea, punerea în pericol a unor specii de animale şi păsări[1] şi nu în ultimul rând existenţa unei poluări psihologice, manifestată prin existenţa unor informaţii nocive şi manipulatorii care împietează psihicul uman să funcţioneze într-un mod sănătos. Pe plan juridic, contracararea acestei ignoranţe s-a văzut manifestată, prin apariţia unei discipline denumită dreptul mediului. Această disciplină se doreşte a fi un apărător al valorii „mediului" în sine, nu şi ca accesoriu al altor valori[2]. Normele juridice, care caracterizează dreptul mediului sunt de ordin imperativ, dată fiind finalitatea acestora[3]. Conform art.6 din Legea nr.137/1995 „ protecţia mediului constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice", interpretând acest articol, se poate afirma că orice persoană fizică sau juridică este parte în raporturile juridice privind protecţia mediului. Fiind şi un drept căruia i se poate anexa un caracter de universalitate, este de dorit ca acesta să constituie o orientare activă a comunităţii internaţionale. Momentan însă, obiectivele vizate de acestă disciplină sunt considerate, de cele mai multe ori, la nivel jurisprudenţial ca fiind de aplicare ipotetică. De pildă, este de menţionat faptul că, în genere, faptele care au condus la o încălcare a normelor de mediu li s-a dispus de către organele de urmărire penală, nepunerea în mişcare a acţiuni penale, procurorul încetând urmărirea penală faţă de subiecţii activi ai respectivelor infracţiuni[4]. Astăzi, cu toate că înfăptuirea unei reale protecţii faţă de mediu, implică eforturi financiare considerabile (de exemplu, numai luându-se în calcul, costurile legate de achiziţionarea de tehnologii performante nepoluant), este de dorit ca statele sau agenţii poluatori să ofere protejării mediului o importanţă sporită, deoarece ocrotirea acestuia presupune o acţiune organizată în scopul utilizării raţionale, al conservării şi al reproducerii resurselor naturale. Obiectivul urmărit, de protejare a mediului, are nevoie de un anumit grad de celeritate, întrucât capacitatea naturii de a tolera acţiunea umană este limitată şi se poate distruge iremediabil. În încercarea de protejare a naturii, un rol important la nivel internaţional şi regional îl joacă organizaţiile neguvernamentale, care deşi nu au putere de legiferare sau de constrângere vis-a-vis de faptele care constituie încălcări ale dreptului mediului, realizează programe de acţiuni care doresc să apere un principiu de bază al dreptului omului, acela de a trăi într-un mediu sănătos. Într-o încercare de a învedera specificul acestor organizaţii, doctrina face o clasificare a acestor organizaţii pe nivelul a trei categorii[5]. I. Prima categorie cuprinde organizaţii cu un număr de membrii nu foarte numeros şi cu scopuri esenţial ştiinţifice ori/şi profesionale. În cadrul acestei categorii intră unele organizaţii, cum ar fi: A) Consiliul Internaţional al Uniunii Ştiinţifice[6] Activitatea internaţională a Consiliului Internaţional al Uniunii Ştiinţifice, în sfera protejării mediului are o istorie îndelungată, începând cu Primul An Internaţional Polar din 1882. De-a lungul său, Consiliul Internaţional al Uniunii Ştiinţifice, a realizat progrese remarcabile asupra cunoaşterii ştiinţifice a problemelor de mediu cu care se confruntă Terra.Consiliul prin demersurile sale, a surprins nevoia stringentă de realizare a unei sinteze interdisciplinare, de fixare şi evaluare a informaţiilor asupra mediului şi a schimbărilor suferite de acesta, precum şi impactul acestor probleme asupra oamenilor. În anul 1969, Consiliul pune bazele Comitetului Ştiinţific asupra problemelor de mediu, care va avea drept scop relevarea acestor probleme la scară mondială.Primul raport asupra activităţii acestui comitet, a fost coordonat de către Secretarul General al Naţiunilor Unite[7] în anul 1972 la Conferinţa asupra Mediului de la Stockholm, unde a fost adoptată " Declaraţia Conferinţei Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător", care cuprindea 26 de principii de prim ordin, pe baza cărora statele trebuiau să-şi fundamenteze viitoarele orientări asupra politicii de mediu. În 1979, Consiliul Internaţional al Uniunii Ştiinţifice a co-iniţiat prima Conferinţă Mondială asupra climei, care a condus la înfiinţarea în 1980 a Programului Mondial asupra Climei (WCRP), la formarea Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei (WMO) şi la formarea unei comisii intitulată "Comisia interguvernamentală de Oceanografie a Organizaţiei pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură a Naţiunilor Unite". Activităţile realizate de-a lungul anilor de către Consiliul Internaţional al Uniunii Ştiinţifce, pot fi considerate esenţiale pentru dezvoltarea programelor multinaţionale asupra mediului, fenomen apreciat nu numai de către O.N.U., ci şi de organizaţii internaţionale regionale ca Consiliul Europei. De la Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului, care a avut loc la Rio de Janeiro(Brazilia), în iunie 1992, fiind intitulată Conferinţa asupra mediului şi dezvoltării, Naţiunile Unite şi-au intensificat preocupările vizavi de problemele de mediu. Astfel O.N.U., a îmbrăţişat ideea susţinerii rezultatelor de dezvoltare globală, prin accentuarea integrării pilonilor socio-economici de dezvoltare la problemele de mediu. Lucrările Conferinţei de la Rio de Janeiro s-au finalizat prin adoptarea a cinci documente: 1) Declaraţia de la Rio asupra mediului şi dezvoltării, ce include 27 de principii privind drepturile şi responsabilităţile statelor în realizarea unei dezvoltări economice.[8] 2) Agenda XXI-un proiect privind modalităţile de realizare a unei dezvoltări eco-sociale susţinute şi a protecţiei mediului. 3) Declaraţia de principii privind administrarea, conservarea şi dezvoltarea zonelor forestiere esenţiale pentru dezvoltarea economică şi menţinerea oricăror forme de viaţă. 4) Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimburilor climatice, care vizează protecţia stratului de O3 şi fixarea limitelor minime ale valorilor privind calitatea sistemului climatic; tot astfel, se subliniază necesitatea reducerii emisiilor de gaze, în special a dioxidului de carbon, rezultate din arderea combustibililor. 5) Convenţia privind diversitatea biologică, ce stabileşte în sarcina statelor-părţi obligaţia protejării tuturor formelor de viaţă. Înainte şi după adoptarea Conferinţei de la Rio de Janeiro, Consiliul Internaţional al Uniunii Ştiinţifice şi-a făcut simţită prezenţa, în programele multinaţionale care au avut fixate probleme majore de mediu, cum ar fi: 1) Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi (adoptată la Geneva în 1979) documentul fiind, prin excelenţă, o convenţie-cadru destinată în special cooperării.[9] 2) Articolul 9 al acestei Convenţii, prevede aplicarea unui program de supraveghere şi de evaluare a transportului pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici în Europa, nu numai aer, ci şi sol, apă, vegetaţie, utilizând metode de supraveghere comparabile sau normalizate. Pentru supravegherea şi evaluarea poluării s-a stabilit o reţea de peste 90 de staţii în 24 de ţări, alături de măsurile la nivel naţional: sisteme autorizate pentru activităţile poluante, norme de emisie şi calitate mai severe, economisirea energiei, controlul emisiilor de plumb, NOx. 2) Convenţia de la Viena privind protecţia stratului de ozon (adoptată în 1985) -documentul de asemenea poate fii considerat o convenţie-cadru ce prevede o cooperare sistematică şi juridică între state, dar nu depăşeşte studiul, observarea şi schimbul de informaţii. Statele se angajează să ia măsuri care să diminueze cauzele ce duc la modificarea stratului de ozon. Această convenţie a instituit o Conferinţă a Părţilor abilitată să adopte protocoale adiţionale operaţionale. Unul dintre cele mai importante protocoale a fost adoptat la Montreal(1987) şi făcea referire la substanţele ce epuizează stratul de ozon. Acest protocol a fost modificat, prin adoptarea a două amendamente; ultimul(adoptat la Copenhaga în 1992) precizând necesitatea opririi producţiei şi folosirii halonilor până în 1994 şi a majorităţii CFC înainte de 1996, datorită amplificării „găurilor" din stratul de ozon. Utilizarea substanţelor de înlocuire trebuind fii redusă cu 35% în anul 2004 şi să se realizeze încetarea progresivă până în 2030. Implicarea Consiliului în cercetări care au dus la adoptarea unor astfel de documente, dovedeşte faptul că organizaţia este profund pătrunsă de spiritul ecologic[10], manifestat nu numai în iniţierea de fundaţii sau exercitarea unui lobby faţă de oraganismele îndrituite să adopte legi cu caracter benefic faţă de mediu, ci şi prin informarea populaţiei asupra procesului de modificare a Terrei. Crezul Consiliului Internaţional al Uniunii Ştiinţifice, este acela că numai printr-o cooperare activă a reţelelor sale naţionale şi internaţionale se poate ajunge la compararea recordurilor sale anterioare cu cele prezente şi viitoare, în încercarea realizării unei „fotografii la minut"a problemelor cu care se confruntă mediul. B) Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii[11] Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi Resurselor Naturale, sau Uniunea pentru Conservarea Terrei este o organizaţie internaţională fondată în anul 1948, pentru a încuraja conservarea faunei sălbatice, a mediului natural, şi a resurselor vii. Membrii săi, sunt alcătuiţi din organizaţii neguvernamentale şi guvernamentale.Scopul uniunii, este de a promova cercetarea în conservarea speciilor ameninţate, a ecologiei şi a susţinerii dezvoltării legislaţiei de mediu îndeplinind un rol consultativ pe lângă diferite guverne şi instituţii de conservare. La aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea Uniunii, regina Noor a Iordaniei[12], ţinea să reamintească într-un cadru festiv, desfăşurat în localitatea Fontainebleau, că Uniunea s-a înfiinţat într-o lume diferită de cea a zilelor noastre „când o mare parte din lume îşi revenea de la cel mai dezastruos conflict al umanităţii, şi când multe ţări erau aflate sub o dominaţie colonială, suferind o exploatare economică şi de mediu fără restricţii asupra resurselor lor naturale." Conform reginei, fondatorii Uniunii şi-au dat seama de importanţa conservării mediului, acest fapt având o importanţă şi în sfera siguranţei naţionale, lucru evidenţiat mai ales în Orientul Mijlociu unde lipsa apei şi a terenurilor arabile, constituie una dintre sursele tensiunii şi uneori a confruntărilor violente între state. Uniunea este structurată pe trei piloni: 1) Adunarea membrilor -o structură care se reuneşte din trei în trei ani. 2) Consiliul Uniunii -ales de către membrii adunării Uniunii, care are rolul de a executa programul de protejare a naturii. 3) Biroul Uniunii -care acţionează în numele organizaţiei în intervalul dintre reuniunii. Dorinţa Uniunii, de a implementa în mentalitatea umană necesitatea folosirii într-un mod echitabil a resurselor naturale, se manifestă prin încercarea de a constitui nişte programe care să ducă la înţelegerea biodiversităţii, prin împărtăşirea cunoştiinţelor despre sistemele naturale şi despre speciile care le locuiesc.De asemenea Uniunea, încearcă să obţină sprijinul financiar din partea altor organizaţii, pentru a ajuta organele abilitate la o administrare eficientă a mediului. Una dintre realizările importante ale Uniunii, este „Strategia mondială a conservării", care are ca scop fundamental contribuţia la procesul de promovare a dezvoltării durabile, fondată pe conservarea resurselor vii, prin propunerea de mijloace eficace de gestiune a resurselor naturale tuturor factorilor care sunt implicaţi în mod direct sau indirect în această activitate.[13]Acest proiect s-a realizat la cererea Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu(P.N.U.E.), cu sprijinul financiar al Fundaţiei Mondiale pentru Natură(W.W.F.). Eforturile Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, au fost remarcate şi de către preşedintele francez Jacques Chirac, la aniversarea celor 50 de ani de la înfiinţarea organizaţiei. Domnia sa a dorit să-şi exprime mulţumirea faţă de eforturile Uniunii de a contracara ameninţările asupra mediului ca: creşterea emisiilor de gaze nocive pentru stratul de ozon(de patru ori în ultimii 50 de ani), existenţa unei rate alarmante a degradării solului şi a deşertificării.De asemenea dumnealui, a mai exprimat ideea că „înfrângerea sărăciei este o condiţie vitală pentru conservarea mediului". Uniunea prin organizaţiile sale, care sunt prezente în peste 100 de state(sediul Uniunii se află în localitatea Marges din Elveţia), caută să influenţeze societatea internaţională asupra protejării integrităţii şi diversităţii naturii, şi a utilizării corecte şi ecologice a resurselor naturale. II. Din cea de-a doua categorie fac parte organizaţii care urmăresc mai ales scopuri în domeniul informaţiei, educaţiei şi consultingului ecologic, cum ar fi: A) Institutul Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare[14] Fondat în 1971, ca Institutul Internaţional pentru Afaceriile de Mediu, în Statele Unite ale Americii; astăzi Institutul cuprinde un personal multicultural, din 18 ţări şi îşi are sediul în Londra. De asemenea el mai dispune de birouri, aflate în Edinburgh(Scoţia) şi în Dakar(vestul Africii). Tot astfel, pe lângă Institut mai există o organizaţie afiliată, denumită Institutul Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare al Americii Latine, cu locaţii în Buenos Aires(Argentina). Institutul Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare este o organizaţie independentă, non-profit axată pe consulting ecologic[15]. În ultimii treizeci de ani, Institutul şi-a câştigat o reputaţie mondială în domeniul soluţiilor date la problemele de mediu, câştigând în 1992 premiul „Blue Planet Prize"( Premiul Planetei Albastre). Tot astfel, Institutul a jucat un rol important şi la Summitul de la Rio de Janeiro. Institutul îşi desfăşoară activitatea, mai ales în Africa, Asia şi America Latină, unde administrarea resurselor naturale este efectuată într-un mod mai deficitar. Domnul Juan Somavía, directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Muncă, făcând referire la activitatea Institutului preciza că „organizaţii ca Institutul Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare, joacă un rol activ în monitorizarea de strategii naţionale care susţin o dezvoltare economică, explicând legătura aproape imposibilă dintre mediu şi dezvoltare". Explorarea legăturii dintre mediu, factorii economici şi sociali tinteşte spre proiectarea „politicilor funcţionale" pentru societate ca întreg.Realizarea de astfel de programe de către Institut, ţinteşte către administrarea cât mai eficientă a resurselor globale, pentru ca într-un final să se ajungă la o rată cât mai scăzută a sărăciei. Institutul, susţine că consumarea resurselor naturale trebuie să se realizeze ţinând cont şi de capacitatea de regenerare a naturii, pentru ca şi generaţiile viitoare să poată beneficia de pe urma lor. Înfruntat cu o agendă de lucru vastă, Institutul caută să identifice colaboratori printre alte organizaţii neguvernamentale, corporaţii financiare şi persoane fizice.Bugetul anual al Institutului este de circa 6 milioane de lire sterline, acoperind aproximativ 250 de proiecte de lucru. Managementul resurselor naturale globale, este privit de către Institut printr-o implicarea activă a factoriilor economici şi administrativi, ultimul raport al Institutului denumit „Economia Mediului" examinează participarea acestora la conservarea sturionului din Marea Caspică. B) Institutul Heartland[16] Institutul a fost fondat în anul 1984 în Statele Unite ale Americii(Chicago,statul Illinois) şi nu este afiliat la nici un partid politic, afacere sau fundaţie. Misiunea Institutului, este de a ajuta la construirea unei mişcări sociale, în sprijinul ideilor care conferă forţă societăţii umane. Printre asemenea idei se află şi încercarea de apropiere a circuitului economic de protejare a mediului. Încercările sale, se opresc şi la implementarea educaţiei de mediu(E.E.) în clasele elementare şi gimnaziale, bazându-se pe fapte şi nu pe retorică. Institutul a sprijinit apariţia seriei de publicaţii aflate sub titlul „Gânduri critice asupra problemelor de mediu", unde se arată spinoasele chestiunii ale încălzirii globale a Terrei şi a speciilor aflate pe cale de dispariţie. C) Institutul pentru Resurse Mondiale[17] Institutul pentru Resurse Mondiale(cu sediul în Statele Unite ale Americii), se ocupă de problemele aflate la interferenţa dintre protecţia mediului şi dezvoltarea economică. Aria de acoperire a activităţii Institutului se extinde pe plan local, naţional, regional şi global. Munca acestui institut se bazează pe protejarea diversităţii biologice mondiale, pe sporirea accesului la informaţii cu privire la reducerea factorilor poluanţi şi pe sprijinirea implementării tehnologiilor nepoluante în întreprinderi. Una dintre cele mai remarcabile activităţi ale Institutului, constă în încurajarea folosirii energiei alternative. Domnul Jonathan Lash (preşedintele Institutului), preciza în cadrul unei conferinţe ţinute la Washington D.C. pe problema folosirii unor astfel de energii că „energiile solare şi eoliene sunt astăzi disponibile şi conferă beneficii atât asupra mediului, cât şi beneficii economice întreprinderilor care le produc". La acea conferinţă s-a adus la cunoştinţa celor prezenţi existenţa a 62 de megawaţi(MW) de energie alternativă, capabilă să producă putere pentru generatoarele a 46.000 de case. În prezent, de pildă, realizează produse care funcţionează pe baza unor astfel de energii companii ca Johnson&Johnson sau IBM.De asemenea, compania Siemens tocmai a achiziţionat un suport pentru energie eoliană în Europa, iar General Electric se află în topul companiilor care produc energie solară şi eoliană. Institutul pentru Resurse Mondiale se vrea a fii, prin crezul său, un rezervor de gândire de mediu capabil să creeze soluţii practice pentru protejarea Pământului şi îmbunătăţirea vieţi oamenilor. III.Ultima categorie a organizaţiilor neguvernamentale este reprezentată de grupări deschise de militanţi în favoarea conservării naturii şi combaterii poluării cu prezenţă mai numeroasă în America de Nord şi Vestul Europei, precum: A) Clubul Sierra[18] Organizaţia a luat fiinţă în Statele Unite ale Americii, cuprinzând astăzi un număr total de peste 700.000 de persoane. Clubul Sierra este considerat de către membrii săi, ca cea mai veche, mare şi influentă organizaţie de mediu din Statele Unite.De asemenea, aceşti membrii sunt călăuziţi în demersurile lor de crezul conform căruia munca lor se realizează pentru protejarea comunităţii din care fac parte şi pentru salvarea plantei de la consecinţe nefaste, provocate de variaţi factori, precum poluarea din ce în ce mai crescândă, sau distrugerea diferitelor specii de animale sălbatice. Misiunea acestei organizaţii se bazează pe patru teze fundamentale: 1) Necesitatea explorării, contemplării şi protejării specilor de animale sălbatice de pe Pământ. 2) Practicarea şi promovarea utilizării responsabile a ecosistemului şi a resurselor naturale ale Terrei. 3) Educarea şi perseverarea în munca de convingere a umanităţii asupra protejării naturii şi a restaurării calităţii mediului natural şi uman. 4) Utilizarea oricăror mijloace juridice pentru îndeplinirea acestor obiective. În legătură cu această ultimă teză, merită de menţionat litigiul existent între organizaţie şi administraţia prezidenţială americană George W. Bush. Conflictul a fost iniţiat, după ce Clubul Sierra a intrat în posesia unor dovezi din nişte documente obţinute prin invocarea actului libertăţii de informarea, în care se stipula că administraţia americană a înlăturat politica de mediu ce permitea protejarea parcurilor naţionale de dezastrele ecologice provocate prin procesul de extracţie petrolieră. Această schimbare de politică a fost generată de către o cerere, realizată de grupul american texan „Davis Brothers Oil Producers Inc.", care a fost înmânată administraţiei preşidenţiale. Prin acest act, se conferă grupului american posibilitatea de a realiza extracţii petroliere din solul unor parcuri fără o prealabilă realizare a unui studiu de impact, astfel împietând activitatea Serviciului Naţional al Parcurilor care a interzis apropierea tehnologiei de forare în vecinătatea ariilor protejate pentru a se evita eventualele catastrofe ecologice. Momentan, acest litigiu se află pe rolul Curţii Supreme a Statelor Unite(U.S.Supreme Court). Clubul Sierra doreşte să influenţeze societatea civilă, pentru a crea o lume justă care preţuieşte şi protejează natura. B) Societatea Naţională din Audubon[19] Istoria Societăţii este paralelă cu istoria mişcării ecologice, rolul său simţindu-se din ce în ce mai accentuat în prima jumătate a secolului XX. În perioada aniilor 70′ şi 80′, Societatea Naţională din Audubon s-a situat în avangarda mişcării ecologice, într-o perioadă când aceasta era privită cu scepticism de către societatea civilă. Societatea militează pentru o puternică opoziţie a naţiunii americane faţă de legile care aducă atingere ecosistemului natural. Activităţiile organizaţiei se materializează în încercarea de protejarea a păsărilor, a faunei sălbatice şi a habitatelor lor. Tot astfel, se încearcă extinderea programelor educaţionale privind mediul şi înţelegerea legăturii esenţiale dintre sănătatea mediului înconjurător şi a binelui umanităţii, precum şi a susţinerii programelor care implică încercarea de realizare a unei culturi de conservare a ecosistemului prin mijloace educaţionale. Misiunea Societăţii Naţionale din Audubon, este de realizare a unei încercări de protejare şi restaurare a ecosistemului natural în beneficiul umanităţii şi a diversităţii biologice a Terrei. C) Federaţia Franceză a Naturii[20] Federaţia cuprinde peste 300 de asociaţii răspândite pe întreg teritoriul francez.Ea formează o mişcare de cetăţeni activi care doresc să-şi lărgească cunoştiinţele despre mediu. Misiunea de prim ordin a organizaţiei este realizarea de activităţii, care au ca scop promovarea dreptului mediului şi drepturiilor cetăţeneşti. Astfel numeroasele sale propuneri de reformă legislativă, vizează integrarea chestiunilor de mediu în ansamblul legilor şi reglementărilor franceze. Crezul federaţiei este că oamenii trebuie să se orienteze şi asupra lucrurilor de mâine, când realizează activităţi dăunătoare mediului. D) Organizaţia "Prietenii Pământului"[21] Federaţia este o organizaţie autonomă care activează în toată lumea.Membrii săi provin din peste 70 de ţări, militând pentru rezolvarea celor mai urgente probleme sociale şi de mediu ale zilelor noastre dorind transformarea societăţii umane care actualmente suferă de o ignoranţă asupra problemelor de mediu. Crezul organizaţiei din Scoţia se află sub sloganul "Nu mai puţin decât un mediu decent pentru toată lumea; nu mai mult decât un schimb cinstit cu resursele Pământului". Federaţia a iniţiat în anul 2003 programul intitulat „Justiţie pentru climă", care se doreşte un susţinător al legii care combate schimbăriile climatice provocate de abuzurile omului.Tot astfel, organizaţia a semnalat prezenţa unui oarecare „rasism de mediu" care merge mână în mână cu globalizarea economică, manifestându-se prin creşterea companiilor poluante în ţări aflate în curs de dezvoltare, ca de pildă Nigeria sau alte state care nu au o educaţie de mediu. Obiectivul principal al organizaţiei este reducerea cauzelor care provoacă daune iremediabile ecosistemului. E) Greenpeace[22] Organizaţia şi-a început activitatea în 1971, când un grup de persoane s-au deplasat pe mare, în largul Alaskăi (insula Anchitka) pentru a protesta împotriva experienţelor nucleare americane. În prezent organizaţia cuprinde 250.000 de membrii în Statele Unite şi 2,5 milioane în restul lumii. Fără nici un ajutor financiar provenit din resursele vreounui stat, organizaţia Greenpeace („pacea verde") îşi stucturează acţiuniile pe patru probleme: 1) activităţiile nucleare (opunându-se oricărei activităţi nucleare în scopuri militare); 2) limitarea folosirii produselor toxice 3) interzicerea aruncării lor în apele continentale şi în mare şi controlul mişcărilor deşeurilor toxice 4) protecţia speciilor ameninţate din oceane şi protecţia stabilităţii atmosferei, acţionând pentru dezvoltarea tehnologiilor nepoluante şi pentru reducerea cantităţiilor de gaze eliminate în atmosferă. Una dintre ultimele activităţii ale organizaţiei s-a materializat prin ajutorarea organizaţiei „Medici fără frontiere" prin punerea la dispoziţia organizaţiei a vasului său intitulat „Războinicii Curcubeului", pentru transportarea de ajutoare pentru părţiile din Indonezia devastate de către cutremurul provocat de Oceanul Indian. De multe ori organizaţia a fost acuzată de practicii nonconformiste, faţǎ de factorii care realizeazǎ procese poluante prin activitǎţiile lor, ca de pildă mariile companii producătoare de produse petroliere.[23] În legătură cu această problemă credem că măsuriile lor, deşi considerate radicale au menirea de a senbiliza societatea civilă în legătură cu problemele cu care se confruntă mediul. O altǎ organizaţie care suscitǎ o importanţǎ, din punctul de vedere al protejǎrii mediului este Fundaţia Mondialǎ pentru Naturǎ (WWF) [24]. Scopul acestei organizaţii este conservarea mediu lui natural şi a proceselor ecologice globale. Acestă activitate include protejarea faunei şi a florei, a aerului şi a altor resurse naturale cu o accentuare asupra menţinerii echilibrului ecologic global. O altǎ menire a organizaţiei este sprijinirea construirii unui viitor, în care oamenii să trăiască în armonie cu natura, prin lansarea unor concepte ca: (1) conservarea deversităţii biologice mondiale, (2) asigurarea că folosirea resurselor naturale este realizată într-un mod echitabil faţă de natură, (3) promovarea ideii de reducere a poluării. Organizaţia, este una dintre organizaţiile care îşi promoveazǎ ideiile la nivel global. În loc de concluzii Credem că activitatea acestor organizaţii este una care vine în sprijinul dreptului de mediu, (a căror norme sunt privite de multe ori ca nişte concepte ipotetice) chiar numai prin exercitarea unui lobby activ faţǎ de instituţiile capabile sǎ realizeze şi sǎ implementeze legi care privesc mediul. Societatea umană trebuie sǎ conştientizeze faptul cǎ deşi trǎim pe „planeta apei" [25], unicǎ în sistemul nostru solar, care cuprinde resurse naturale extrem de variate, noi trebuie să le folosim într-un mod raţional pentru ca şi generaţiile viitoare să dispunǎ de ele. Bibliografie: 1) http: //stanford.edu/research.html 2) Mircea Duţu, „Dreptul Mediului"-Editura Economică-Bucureşti-1996; „Dreptul Mediului.TratatI", vol. II -Editura Economică-Bucureşti-1998 3) Marilena Uliescu, „ Dreptul mediului înconjurător "-Editura Fundaţiei „România de Mâine "-Bucureşti -1998-pag.12 6) http: //www.iied.org/index.html 13) http: //www.greenpeaceusa.org
[1] Conform specialiştilor, de la universitatea din Stanford (S.U.A), una din zece specii de păsări va dispărea până în anul 2100- http: //stanford.edu/research.html [2] Mircea Duţu, „Dreptul Mediului"- Editura Economică- Bucureşti- 1996- pag.14 [3] Marilena Uliescu, „ Dreptul mediului înconjurător "- Editura Fundaţiei „România de Mâine "- Bucureşti - 1998- pag.12 [4] Această practică, din păcate, este prezentă într- o formă mai frecventă în statele care nu acordă o importanţă vădită problemelor de mediu deşi , la nivel legislativ, încearcă o racordare la legislaţiile ţărilor care fac din pro- blemele de mediu o politică naţională. [5] Mircea Duţu- op.cit. „Dreptul Mediului.Tratat vol.II"- Editura Economică- Bucureşti- 1998- pag.60- 61 [6] http: //www.icsu.org [7] Organizaţia Naţiunilor Unite este o veritabilă organizaţie universală; dintre toate statele existente la ora actuală pe Terra doar trei state nu sunt membre ale O.N.U.: Vatican, Elveţia şi Nioue. Restul de 189 de state sunt membre ale O.N.U. [8] Tindem să fim de acord cu ideea, prin care se învederează faptul, că între Conferinţa de la Rio de Janeiro şi cea de la Stockolm se află o similitudine, aceea de suveranitate asupra resurselor. [9] Expresia „poluare atmosferică transfrontieră pe distanţe lungi" desemnează poluarea atmosferică a cărei sursă este situată total sau în parte într- o zonă supusă jurisdicţiei naţionale a unui stat şi care exercită efecte negative asupra unei zone supusă jurisdicţiei altui stat, la o distanţă la care nu este în general posibil să se distingă aportu- rile surselor individuale sau ale grupelor de surse de emisie.Fenomenul implică prezenţa unui „poluator" şi a unuia sau mai mulţi „poluaţi", fiind excluse zonele ce nu sunt supuse nici unei jurisdicţii, de pildă marea liberă. [10] Ecologia (din lat.oicos- casă şi logos- ştiinţă) - este ştiinţa care studiază interacţiunea dintre organisme şi modul lor de viaţă. [11] http: //www.iucn.org [12] Regina Noor a Iordaniei, este privită ca un protector onorific al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Natu- rii, de către factorii importanţi ai politicii mondiale. [13] Mircea Duţu- op.cit. „Dreptul Mediului.Tratat vol.II"- Editura Economică- Bucureşti- 1998- pag.61 [14] http: //www.iied.org/index.html [15] Institutul Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare, a fost înfiinţat datorită ideilor vizionare în privinţa monitori- zării modificărilor asupra mediului, de către savanta Barbara Ward autoarea cărţii intitulate sugestiv „Numai Unul Pământul"(titlu original „Only One The Earth"). [16] http: //www.heartland.org [17]http: //www.wri.org [18] http: //www.sierraclub.org [19] http: //www.audubon.org [20] http: //www.fne.asso.fr [21] http: //www.foei.org [22] http: //www.greenpeaceusa.org [23] Membrii organizaţiei şi- au manifestat satisfacţia faţǎ de adoptarea Protocolului de la Kyoto, printr- o întrunire la în faţa hotelului "Grosvenor House Hotel" din Londra unde era în desfăşurare o reuniune a granziilor industriei pe- troliere, printre cei prezenţi aflându- se şi domnul Lee Raymond (directorul companiei ExxonMobil), unde au afi- şat un banner cu mesajul "Schimbările climatice- omoară părţiile din industria petrolieră." [24] http: //www.wwf.org [25] 70% din suprafaţa Terrei o constituie apa, din care numai 3% este apă dulce.
|
Site realizat de Relu Plesciuc