Numărul 0 / 2004

Colloque international „Codes et codification" (Québec, 19-21 septembrie 2004)

Prin grija conjugată a miniştrilor de justiţie francez, canadian şi a celui din Québec, respectiv a ambasadei Franţei la Ottawa, luna septembrie a fost dedicată în Canada sărbătoririi bicentenarului Codului Napoléon; concomitent, s-au aniversat 10 ani de la adoptarea noului Cod civil al Québec-ului. Provincia a fost înfiinţată în 1642 de francezi şi cedată coroanei britanice în 1762; populaţia francofonă s-a menţinut însă, accentuându-şi puternic ponderea la sfârşitul anilor cincizeci şi începutul anilor şaizeci ai secolului trecut. Astfel se explică adoptarea în 1866 a aşa-numitului Cod civil al Canadei de Jos, întocmit - ca şi codul civil român - după modelul napoleonian. Acesta a fost supus unei importante revizuiri în perioada 1988-1994. Noul Cod civil al Québec-ului actualizează Codul Napoléon, adăugându-i influenţe de common law şi aspecte specifice vieţii juridice din provincia canadiană.

Între manifestările astfel desfăşurate în perioada 7-21 septembrie s-a inclus şi colocviul internaţional „Coduri şi codificare", găzduit de Universitatea Laval din Québec.

Conferinţa de deschidere a fost rostită de dl. Michel Grimaldi, profesor la Universitatea Paris II „Panthéon-Assas" şi preşedinte al „Association Henri Capitant des amis de la culture juridique française". Vorbitorul a analizat semnificaţia şi răspândirea Codului Napoléon, pentru a deplasa apoi accentul pe problematica actuală. Au fost atinse astfel următoarele aspecte: statutul prezent al codului civil francez; codificarea, respectiv recodificarea desfăşurată astăzi în majoritatea ţărilor lumii şi la nivel european; influenţa crescândă a modelului de common law; perspectivele operei de codificare. Dl. Grimaldi a subliniat necesitatea urgentă a revizuirii codului francez, pentru a-i restabili prestigiul juridic în interiorul şi în exteriorul Franţei. O serie de reglementări sunt acum în afara codului, iar ţările ce (re)codifică iau drept model noul cod civil al Québec-ului din 1994 sau se îndreaptă pur şi simplu spre alte modele: olandez din 1992 sau german, puternic reformat în 2001. De asemenea, a respins opiniile celor care se opun în Franţa adoptării unui cod civil unic european.

Şedinţa de deschidere a lucrărilor a fost susţinută în dimineaţa zilei de 20 septembrie de către dl. Jaques Vanderlinden, profesor consultant al Université Libre de Bruxelles şi profesor asociat la Université de Moncton. Cunoscutul savant belgian s-a impus prin teza de doctorat dedicată codificării în Europa occidentală (finalizată în 1965 sub îndrumarea nu mai puţin celebrului profesor René Dekkers) precum şi prin cercetările ulterioare de istorie a dreptului şi antropologie juridică. Conferinţa sa intitulată „Ce este un Cod?" s-a pronunţat pentru păstrarea codificării - caracteristică importantă a sistemului romano-germanic. Invocându-l pe Bentham, dl. Vanderlinden a arătat cum codificarea este necesară pentru a face cunoscut cât mai bine dreptul şi pentru a-l putea sistematiza, organiza.

Lucrările s-au desfăşurat apoi alternativ în plen sau pe ateliere de lucru. Prima şedinţă plenară a avut ca temă „Alegerea de a codifica sau de a nu codifica" şi a fost condusă de dl. Louis Lebel, judecător la Curtea Supremă a Canadei. S-a început cu comunicarea d-lui. Frédéric Zénatti, profesor la Universitatea Lyon III, privind „Codificarea europeană a dreptului privat". Vorbitorul (cunoscut civilist şi preocupat în ultimii ani de problema enunţată) a considerat că oportunitatea sau inoportunitatea acesteia este o falsă problemă; ar trebui mai degrabă să se pună întrebarea dacă sunt reunite condiţiile pentru a codifica la un asemenea nivel. Dacă în sistemele de common law specifică este tendinţa de autonomizare a normelor juridice, de respectare a diversităţii, celor de drept civil (romano-germanice) le este caracteristică înclinaţia pentru unificare, spre integrare. Dar unificarea nu trebuie făcută neapărat prin codificare. Există şi metoda armonizării codurilor, tendinţă ce îşi găseşte de exemplu expresia în lucrările Asociaţiei Capitant; ori acea a omogenizării jurisprudenţiale - vezi practica CEDO. La nivel metodologic, dl. Zénatti a observat cum codurile actuale nu mai sunt exhaustive, nu mai reglementează în amănunt. Acestea sunt mereu repuse în discuţie prin intervenţia judecătorilor, ceea ce este o caracteristică de common law. În încheiere, a observat că nu există la ora actuală o dorinţă unanimă de codificare europeană, dar că lucrurile au evoluat rapid în ultimii douăzecişicinci de ani.

Dl. Christoph Schmid, cercetător la Institutul universitar european din Florenţa, a prezentat raporturile dintre „Proiectul unui Cod civil european şi noua constituţie europeană". Din cuprinzătoarea analiză ce a întreprins-o, reţinem critica adusă instrumentalizării dreptului privat, datorită intervenţiei instituţiilor europene pentru a satisface nevoile pieţei unice. Facem o menţiune specială pentru această comunicare: realistă şi completă în conţinut, evocatoare ca formă - dl. Schmid fiind de origine germană, lucrând în Italia şi conferenţiind într-o impecabilă limbă franceză.

Următoarea conferinţă - „Are Europa nevoie de un Cod civil? O reflexie plecând de la analiza economică a dreptului" - a luat în discuţie un recent măr al discordiei: raportul american asupra sistemelor juridice actuale. Acesta arăta că ţările de drept civil, şi cu precădere cele pe sistem francofon, prezintă un grad de dezvoltare şi de siguranţă economico-socială mai mic decât cele de common law; statului i-ar fi fost facilitată pătrunderea în toate domeniile, ceea ce a produs consecinţe dăunătoare. Dl. Ejan Mackaay, profesor la Universitatea din Montréal, a prezentat succint acest raport făcut din perspectiva şcolii americane „Law and economics", precum şi criticile ce i-au fost aduse; cea mai importantă obiecţie atacă caracterul macroscopic al analizei, ce ignoră astfel cauzalitatea complexă specifică ţărilor vizate. În privinţa codificării civile europene, dl. Mackaay a accentuat importanţa inovaţiei în materie de codificare, pe care a comparat-o cu concurenţa: inovaţia va trebui făcută fără impunere centralizată, căci ar conduce la clientelism. Practicarea dreptului comparat este esenţială în acest sens, vorbitorul concluzionând că integrarea europeană este o provocare pentru inovarea dreptului romano-germanic.

Problema posibilităţii codificărilor din sistemele romano-germanic şi celor de common law de a atinge un numitor comun a fost abordată de d-na. Aline Grenon, profesoară la Universitatea din Ottawa („Coduri şi codificare. Dialog cu common law?"). Răspunsul nu a fost unul optimist.

„Codificarea internaţională a dreptului internaţional privat: un eşec?" este titlul comunicării prezentate de d-na. Sylvette Guillemard şi dl. Alain Prujiner, profesori la Universitatea Laval, Québec. Concepută la sfârşitul sec. XIX ca misiune a Conferinţei de la Haga, această codificare a eşuat. S-a petrecut însă un lucru paradoxal: codurile civile adoptate în ultimele două decenii au înglobat reglementările de drept internaţional privat; prin similitudinea acestora, s-a atins indirect obiectivul ratat la Haga. D-na Guillemard a mai subliniat că, în toate cazurile studiate, codificările au continuat să împrumute ordinea iustiniană a materiilor. Se confirmă astfel, conchidem noi, concluzia exprimată încă din 1992 de dl. Richard Zimmerman: dreptul roman este şi va fi în continuare modelul unificării juridice europene.

Lucrările din după-masa zilei de 20 septembrie s-au desfăşurat pe două ateliere: „Codul civil şi societatea" (A1), respectiv „Forma unui cod civil" (A2). Majoritatea auditoriului s-a îndreptat spre a doua dezbatere, prezidată de dl. Jean Pineau; profesor consultant la Universitatea din Montréal, fost preşedinte al comisiei ce a elaborat noul cod civil provincial din 1994, dl. Pineau este unul din cei mai prestigioşi specialişti în drept civil - obligaţii din Québec. Domnia sa a fost şi unul dintre consultanţii canadieni care au participat la lucrările de revizuire a codului civil român.

Atelierul a fost deschis de prezentarea d-lui. Nicholas Kasirer, decanul Universităţii McGill, Montréal. Cunoscut prin cercetările bazate pe abordări non-tradiţionale ale juridicului, vorbitorul şi-a propus titlul: „Dacă Gioconda se găseşte la Luvru, unde se găseşte Codul civil?" Dl. Kasirer a încercat să vadă în ce măsură codul ca obiect material (tipărit) poate influenţa percepţia substanţei sale. Studiind ediţiile comerciale succesive ale codului civil al Québec-ului apărute din 1866, a demonstrat cum fondul reglementării a devenit într-o primă etapă formă, pentru ca apoi însăşi forma astfel rezultată să devină un fond. Într-adevăr, dezinteresul oficial pentru publicarea codului a permis editurilor particulare să-l publice în prezentări liber alese: fondul a devenit formă. Treptat, prin suprimări sau corecturi lingvistice pe texte, adnotări, scoateri în evidenţă, ornamente grafice, prefeţe, dedicaţii pe prima pagină, s-a ajuns la o mare diversitate de forme de prezentare; prin perceperea lor diferenţiată de către juriştii utilizatori, forma a devenit un fond. Se ajunge astfel la o breşă în sistemul tradiţional al izvoarelor dreptului, prin luarea în considerare a materialităţii legii. Ideea nu ni se pare deloc deplasată. Ne gândim numai la erorile din textul oficial codului nostru de la 1865, corectate apoi de fiecare autor comentator sau editor publicist după cum au ştiut mai bine; sau să luăm în consideraţie diversele texte eliminate sau considerate ca abrogate/modificate de puterea comunistă în ediţia ministerială din 1958 - texte ce după 1989 au fost mai mult sau mai puţin reabilitate.

Dl. Mathieu Devinat, director adjunct al Centrului de cercetări în dreptul privat şi comparat din Québec - Universitatea McGill, a venit să completeze în mod fericit comunicarea precedentă. Domnia sa a abordat „Definiţiile în codurile civile: reflexii asupra legislaţiei sensului"; în acest scop, a studiat maniera de exprimare de către redactori şi de percepere de către jurişti a noţiunilor legale, punându-şi problema în ce măsură legiutiorul mai este acela care le impune şi înţelesul.

Dl. Jean-Michel Poughon, profesor la Universitatea Robert Schuman, Strasbourg, a examinat principalele instituţii din codul civil (persoană, proprietate, responsabilitate, contract) din perspectiva concepţiilor filosofice ce i-au animat pe redactorii francezi. Comunicarea sa, „Codificarea de la 1804 sau recunoaşterea juridică a lui homo oeconomicus", a concluzionat că societatea a fost în viziunea legiutorului un ansamblu de servicii ce indivizii şi le fac, iar dreptul nu este decât recunoaşterea juridică a acestora.

După pauză, lucrările s-au desfăşurat pe două ateliere: „Codificarea şi armonizarea drepturilor" (B1), respectiv „Codul civil şi juriştii" (B2).

În cadrul primului atelier s-a pus în discuţie impactul produs asupra codurilor tradiţionale de adoptarea unor reglementări unificatoare în comerţul internaţional (Convenţia de la Viena asupra vânzării internaţionale de mărfuri, principiile Unidroit): „Coduri, tăceri şi armonii" - dl. Fabien Gélinas, profesor la Universitatea McGill şi „Principiile Unidroit sau încarnarea lex mercatoria", prezentată de d-na. Elise Charpentier, profesoară la Universitatea din Montréal. Comunicarea d-lui. Vincent Kangulumba Bambi, profesor la Universitatea din Kinshasa, a oferit un tablou edificator al dificultăţilor în care se zbat ţările africane foste colonii: dezbatere ştiinţifică la nivel rudimentar, coliziune între codurile moştenite de la puterea colonizatoare şi tendinţele autohtoniste („Drepturile originar africane în recentele mişcări de codificare: cazul ţărilor Africii francofone").

Dl. Marc Billiau, profesor la Universitatea Paris XII, a analizat judicios rolul central deţinut de doctrină; aceasta s-a ocupat cu adaptarea codurilor la necesităţile timpurilor, analizarea şi interpretarea tendinţelor jurisprudenţiale şi legislative, iar sarcina codificării unice europene îi va reveni tot ei („Doctrina şi codurile - câteva reflexii ale unui civilist francez"). Dl. Billiau reiterează în fond o concluzie formulată acum câţiva ani de dl. Frédéric Zénatti tot într-o conferinţă susţinută în Québec şi ulterior publicată în nr. 1/2002 al revistei „La semaine juridique", ediţia generală.

„Inovaţiile Codului civil al Québec-ului: receptarea lor de către jurisprudenţă şi în practică" a fost titlul conferinţei susţinute de d-na. Madeleine Cantin Cumyn, profesoară la Universitatea McGill. Apelând la exemplele concrete ale fiduciei şi ipotecii mobiliare, vorbitoarea a argumentat teza următoare: inovaţiile de inspiraţie anglo-americană nu au fost introduse în noul cod prin calchiere, ci utilizând tehnici şi concepte specifice tradiţiei civiliste. Acest mod de procedare este în opinia conferenţiarei cel optim, chiar dacă a dus la o oarecare întârziere în asimilarea lor de către comunitatea juridică. O observaţie am avea de făcut aici. Experienţa românească atât veche (Codul civil din 1865) cât şi cea recentă (Legea nr. 99/1999) arată cum un import grăbit al unor instituţii preluate ca atare ar duce la efecte mai dăunătoare decât calea aleasă în Québec.

A doua zi a colocviului a început în plen având ca temă: „Influenţa unui cod în străinătate" şi a fost prezidată de preşedintele Curţii de Casaţie franceze, dl. Guy Canivet. O menţiune specială pentru acesta: fondator al unei asociaţii internaţionale a magistraţilor francofoni, organizator al Colocviului parizian dedicat bicentenarului, ne-a fost dată plăcerea de a asista în seara precedentă la ceremonia în care i s-a acordat titlul de doctor honoris causa. A fost cea mai diversă şi mai disputată secţiune a colocviului. Comunicările au vizat: influenţa noului cod civil al Québec-ului asupra codificării din provincia spaniolă Catalunia, din Argentina şi România; cea a Codului Napoléon în Argentina, Vietnam şi în România; proiectul codului civil chinez.

Comunicările d-nei. Esther Arroyo I Amayuelas, profesoară a Universităţii din Barcelona, a d-lui. Julio César Rivera, profesor la Universitatea naţională din Buenos Aires şi a d-lui. Mircea-Dan Bocşan, lector la Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca au venit să întărească una din concluziile conferinţei de deschidere: modelul canadian francofon se impune actualmente prin modernitatea sa, în timp ce „strămoşul" francez are nevoie de o cât mai urgentă revigorare.

Prezentarea d-lui. Ngoc Dien Nguyen, decanul Universităţii din Can Tho, Vietnam a avut ca temă „Codul civil vietnamez ca exemplu de adaptare a Codului Napoléon în sistemul proprietăţii publice a solurilor". Aceasta ne-a dus cu gândul la situaţia generată de introducerea Codului civil austriac din 1811 în Serbia: zadruga (coproprietatea tradiţională slavă) nu a dat înapoi în faţa proprietăţii private individuale din ABGB. În schimb, situaţia în Vietnam pare a se fi regularizat printr-un compromis între practică şi legislaţie.

Cu deosebit interes a fost urmărită comunicarea d-nei. Hélène Piquet, profesoară la Université de Québec à Montréal (UQAM), asupra „Unui cod de decodat: viitorul Cod civil chinez". În mare, studiind evoluţia codificării civile din China, s-a urmărit ascensiunea influenţei romano-germanice occidentale de la sfârşitul secolului XIX până în 1949, schimbarea de optică din perioada maoistă şi revigorarea de după 1976. În esenţă, această (re)deschidere spre experienţa vestului european a fost explicată prin dorinţa guvernanţilor chinezi de a promova creşterea economică a ţării. Am reţinut câteva aspecte din comunicarea d-nei. Piquet, bună cunoscătoare a limbii şi actualităţii chineze. În perioada 1911-1949, instanţele au decis pe baza unui cod civil elaborat de un savant chinez după model vest-european; paradoxal, acest cod nu a fost niciodată promulgat oficial - ceea ce ne trimite cu gândul la „Manualul juridic" al lui Abdronachi Donici. Finalizat în 1814, judecătorii principatului Moldovei l-au urmat în practică, deşi nu a fost vreodată pus în vigoare. Teoretic, adoptarea Codului Calimach (1817) l-a scos din vigoare; practic, el a continuat să se aplice până la 1 decembrie 1865 în fostul principat al Moldovei, respectiv până la extinderea Codului civil român în Basarabia (1928). Un alt aspect ce ne-a reţinut atenţia a fost importanţa acordată distincţiei drept privat - drept public în literatura de specialitate chineză. Maoismul a reprezentat o maximă imixtiune în sfera vieţii private, astfel că juriştii trebuie să se străduie acum să afirme apartenenţa drreptului civil la dreptul privat.

Conferinţa d-lui. Mircea-Dan Bocşan, lector la Universitatea „Babeş-Bolyai" s-a centrat pe „Permanenţa unei influenţe: Codul Napoléon în România". Într-o expunere sintetică au fost prezentate principalele etape ale codificării civile din ţara noastră, evidenţiindu-se măsura în care experienţa civilistă franceză - expresie a influenţei generale a societăţii franceze asupra celei româneşti - şi-a lăsat amprenta asupra mediului nostru juridic. Vorbitorul a subliniat continuitatea legăturilor ştiinţificie şi amicale între cele două ţări, în pofida sincopei staliniste a anilor cincizeci-şaizeci; în final, a făcut o scurtă prezentare a manierei in care s-au desfăşurat lucrările la proiectul de cod civil, elaborat cu participarea specialiştilor din Québec.

Discuţiile purtate la finele acestei şedinţe de lucru au fost cele mai animate de pe parcursul întregului colocviu. Problemele centrale abordate au fost stadiul şi tendinţele codificării în ţările de drept civil, respectiv existenţa sau nu a unei puteri dicreţionare a judecătorului. S-a evidenţiat astfel întinderea prerogativelor magistraţilor în Québec - influenţă de sorginte anglo-americană, fără îndoială. După părerea noastră, chestiunea poate fi relativizată; în Franţa, de exemplu, Henri Capitant a promovat încă de la sfârşitul secolului XIX recunoaşterea unui rol mai activ jurisprudenţei, pentru a complini lacunele şi actualiza textele codului îmbătrânit.

Colocviul a continuat pe trei ateliere paralele: „Codul civil şi valorile sale fundamentale", „Codul civil şi dreptul federal sau comunitar" şi „Codul civil şi legile particulare". În cadrul primului atelier, dl. Kamel Khiari, profesor la Universitatea din Mocton, a abordat probleme asemănătoare celor din comunicarea d-lui. Kangulumba Bambi. Codul algerian al familiei adoptat de puterea unică islamistă în 1984 este azi contestat constituţional şi din punctul de vedere al conformităţii cu preceptele musulmane. În opinia vorbitorului, dezbatearea ascunde în realitatea o problemă de actualitate: laicizarea societăţilor musulmane („Chestiunea reformei Codului algerian al familiei: când o dublă dezbatere ascunde o a treia").

Ultima şedinţă plenară a fost subsumată temei generale „Coduri şi timp"şi a fost condusă de dl. Michel Robert, judecător-şef al Québec-ului. Am reţinut expunerea d-lui. Remy Cabrillac, profesor la Universitatea din Montpellier, asupra „Mizelor codificării în Franţa"; autor al unei recente monografii având ca subiect opera de codificare, dl. Cabrillac a subliniat nevoia de securitate juridică ce o impulsionează, precum şi efectele politice şi sociologice.

Marin Preda constata în una din cărţile sale celebre că „timpul nu mai avea răbdare"; de la o observaţie asemănătoare a pornit d-na. Catherine Kessedjian, profesoară la Universitatea Paris II, vorbind despre „Timpul dreptului în secolul XXI - Compatibilitate cu codificarea?" Graba în care trepidează cotidianul contrastează cu ritmul de secol XIX al cristalizării unui cod. D-na. Kessedjian a încercat să identifice căi de adaptare la exigenţele prezentului.

Şedinţa s-a finalizat cu cuvântul d-lui. Gil Rémillard, avocat şi profesor la Şcoala naţională de administraţie publică. Ministru al Jusiţiei la data adoptării noului cod civil al Québec-ului, a fost poate cel mai potrivit să-i prezinte caracterele şi să-i expună una din concepţiile ce le-a urmat: creare unei o baze juridice solide pentru adaptarea la procesul de globalizare („Dreptul civil şi mondializarea economiilor").

Conferinţa de închidere a colocviului a fost susţinută de dl. Jean-Louis Baudouin, judecător la Curtea de apel din Québec. Domnia sa este o personalitate în provincie: preşedinte de mulţi ani al Asociaţiei Henri Capitant - Québec, îngrijitor al ediţiilor succesive ale Codului civil din 1866 şi din 1994, este şi o voce cunoscută în doctrina canadiană. În alocuţiunea domniei sale, a pornit de la câteva date preliminare: nu există un model unic de cod; nu se poate separa codul de autorii acestuia; codurile şi codificarea nu sunt metode nici mai bune dar nici mai rele decât alte sisteme. prin urmare, rămânând la codificare, a identificat următoarele dificultăţi în calea acesteia: modializarea; complexificarea tehnică (opinând că metoda trebuie gândită, căci pletora de legi completatoare ce acompaniază azi codurile demonetizează codificarea); publicizarea şi fracţionarea dreptului civil. Confruntat cu aceste date, dl. Baudouin s-a pronunţat pentru trei condiţii de menţinere a sistemului codificării:

1. adaptarea permanentă a normelor, prin constituirea unei Comisii permanente de codificare. Aceasta va putea asigura o actualizare calmă, fără zguduiri.

2. conservarea ierarhiei izvoarelor de drept.

3. metoda trebuie schimbată, ceea ce înseamnă că actualele coduri nu sunt necesarmente modele pentru viitor.

Vorbitorul a încheiat exprimându-şi convingerea că nu se va asista la o dispariţie a codificării, fiind necesară ordonarea şi uşurinţa în consultare ce o aduce aceasta.

Per ansamblu, ne face plăcere să admitem succesul deosebit al colocviului internaţional „Coduri şi codificare" - atât pe fond cât şi ca organizare. Comitetul condus de d-na. profesoară Michelle Cumyn a muncit un an şi jumătate pentru reuşita reuniunii, iar rezultatele au fost pe măsură. Este de remarcat şi solicitudinea cu care oficialităţile locale, regionale şi centrale au răspuns, contribuind la bunul mers la lucrărilor şi sărbătorilor aferente. Menţionăm în final că cele mai importante comunicări au fost solicitate de către redacţiei revistei „Les cahiers de droit" a Universităţii Laval şi vor fi publicate anul viitor într-un număr special.

« Back