Numărul 1 / 2005

An Introduction to the Hong Kong Legal System, Peter Wesley-Smith

Betino DIAMANT

Avocat, Baroul Sibiu

Prezenta lucrare[1] aflată la a treia ediţie constituie o prezentare in nuce a structurii de stat şi juridice a Hong-Kong-ului, în urma trecerii sale de la guvernarea britanică la cea chineză. Autorul Peter Wesley-Smith este profesor de drept constituţional la Universitatea din Hong-Kong şi a fost decanul Facultăţii de Drept.

Structura lucrării: prefaţă, sumarul, glosarul, lista schemelor, capitolele propriu-zise ale lucrării, intitulate: Introducere, O privire asupra sistemului de drept, Constituţia, Guvernământul, Dreptul importat, Dreptul creat în Hong-Kong, Sursele literare ale dreptului, Instanţa, Legea aplicabilă, Crearea legilor şi interpretarea lor, Aparatul legislativ, executiv şi judiciar, Alte aspecte ale sistemului de drept, note, index.

Vom menţiona unele dintre ideile şi informaţiile cuprinse în lucrare: printre primele probleme la care se face menţiune în introducere este şi aceea referitoare la transferul de suveranitate în 1997; în 1997 a fost reluată suveranitatea Chinei asupra Hong-Kong-ului cu menţiunea că felul de viaţă în Hong-Kong va rămâne neschimbat pentru uemătorii 50 de ani şi autorul trage concluzia că „numai acele aspecte ale guvernării din Hong-Kong vor fi schimbate care într-un fel oarecare erau incompatibile cu tranziţia de la colonia britanică la regimul denumit Regiunea Administrativă Specială Hong-Kong "; se mai arată în introducere că Declaraţia Comună Chino-Britanică din 1984 a fost implementată în ceea ce se numeşte Legea Fundamentală a Regiunii Administrative Speciale Hong-Kong (The Basic Law of the Hong-Kong Special Administrative Region); legislativul este reprezentat prin Consiliul Legislativ (Legislative Council) care promulgă acte legislative denumite ordinances; Legislative Council emite acte considerate ca fiind delegate Consiliului Executiv de către Consiliul Legislativ (aceste acte delegate sunt cuprinse în suplimentarea ordonanţelor, diferite reglementări şi altele); activitatea judecătorească constituie un izvor de drept după modelul englez şi este denumit de autor „judge-made law"(drept creat de către autor); sistemul judiciar cuprinde ca cea mai înaltă instanţă cea denumită Court of Final Appeal; Hong-Kong-ul conţine, caşi în Anglia (nu şi Statele Unite) distincţia, privind pe avocaţi, între solicitors şi barristers (solicitors pregătesc dosarele, dau consultaţia, dar nu pledează); autorul consideră ca fiind principii ale dreptului din Hong-Kong următoarele: 1) dreptul constituie un sistem formal, dar şi naţional; 2) dreptul constituie antiteza puterii arbitrare; 3) toţi sunt egali în faţa legii; 4) legea este aplicată imparţial; 5) legea are putere de a determina comportarea oamenilor; 6) legea este avantajoasă individului; în privinţa clasificării ramurilor de drept, autorul se referă la drept internaţional şi drept naţional, drept secundar şi drept primar, drept material şi drept procedural, drept public şi drept privat, drept penal şi drept civil; în privinţa Constituţiei Hong-Kong-ului aceasta este reprezentată de Basic Law şi deci, spre deosebire de Anglia care nu are o constituţie scrisă, Hong-Kong-ul are o constituţie scrisă (autorul menţionează ca trăsături ale acestei constituţii următoarele: este o constituţie controlată în sensul că există proceduri speciale pentru a putea fi schimbată, este o constituţie regională - adică Hong-Kong-ul este o parte inalienabilă a Chinei, dar are un înalt grad de autonomie; deşi legislativul, executivul şi judiciarul sunt distincte există între ele anumite legături - este ceea ce doctrinarii americani constată a fi „scurgeri" între cele trei puteri formal separate; este asigurată independenţa puterii judiciare ); Consiliul Legislativ este considerat de autor ca fiind „Cabinetul Hong-Kong-ului"; autorul se referă şi la administraţia municipală şi rurală şi la agenţiile de implementare a legilor printre care şi „Comisia independentă împotriva corupţiei" (are competenţa să cerceteze plângerile referitoare la practici de corupţie, dar şi să caute căi de prevenire a corupţiei şi de a educa publicul împotriva corupţiei); în cadrul a ceea ce autorul denumeşte drept importat acesta se referă la receptarea dreptului englez (common law şi equity, care se aplicau în măsura în care erau adecvate condiţiilor din Hong-Kong - to the extent of their applicability to the circumstances of Hong-Kong or its inhabitans, and they could be modified to suit those circumstances); potrivit art. 18 din Basic Law, în anumite condiţii, se aplică în Hong-Kong şi legi denumite „naţionale", adică legile existente în China; ca izvor de drept, dar de mică importanţă sunt menţionate şi cutumele existente în China, care aşa cum arată autorul sunt „de mică importanţă pentru modernul Hong-Kong, fiind vorba de dreptul comunităţilor săteşti"; autorul denumeşte „izvoare literare" ale dreptului diferitele publicaţii care privesc dreptul şi anume cele în care apar legile, culegerile de jurisprudenţă, studiile din revistele juridice; un capitol este dedicat studierii organizării instanţelor (cuprinde şi scheme, sistemul este acuzatorial ca şi cel englez); sunt menţionate următoarele instanţe: Instanţa de district, Instanţa de prim grad, Curtea de Apel, Court of Final Appeal, Tribunalul pentru cauze de mică importanţă (The Small Claims Tribunal), Instanţa de muncă (Labour Tribunal), Instanţa referitoare la litigiile având ca obiect terenuri; autorul tratează separat temele legate de distincţia dintre ratio decidendi şi obiter dictum (considerentele care sprijină soluţia respectivă şi care devin precedent judiciar şi considerentele lăturalnice care nu vor forma precedent judiciar), doctrina precedentului judiciar (cu distincţia dintre „vertical stare decisis", adică precedentul judiciar obligatoriu al instanţelor superioare pentru cele inferioare şi „horizontal stare decisis", adică instanţele legate de propriile lor decizii).

Alte teme tratate în lucrare: autorul se referă la procesul de creare al legii şi anume: recunoaşterea necesităţii unei legi (rolul organului denumit Law Reform Comision), proiectul de lege, consultarea proiectului, prezentarea lui, publicarea proiectului, prima citire, a doua citire, a treia citire şi votare, promulgarea de către executiv, publicare, comunicarea textului legii către Comitetul permanent al Congresului Naţional al Poporului din China, legislaţia delegată, interpretarea legii, prezumţiile (în concepţia autorului este vorba de reguli care trebuie luate în considerare în interpretarea legilor şi acestea sunt: regula îndreptată împotriva răspunderii obiective (adică răspunderea fără intenţie sau culpă), regula îndreptată împotriva aplicării retroactive a legii, regula împotriva înlăturării unei justiţii „naturale" - adică echitabile şi imparţiale şi care să presupună ascultarea fiecărei părţi, împărţirea avocaţilor în solicitors şi barristers cu caracteristicile specifice acestei diviziuni (autorul consideră această împărţire ca referindu-se la „două ramuri separate"; în legătură cu avocaţii autorul scrie: „Majoritatea oamenilor vor fi de acord că avocaţii sunt o necesitate regretabilă, necesitate pentru că legea este prea voluminoasă şi complexă pentru a fi înţeleasă şi folosită de indivizi care nu au pregătire juridică, regretabilă pentru că de obicei sunt costisitori"); autorul consideră că independenţa magistraturii este sprijinită de asigurarea stabilităţii în funcţie, o renumeraţie adecvată, imunitate pentru faptele legate de exercitarea funcţiei, puterea de a pedepsi pentru ceea ce sistemul anglo-saxon denumeşte „contempt" (dispreţul la adresa instanţei care cuprinde şi refuzul unei părţi de a se prezenta în faţa instanţei ca şi a unui martor), ţinută specială (peruci şi robă „wigs and gowns"), neamestecul executivului în justiţie, autonomie instituţională în organizarea justiţiei; autorul analizează şi următoarele teme: judecătorii de pace şi rolul lor, profesorii de drept de la universităţi, juraţii, Declaraţia drepturilor omului (în 1991 Hong-Kong a adoptat Legea Declaraţiei drepturilor omului), reforma justiţiei, limba în care este administrată justiţia şi limba în care sunt publicate legile (predominează engleza, urmează chineza), instituţia Ombudsman-ului, asigurarea serviciilor juridice.

Considerăm lucrarea ca fiind o foarte bună prezentare a sistemului juridic al Regiunii Administrative Speciale Hong-Kong, sistem care este explicabil în particularităţile sale printr-o evoluţie istorică, care îşi va menţine încă amprenta 50 de ani după ce Hong-Kong-ul a trecut sub suveranitatea Chinei.

[1] Peter Wesley-Smith, An Introduction to the Hong-Kong Legal System, Third Edition, Oxford University Press, 132 p.

« Back