Numărul 0 / 2004

Code civil - Colloque du Bicentenaire (Paris, 11-12 martie 2004)

Sărbătorirea bicentenarului Codului civil francez a ocazionat manifestări de mare amploare; pe toate continentele, anul 2004 a fost un prilej pentru a organiza reuniuni ştiinţifice, colocvii, congrese internaţionale sau regionale, conferinţe dedicate acestui eveniment.

În centrul acestora a stat colocviul parizian din zilele de 11-12 martie. Desfăşurat în Amfiteatrul Mare al Sorbonnei, acesta a reprezentat un prilej pentru a analiza stadiul actual al codului francez, de a evalua influenţa sa în străinătate şi a trage concluzii pentru viitor. Organizarea a aparţinut Curţii de Casaţie franceze, Ordinului Avocaţilor de pe lângă Consiliul de Stat şi Curtea de Casaţie, precum şi Asociaţiei „Henri Capitant" a prietenilor culturii juridice franceze.

Şedinţa inaugurală a început în dimineaţa zilei de 11 martie cu cuvântul de primire al d-lui. Guy Canivet (preşedintele Curţii de Casaţie şi al Comitetului organizator), urmat de alocuţiunile d-lor. Emmanuel Piwnica (preşedintele ordinului avocaţilor de pe lângă Consiliul de Stat şi Curtea de Casaţie), Christian Poncelet (preşedintele Senatului) şi Jean-Louis Debré (preşedintele Adunării Naţionale). Aplauze prelungite au răsplătit prezentarea d-lui. prof. Michel Grimaldi, profesor la Universitatea Paris II „Panthéon-Assas" şi preşedintele Asociaţiei „Henri Capitant" a prietenilor culturii juridice franceze, în care măiestria retorică a ştiut să evidenţieze profunzimea problematicii. În esenţă, vorbitorul a punctat textele perene ale codului, a expus influenţa externă a acestuia şi s-a pronunţat pentru o cât mai grabnică revizuire. Adunarea a fost apoi onorată de prezenţa preşedintelui Republicii Franceze, dl. Jacques Chirac, a cărui cuvântare a fost însă parţial dedicată proaspetei ştiri privind atentatul de la Madrid.

Şedinţa de după-amiază a grupat sub titlul „Priviri contemporane asupra codului civil" patru comunicări reprezentând punctele de vedere ale istoricului (dl. Jean-Louis Halpérin, profesor la Ecole normale supérieure), sociologului (dl. Jacques Commaille, profesor la aceeaşi instituţie), filosofului (dl. François Ewald, profesor la Conservatoire national des Arts et Métiers) şi juristului (dl. prof. Philippe Rémy de la Universitatea din Poitiers).

Extrem de completă, am reţinut din analiza d-lui. Halpérin câteva puncte. Faţă de dreptul roman, Codul Napoléon a limitat puterea paternă, a consacrat consensualismul, a dat prioritate locatarului în faţa cumpărătorului etc. Principalele influenţe doctrinare asupra codului de la 1804 provin de la jurisconsulţii francezi Loysel, Pothier şi Dumoulin. Libertatea contractuală pe care a consacrat-o nu a fost sinonimă cu autonomia de voinţă, dar a însemnat libertatea comerţului. Un aspect interesant a fost amintit şi de alţi vorbitori ulteriori: anul 1804 a adus instituirea sclavajului în coloniile franceze, în deplină contradicţie cu Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului, precum şi cu Codul Napoléon. Analizând peisajul politic şi intenţiile Primului Consul, vorbitorul a demonstrat cum codul a reprezentat o maşină de naţionalizare a cetăţenilor, având deci o funcţie integratoare. Am remarcat poziţia extrem de severă a d-lui. Halpérin faţă de maniera în care s-a menţinut şi remaniat codul în ultimul secol. Centrul de greutate al legislaţiei civile s-a mutat în afara codului; absenţa unei revizuiri a dus la scăderea influenţei sale în străinătate, unde alte modele i-au luat uneori locul. În concluzie: Codul Napoléon nu mai există; mai există numai ideile ce l-au inspirat.

Citându-l pe Portalis, dl. Ewald a arătat cum codul civil nu putea exista dacă ar fi înfăţişat o ideologie; a fost mai degrabă ceva pragmatic. Politica sa a fost una de civilizare prin drept şi a mers pe două direcţii importante: distincţia morală - drept şi limitarea legii: textele codului se rezumă la generalităţi, sunt limitate în interpretare etc.

Din perspectiva juristului, dl. Rémy a observat cum Codul civil francez actual nu mai este Codul Napoléon. Structura şi numeroatarea s-au modificat în timp, numeroase articole au rămas libere - un masacru ce ne demonstrează că legislatorul nu-l mai tratează ca pe un cod. Răspândirea diferitelor arii ale dreptului civil în legi speciale este periculoasă, în opinia conferenţiarului, ducând la prăbuşirea sistemului. În concluzie, Codul Napoléon era rodul unei conjuncturi politico-istorice; azi, dreptul civil se găseşte în afara codului, iar dreptul european vine să „călărească" pe cel naţional. O idee indirect atinsă de antevorbitori şi reluată expres de dl. Rémy a fost aceea a lipsei unei personalităţi politice capabile să impulsioneze recodificarea...

... Care constatare a anticipat oarecum tema reuniunii din dimineaţa zilei de 12 martie: „Reflexii asupra unei recodificări". Dl. Jean-Luc Aubert, consilier onorar la Curtea de Casaţie franceză, a analizat „Explozia dreptului civil în afara Codului civil". Domnia sa a prezentat sintetic amploarea luată de legislaţia completatoare (ce ajunge în ultimii ani să se regrupeze în „coduri" paralele: „Codul" consumaţiei, al urbanismului, rural etc.) şi dezechilibrele de fond şi formă (maniera în care sunt formulate noile articole) provocate de introducerea unor noi texte. Concluzia a fost în sensul unei deplorabile scăderi a prestigiului codului civil, învechit şi decăzut - ca importanţă - din centrul legislaţiei civile. Dl. Jacques Arrighi de Casanova, consilier de stat, a prezentat comunicarea cu tema „Consiliul de stat şi lucrările de (re)codificare". S-a observat cum lipsa de voinţă politică, neînţelegerile şi ambiţiile personale ale celor însărcinaţi cu revizuirea au fost factori ce au contribuit la aniversarea bicentenarului codului. Atmosfera a fost încinsă de conferinţa d-lui. Yves Lequette, profesor la Universitatea Paris II „Panthéon-Assas". Cunoscut ca specialist în succesiuni, dar şi pentru opiniile sale politice germanofobe, domnia sa a reluat argumentat temeri exprimate ceva mai blând, mai voalat de unii antevorbitori: acelea că un viitor cod civil unic european nu ar corespunde aspiraţiilor franceze şi - mai mult - ar fi un instrument îndreptat împotriva acestora. Este interesant de altfel să observăm că generaţia mai vârstnică a juriştilor francezi este net împotriva unificării juridice europene; la atare punct de vedere se aliniază mai tânărul vorbitor sus-menţionat.

După o necesară pauză, după-amiaza a avut o dublă temă generală: „Dificultăţile recodificării" şi „Destinul Codului civil". Primul subiect a fost tratat în două rapoarte axate pe urmărirea principalelor evoluţii şi perspective din fiecare domeniu al dreptului civil: persoane, familie, regimuri matrimoniale, succesiuni şi liberalităţi (dl. Philippe Jestaz, profesor la Universitatea Paris XII „Paris-Val-de-Marne"), respectiv bunuri, garanţii, contracte şi răspundere (dl. Thierry Revet, profesor la Universitatea Paris I „Panthéon-Sorbonne"). Cel de-al doilea subiect a vizat „Influenţa codului civil asupra codificărilor străine recente" (dl. Xavier Blanc-Jouvan, profesor consultant la Universitatea Paris I „Panthéon-Sorbonne" şi director al „Revue internationale de droit comparé") şi „Influenţa noilor codificări asupra Codului civil de mâine" (dl. Claude Witz, profesor la Universitatea Strasbourg III „Robert Schuman).

Conferinţa concluzivă a fost rostită de dl. Gérard Cornu, profesor consultant la Universitatea Paris II „Panthéon-Assas" şi decan de onoare al Universităţii din Poitiers. Intitulată „Reflecţii în aşteptarea tricentenarului", nu ne-a impresionat în mod deosebit. A fost o strălucită mostră a retoricii franceze, perfect adaptată cadrului festiv în care s-a pronunţat, însă - în modesta noastră opinie - mult prea emfatică, prea teatrală şi poetică în raport cu spiritul vremurilor şi cu gravitatea concluziilor colocviului: necesitatea stringentă a unei revizuiri a codului civil francez. Altfel, codurile revizuite ale Olandei (1992), Québec-ului (1994), Germaniei (2001, poate chiar şi al Braziliei din 2003) vor continua să îl înlocuiască în calitate de modele pentru ţările lumii ce (re)codifică. Este, desigur, un punct personal de vedere - căci sala a părut să guste din plin conferinţa d-lui. profesor Cornu.

« Back