Num─ârul 1 / 2008

 

 

Julien GUEZ, L'interprétation en droit fiscal, LGDJ, Paris, 2007, 376 p.

 

 

            Apărută sub egida Bibliotecii Institutului „André Tunc"[1], lucrarea (teză de doctorat) elaborată de Julien Guez  reprezintă o valoroasă monografie consacrată interpretării în dreptul fiscal[2].

            Este cunoscut faptul că termenul "interpretare" este ambivalent: el înseamnă atât operaţiunea constând în găsirea înţelesului (semnificaţiei) unui cuvânt, expresie ori normă juridică, cât şi rezultatul respectivei operaţiuni, adică sensul dat textului interpretat. În materie fiscală, interpretarea legii se face - îndeobşte - de către autoritatea administrativă (de o manieră care nu se regăseşte, ca atare, în celelalte ramuri de drept) sub aspectul conţinutului (cantitativ) al normelor juridice formal stabilite şi - în principiu - având ca obiectiv securitatea contribuabilului. Dar, ca şi în celelalte ramuri ale dreptului, normele fiscale constituie şi obiectul unor interpretări jurisdicţionale, în cadrul cărora respectivele prevederi sunt confruntate (şi verificate, sub aspectul direcţiei lor de acţiune sau - mai exact spus - sub aspectul impactului lor asupra raporturilor sociale) cu alte dispoziţii legale superioare sau egale ca putere. Specifictatea normelor juridice avute în vedere restrânge însă posibilitatea "dezvoltării imaginaţiei creatoare" a judecătorilor care sunt constrânşi la o interpretare strictă a regulilor fiscale. Privind lucrurile şi prin prisma funcţiilor interpretării, apare evidentă necesitatea stabilirii unor reguli precise în materie de fiscalitate, întrucât domeniul pe care aceasta îl reprezintă este unul extrem de sensibil la schimbările politice, economice şi sociale care (derulându-se cu relativă repeziciune) au un impact direct şi imediat asupra universului economic de care - în fapt - depindem cu toţii.

            Lucrarea recenzată - care tratează de o manieră aparte problematica rezumată mai sus - este gândită şi realizată după un plan extrem de echilibrat: ea este structurată pe două părţi, fiecare având câte două titluri în cadrul cărora problemele sunt tratate în câte două capitole; în cadrul capitolelor există secţiuni şi paragrafe.

            După o Introducere în care se vorbeşte despre ontologia şi particularităţile interpretării normelor juridice - în general şi a celor fiscale - în special, în Partea I - intitulată "Interpretarea fiscală şi crearea de drept" - este abordată mai întâi, prescriptiv, negarea demersului interpretării în dreptul fiscal (fiind prezentate fundamentele negării: principiul legalităţii impozitului şi principiul egalităţii în faţa impozitului, precum şi explicarea necesităţii recunoaşterii supremaţiei acestora: lipsa valorii juridice formale a doctrinei administrative şi constrângerea judecătorului la a interpreta strict - conform caracterului lor imperativ - normele fiscale) şi apoi, descriptiv, existenţa unei interpretări creative în acelaşi domeniu (subliniindu-se dimensiunea normativă a doctrinei administrative, precum şi tehnicile şi limitele interpretării creative în dreptul fiscal).

            În Partea a II - a - intitulată "Interpretarea fiscală şi flexibilitatea dreptului" sunt analizate caracteristicile interpretării normelor fiscale în raport cu elasticitatea lor (ştiut fiind că respectivele norme juridice sunt supuse unor modificări frecvente şi, în consecinţă, rolul şi influenţa interpretării sunt esenţiale pentru asigurarea continuităţii aplicării - în condiţiile menţinerii stabilităţii raporturilor sociale - a  regulilor în materia fiscalităţii) şi sunt prezentate limitele şi condiţiile interpretării normelor fiscale în raport cu mutabilitatea lor (explicându-se principiul securităţii juridice şi caracteristicile mecanismelor lui de aplicare în dreptul fiscal).

            Meritul esenţial al demersului ştiinţific susmenţionat este acela de a fi introdus dreptul fiscal în dezbateri de la care - în mod obişnuit - el este exclus şi, prin aceasta, de a fi subliniat necesitatea interpretării - într-o strictă ierarhie a normelor juridice - a regulilor de drept (adesea fluctuante) din domeniul fiscalităţii, în condiţiile păstrării unei securităţi juridice corespunzătoare a raporturilor sociale. Subliniind legătura indispensabilă între reflecţiile generale asupra temei interpretării şi aplicarea lor în dreptul fiscal, autorul încearcă şi reuşeşte să redeschidă un culoar între dreptul administrativ şi dreptul fiscal, iniţiind şi dezvoltând - în cadrul unei analize pertinente - un adevărat studiu comparativ prin care îşi aduce o contribuţie importantă la îmbogăţirea doctrinei consacrate dreptului fiscal.

 

 

Mircea Ştefan MINEA*  

 

 

 

[1]  Institutul „André Tunc" reuneşte toate centrele de cercetare ale Universităţii Paris I - Panthéon-Sorbonne: Centrul de cercetări în drept privat, Centrul de cercetări în drept patrimonial, Centrul de cercetări în dreptul afacerilor şi al economiei, Centrul de cercetări privind justiţia şi jurisprudenţa, Centrul de cercetări în drept social, Centrul de cercetări în drept financiar, Centrul de studii şi cercetări în domeniul mediului, amenajării teritoriului şi urbanismului, Centrul de studii privind politicile fiscale şi financiare publice şi Centrul de studii şi cercetări în drept public economic. Biblioteca Institutului „André Tunc" asigură publicarea unora dintre lucrările individuale şi/sau colective elaborate în cadrul acestei unităţi de cercetare ştiinţifică.  

[2]  Lucrarea este prefaţată de reputatul profesor Bernard Castagnède de la Universitatea Paris I - Panthéon-Sorbonne.

*  Profesor, Drept financiar şi fiscal, msminea@law.ubbcluj.ro.

 


« Back