Numărul 0 / 2004

EXAMEN DE JURISPRUDENŢĂ PRIVIND PROCEDURA FALIMENTULUI

Marius GRECU, Vasile GODÎNCĂ

jurişti, SC Euroconsult SRL

 

1. Faliment - Răspundere solidară a administratorilor - Administrator de fapt - Neparticiparea la actul decizional, cauză exoneratoare de răspundere.

În speţă judecătorul sindic a respins cererea de angajare a răspunderii pârâtului Ş.A., în calitate de administrator al SC LYVARY SRL, şi de suportare a plăţii pasivului acesteia, ajunsă în stare de insolvenţă, formulată în temeiul art. 124 din Legea 64/1995 republicată.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în cadrul Rapoartelor întocmite de lichidator s-a relevat faptul că printre cauzele care au pricinuit societăţii starea de insolvenţă s-au numărat, alături de cauze obiective, şi faptele unuia dintre asociaţi, P.C., care a angajat persoana juridică în raporturi de drept comercial extrem de împovărătoare şi oneroase, fără mandatul şi ştirea asociatului Ş.A, fapte care au stat şi la baza excluderii acestuia din societate şi revocarea din funcţia de administrator în anul 2000 (cu 3 ani înainte de deschiderea procedurii s.n.).

În cauză a fost dispusă, de asemenea efectuarea unui raport de expertiză care să determine cauzele încetării de plăţi, expertul ajungând la aceleaşi concluzii ca şi lichidatorul: pe lângă starea generală de recesiune economică, cauzele principale ale insolvenţei au fost faptele fostului asociat P.C. care a renegociat contractul de închiriere pentru spaţiul comercial al debitoarei într-un cuantum pe care societatea nu şi-l putea permite şi şi-a însuşit avansuri de trezorerie nedecontate, diminuând astfel activul acesteia.

Judecătorul sindic a reţinut că legea nu face distincţie între administratorii în funcţie la data deschiderii procedurii şi cei ai căror mandat a încetat, astfel că, în principiu, poate fi antrenată şi răspunderea celor din urmă, în măsura în care ai au contribuit prin fapte, dintre cele enumerate la art. 124, la încetarea de plăţi a debitoarei.

În temeiul articolului menţionat poate fi antrenată răspunderea delictuală specială atât a administratorilor de drept cât şi a celor de fapt, fiind considerat administrator de fapt, administratorul revocat din funcţie, indiferent că revocarea a fost sau nu notată la Registrul Comerţului.

Totodată, este asociat administratorului de fapt şi asociatul care prin deciziile luate a influenţat în mod covârşitor activitatea societăţii, hotărând executarea unor operaţii comerciale, dintre cele enumerate de legiuitor în cuprinsul art. 124 din Legea 64/1995 rep.

Deşi în situaţia în care societatea este condusă de un consiliu de administraţie, răspunderea administratorilor este, în principiu, solidară, prin excepţie dacă se dovedeşte că unul din administratori nu a avut cunoştinţă de actele sau faptele celuilalt, acestea nefiind urmare a unei hotărâri în consiliul de administraţie, neparticipantul la actul decizional poate opune o cauză exoneratoare de răspundere, fapta delictuală nefiindu-i imputabilă în mod direct.

TribunalulCluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, sentinţa civilă nr. 48/2004.

 

2. Faliment - Natura juridică a încuviinţării vânzării efectuate în cadrul procedurii insolvenţei - Prescrierea dreptului de a cere executarea silită a hotărârii judecătoreşti - Sigilarea bunurilor de către lichidator, act întrerupător de prescripţie.

În speţă judecătorul sindic a admis excepţia prescripţiei dreptului la punerea în executare silită a Decizei civile nr. 80/2000 a Curţii de Apel Cluj prin care a fost respinsă cererea de încuviinţare a vânzării în condiţiile OUG 88/1997 a unor utilaje, după deschiderea procedurii falimentului, dispunându-se vânzarea acestor bunuri în condiţiile art. 100 din Legea 64/1995.

Pentru a da această hotărâre instanţa a reţinut că în cadrul procedurii de falimenat a debitoarei SC Farmasorb SA judecătorul sindic a încuviinţat vânzarea unor bunuri din patrimoniul debitroarei în condiţiile HG 450/1999 şi a OUG 88/1997. Subsecvent a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 369/25. 11. 1999 între debitoare şi SC Kubera San SRL cu privire la aceste bunuri, care au fost predate cu această ocazie cumpărătorului.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 80/22.02. 2000 a admis recursul declarat de creditoarea Banca Dacia Felix SA în contra încheierii de încuviinţare a vânzării pe care o casează şi rejudecând cauza respinge cererea lichidatorului pentru încuviinţarea vânzării bunurilor din patrimoniul debitoarei conform HG 450/1999 şi a OUG 88/1997, iar în considerentele deciziei s-a menţionat că bunurile urmează a fi vândute în conformitate cu dispoziţiile art. 100 din Legea insolvenţei.

Prin Încheierea civilă 836/C/2002 s-a dispus înlocuirea lichidatorului, fiind stabilit în sarcina noului lichidator îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 23 din Legea 64/1995.

Prin ordonanţa preşedinţială nr. 1481/C/2002 a fost admisă în parte cererea formulată de lichidator în contradictoriu cu pârâta SC Someş Dej SA, aceasta din urmă fiind obligată să permită accesul lichidatorului în spaţiul în care se aflau utilajele obiect al contractului de vânzare-cumpărare anulat. În consecinţă, lichidatorul sigilează bunurile în discuţie în vederea valorificării acestora.

Ulterior, măsura luată de lichidator de a sigila bunurile în exercitarea atribuţiilor stabilite de art. 23 din Legea 64/1995 a fost cenzurată de judecătorul sindic şi s-a dispus ridicarea sigiliilor.

În ianuarie 2004 lichidatorul SC Euroconsult SRL (în urma unei noi schimbări a lichidatorului) solicită punerea în executare a Deciziei civile 80/2000 şi în consecinţă restituirea bunurilor obiect al contractului de vânzare cumpărare nr. 369/25. 11. 1999, considerând că sigilarea bunurilor de către lichidatorul precedent în cursul anului 2002 este un act începător de executare şi prin urmare întrerupător de prescripţie.

Judecătorul sindic, prin Sentinţa civilă nr. 485/2004 a respins cererea acestuia considerând că punerea în executare a deciziei 80/2000 s-a prescris iar prin faptul că sigilarea bunurilor de către lichidator a fost cenzurată ulterior de instanţă (dispunându-se ridicarea sigiliilor), s-a anihilat efectul întrerupător de prescripţie.

Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ,încheierea civilă nr. 485/2004.

 

Notă: speţa prezentată mai sus supune analizei mai multe probleme astfel:

a) care este natura juridică a încuviinţării date de judecătorul sindic pentru vânzarea unor bunuri din patrimoniul unei societăţi supuse procedurii insolvenţei?

În cazul vânzării-cumpării obişnuite, în doctrina juridică uneori[1] se analizează printre condiţiile generale de validitate ale acesteia capacitatea, consimţământul, obiectul, cauza şi forma, acolo unde este cazul. Alteori[2] condiţiile generale de validitate ale contractului de vânzare cumpărare sunt împărţite în condiţii intrinseci (capacitatea, consimţământul, obiectul, cauza) nerespectarea cărora duce, în principiu la nulitatea absolută a contractului astfel încheiat şi condiţii de validitate extrinseci (forma, necesitatea autorizării etc.), nerespectarea cărora se sancţionează cu nulitatea absolută sau relativă după cum interesul ocrotit de normele care se încalcă sunt obşteşti sau private.

Suntem de părere că, vizavi de clasificarea de mai sus, încuviinţarea judecătorului sindic este o condiţie extrinsecă de validitate a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cadrul procedurii insolvenţei a cărei nerespectare duce la sancţiunea nulităţii absolute. La această concluzie duce indubitabil citarea alin 1 al art. 40 din Legea 64/1995 rep. şi anume "În afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele şi plăţile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule"

Astfel, cu referire la speţa noastră, prin respingerea irevocabilă a cererii lichidatorului de vânzare a bunurilor şi casarea încheierii civile nr. 1545 din 22. 10. 1999 prin care judecătorul sindic a încuviinţat vânzarea bunurilor debitoarei (un utilaj pentru fabricat scutece şi unul pentru fabricat absorbante) în condiţiile HG 450/1999 şi OUG 88/1997, Decizia 80/22.02. 2000 a Curţii de Apel Cluj a consfinţit nulitatea vânzării efectuate în temeiul încheierii casate, respectiv a licitaţiei organizate conform HG 450/1999 şi OUG 88/1997 (la care bunurile au fost adjudecate de SC Kubera San SRL) şi a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent (nr. 369 din 22. 10. 1999).

b) sigilarea bunurilor de către lichidator este un act începător de excutare?

Deşi, în doctrina mai veche, se precizează că întreruperea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită se realizează doar prin actele limitativ enunţate în art. 405^5 din C.pr.civ. (între care şi actul începător de executare), pornind de la natura juridică a prescripţiei extinctive de sancţiune îndreptată împotriva creditorului pasiv, care nu se preocupă de recuperarea dreptului său, s-a încercat scoaterea acestei instituţii din formalism şi interpretarea extensivă a cauzelor de întrerupere a prescripţiei, luându-se în considerare în primul rând poziţia subiectivă, intenţia creditorului, care, săvârşind un act care nu este dintre cele prevăzute de art. 405^5 din C.pr.civ., totuşi relevă intenţia acestuia de a executa silit titlul său, deci nu se poate reţine pasivitatea în sarcina sa. Astfel, orice act prin care se indisponibilizează bunurile debitorului, ca prim pas al executării, constituie act începător de executare, care învederează intenţia creditorului de a săvârşi executarea silită, constituind în acelaşi timp un avertisment pentru debitor[3]. Aşadar, corelând cele spuse cu faptul că, aşa cum s-a arătat, procedura falimentului este o procedură execuţională specială în care atribuţiile executorului judecătresc, în ceea ce priveşte bunurile debitorului, sunt exercitate de către lichidator, punerea sigiliilor pe utilajele în discuţie prin care se indisponibilizau aceste bunuri este fără îndoială un act începător de executare.

Punerea de sigilii în baza hotărârilor menţionate mai sus a avut drept consecinţă indisponibilizarea bunurilor în discuţie în vederea lichidării acestora, şi care sunt, fără îndoială, acte urmate nemijlocit de lichidare (executare silită) dovedind fără putinţă de tăgadă intenţia lichidatorului de a proceda la executarea silită a dispoziţiilor Deciziei 80/22.02. 2000. De altfel, punerea de sigilii este reglementată în cadrul secţiunii a 6-a "Falimentul" în subsecţiunea 1, "Măsuri premergătoare lichidării"

c) având în vedere faptul că, în speţa noastră, punerea sigiliilor a fost cenzurată ulterior de către judecătorul sindic dispunându-se ridicarea lor, aceasta şi-a păstrat efectul întrerupător de prescripţie?

În rezolvarea acestei probleme credem că ar trebui extinsă cercetarea înspre efectele ordonanţei preşedinţiale, având în vedere faptul că cererea lichidatorului judiciar de a obligata SC Someş SA Dej să permită acestuia accesul în spaţiul unde erau depozitate utilajele, pentru a proceda la îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 23 din Legea 64/1995 rep. (inclusiv aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor - art. 23 lit.d) a fost admisă printr-o asemenea ordonanţă în condiţiile art. 581 C.pr.civ.

După cum se ştie pe calea ordonanţei preşedinţiale se dispun măsuri vremelnice în cazuri grabnice, iar dacă împrejurările de fapt care au legitimat luarea unor măsuri provizorii nu mai subzistă, ordonanţa îşi pierde eficacitatea[4]. Totuşi pierderea eficacităţii nu are semnificaţia unei respingeri a cererii de ordonaţă preşedinţială. Acest aspect prezintă o importanţă deosebită din perspectiva efectului întreruptiv de prescripţie pe care îl are o cerere de chemare în judecată. Astfel dacă cererea este respinsă ea nu are aptitudinea de a întrerupe prescripţia, în schimb dacă cererea de ordonanţă este admisă, chiar dacă ulterior eficacitatea acesteia este înlăturată, considerăm că efectul întrerupător de prescripţie al acesteia nu este înlăturat.

Aşadar, în speţa noastră cu toate că ulterior s-a dispus ridicarea sigiliilor, acest fapt nu poate anihila întreruperea prescripţiei care a operat anterior, deoarece ordonanţa pronunţată în data de 25.03. 2002 este executorie din momentul pronunţării, potrivit art. 581 C.pr.civ., prin urmare este aptă de a fi pusă în excutare silită împotriva celui în favoarea căruia curge prescripţia extinctivă. Ridicarea ulterioară a sigiliilor, numai dacă ar fi fost urmarea promovării unui recurs împotriva ordonanţei amintite ar fi avut efect şi asupra întreruperii prescripţiei, or, în cazul nostru aceasta făcându-se print-o altă hotărâre, nu se poate susţine că întreruperea prescripţiei nu a operat.

 

3. Faliment - Aplicarea art. 231 din Legea 31/1990 rep. în procedura falimentului - Solicitarea lichidatorului de a închide procedura în baza art. 117 coroborat cu art. 18 lit. e2 din Legea 64/1995 rep. (cazul în care nu există bunuri în patrimoniul debitoarei şi nici un creditor nu se oferă să avanseze cheltuielile corespunzătoare)

În speţă judecătorul sindic a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. 2 din Legea 64/1995 rep. cu completările şi modificările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile art. 222 lit. f din Legea 31/1990 rep., trecerea la procedura falimentului a debitorului aflat în insolvenţă implică dizolvarea societăţii comerciale debitoare. Ca efect al dizolvării debitorului societate comercială cu răspundere limitată cu asociat unic, operează transmisiunea universală a patrimoniului acestei societăţi către patrimoniul propriu al asociatului unic. În urma acestei transmisiuni creditorii urmează a fi îndestulaţi din patrimoniul rezultat în urma transmisiunii.

În ceea ce priveşte cererea lichidatorului de a închide procedura în baza art. 18 lit. e2 (sesizarea de urgenţă a judecătorului sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insufuciente pentru a acoperi cheltuielile administrative) raportat la art. 117 (În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, judecătorul sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insufuciente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare), pe motiv că în patrimoniul debitoarei nu mai există nici un fel de bunuri, judecătorul sindic a respins această cerere constatând că deşi ea este întemeiată, nu se paote da efect pe planul închiderii procedurii, întrucât creditorii au obţinut un titlu executoriu împotriva patrimoniului asociatului unic al debitorului. Numai după finalizarea executării activului patrimonial al debitorului (asociatului unic s.n.) şi distribuirea sumelor rezultate către creditori se va putea verifica în ce măsură mai există bunuri în averea acestuia ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 117 din Legea 64/1995.

Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, sentinţa civilă nr. 2862/2004.

 

[1] A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, edit. Universul Juridic, Bucureşti, 2000, p. 22

[2] A se vedea D. Chirică, Drept civil. Contracte speciale, edit Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 17 şi urm.

[3] A se vedea S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 227.

[4] Ioan Leş, Comentariile codului de procedură civilă, vol. II, edit. All Beck, Bucureşti, 2001, p. 451 şi urm.

« Back